luni, 31 mai 2010

Deschideri la deschideri



Tendinta de a se naste noi mistici si noi dogme este evidenta,tot privind orientarea in carti si bloguri,un amestec de raze,maestrii,entitati de tot felul,imagini care se suprapun peste sensul individual si comun.Nota care schimba aceasta tendinta este abordarea stintifica a cunoasterii in general,si mai ales abordarea mai degraba sintetica decit analitica.Aceasta abordare este specifica momentului prin tot mai prezenta influenta uraniana,caracteristica epocii in care tocmai intram,si ca observare directa,cerul deja este diferit,mai larg,mai deschis,cu mai multe amestecuri cromatice,cu o tenta albastra si noaptea,si pe ploaie chiar,cind deobicei este gri.
Abordarea atit mistica cit si stintifica ,legat de cuvintul de ordine,schimbare,se afla intr un echilibru de perceptie totusi,generind si echilibrul infoenergetic potrivit.Am prins cumva din zbor ideea ca putem contesta faptul ca aceasta viata este iluzie.Nivelul nostru de perceptie si intelegere este iluzoriu,viata in ansamblul ei fiind mult mai complexa si mai diferita fata de orice abordare formala si statica cu care ne am obisnuit pina acum,tinind cont de educatia si obisnuinta materialista .Practic intre materie si energie se afla puntea permanenta de creatie si evolutie,reprezentata de mintea universala,asistata de cea individuala,cu tendinta clara de a se universaliza si ea.
Astfel,corpul nostru devine pivot si centru de evolutie,biomasina sau nu,el este cel care necesita spiritualizare,cresterea perceptiei,marirea parametrilor energetici si de comunicare,trecerea dincolo de simturi pornind chiar de la simturi,folosirea corecta a celor 2 instrumente de autocunoastere si expansiune,meditatia si sexul,constientizarea permanenta a liantului care leaga intreaga manifestare,iubire-lumina nediferentiata.
Respectul fata de viata si intelegerea legata de aceasta,creaza respectul si intelegera fata de orice forma prezenta in cadrul existentei,si presupun ca asa cum se intimpla particular,deja exisat o mare dihotomie intre personajul obisnuintei,cel creat si intretinuit la vechii parametrii,in care se dezarhiveaza si anumite personaje genetice si ancestrale,plus un lant intreg de cauzalitati asa zis karmice,si esenta noastra multidimensionala pe care o intuim si o simtim cu totii ca fiind dincolo de forma si totusi prezenta in forma,realitatea noastra prima si ultima,si din nou prima.
Devenim constienti de faptul ca orice intilnire,orice situatie de viata,in care aparent suntem acelasi personaj,de multe ori este de fapt o retraire istorica in care multiprezenta noastra genetica si experientieala se manifesta dincolo de aparentele unor situatii aparent banale,cu care ne am obisnuit.
Limbajul care evolueaza si el,permitind o deschidere larga chiar si la nivel de cuvinte ne permite sa intelegem ca structuri energetice,cromatice,simbolice,in ultima instanta fizico chimice si electromagnetice,benzi de frecvente care se intrepatrund,punctat si de noua intelegere cuantica in care realitati multiple coexista prin simpla prezenta a observatorului,sunt reprezentarea de fapt a unei singure realitati plenare,atotcuprinzatoare,din care indiferent de ce facem si ce credem,nu ne putem exclude.
In aceasta prezenta,in eu sunt parte si intreg inseparabil,orice tendinta de separare la nivel de forma, fond,fapta,orice opozitie si negare a cea ce existenta plenara deja permite sa manifeste inseamna pur si simplu razvratire eului mic in fata eului mare si autoexcludere din anumite matrice ale existentei,cea ce nu inseamna de fapt mare lucru,pentru ca permanent se deschid noi si noi matrice iar sensul este de a depasi opozitia prin intelegere,implicit asimilarea eului mic in cel mare.
Opozitia in fata existentei este caracteristica momentului,reflectata direct in dezechilbrul ecologic,in alimentatia denaturata,in tehnologia si structura economico sociala complicata si nenaturala pe baza careia ne construim experienta,toate acestea fiind o mica deviere fractalica de la firesc intr o viziune de ansamblu deformata,nimic dramatic la nivel individual decit in perceptie dualista,insa faptul ca suntem aici si facem tot cea ce facem,ne implica direct sau indirect pe toti,si toti suntem responsabili de acest nivel de manifestare, perceptie si evolutie,a nega propria responsabilitate este acelasi mod de opozitie al personajului in fata vietii.

