"Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."
Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante... Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze. Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem. Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.
Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi... Sincer!
Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de desteptaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.
Draga Ady,
Iata ce spuneam cu vreo trei saptamani in urma:
"Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."
Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante...
Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze.
Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem.
Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.
Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi...
Sincer!
15 august 2009 21:01
Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de desteptaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.
16 august 2009 10:49