Solutia ar fii o realitate individuala armonica si constructiva ,fiecare in parte construindu se pe sine astfel incit sfera de perceptie si manifestare sa acopere o cit mai ampla si completa realitate colectiva,totusi la modul natural,fara efort si antagonisme care sa genereze noi opozitii si tensiuni .Sunt increzator in faptul ca schimbarea pleaca de la fiecare in parte chiar daca aparentele contrazic acesta viziune,turma fiind prezenta mai peste tot,insa nu in realitatea proprie,eu vad doar entitati individuale si cu ele comunic si sunt prieten,nu cu cea ce reprezinta sau incerca sa reprezinte ele in lumea deja veche.
Cunoasteti toate lucrurile si alegeti cea ce este bun se traduce in acest moment prin salvarea acelor valori pozitive proprii care ne au ajutat si inaltat mereu,tinind mai degraba de traire decit de gindire,scenariile duale nemaifind constructive la nici un nivel.Cea ce ramine este prietenia, colaborarea,intelegerea,recunoasterea,siceritatea,se autoexclude orice forma de ierahizare si separare prin acesta prezenta a iubirii-lumina care darima orice concept limitativ,si nu ca devenim un amalgam socialist,cit mai degraba un nou hippie 60 mult mai constient si mai pragmatic,cu acces la alte resurse de cunoastere si creatie,in care valoarea individuala nu este necesar sa fie acceptata in grup,insa se releva si reflecta in necesitate prin prezenta si fapte,prin lumina fiecaruia raportata la insasi existenta plenara,nu la recunoasterea individuala.
Cu alte cuvinte,dam socoteala pentru cea ce suntem in fata existentei si noua insine pe masuraa ce expansiunea si responsabilitatea proprie devine stare constienta,iar valorile morale si sociale ambigue si dualiste isi pierd necesitatea prin simpla depasire a unui nivel de perceptie limitativ,e impropriu sa vorbim despre reguli de conduita intr o manifestare haotica si inconsistenta,asa a fost mereu in vremuri de schimbare istorica,reflectati la felul cum erau perceputi primii crestini.Este necesara constintizarea faptului ca existenta nu are valente de bine rau,cit neutralitate prin permanenta armonie si armonizare,acesta este nivelul care ne permite sa fim in afara dualismului.desi pentru contrabalansarea energiei aparent distructive nota generala,starea de fond a fiecaruia se cere natural-pozitiva,insa la modul constient in armonie.
Iubirea ca stare de fond este blinda,zimbitoare,fluida si dinamica,pasionala si creatoare,constienta si totusi nepasatoare in fata unei dinamici mereu schimbatoare,in care eonii si 60 de secunde se impletesc egal,rigiditatea formei este aparenta perceptiei,se topeste in fata fluidului care reprezinta esenta noastra din spatele multiplelor filtre mentale pe care le consideram inca realitate.
Nu avem nevoie de iubire,suntem in esenta iubire,cea ce se cere este renuntarea la nenumaratele dioptrii adunate printe epoci si forme,intreaga cunoastere nefiind de fapt decit reamintire ,pentru ca nivelul actual este cu totul si cu totul nou infoenergetic,insa pe acelasi fond al esentei noastre,singurul adevar la care de fapt ne raportam.
Constientizind si traind fondul avem posibilitatea de a reexperimenta forma la acest nivel nou,cu noi ochi in noua lume care deja exista ca si potential prin efortul universal al unei forte cosmice multidimensionale dincolo de orice nivel de imaginatie,perceptibila doar in starea esentiala la care ma refeream mai sus.

Imi vine greu sa vorbesc despre iubire la felul in care cuvintul a fost si este manipulat mental,nefiind vorba de un sentiment cit de o stare de fond primara si primordiala prezenta in centrul orcarei manifestari si prezente,acelasi fond care permite combinatiile chimice intre atomi aparent diferiti,procesul de fotosinteza la plante,evolutia in forma a speciilor,starea de apropiere si prietenie a oamenilor,precizia matematica a aspectelor planetare care influenteaza cromatica aurica colectiva si individuala,formarea bratelor galactice,si ca imagine simbolica,fuziunea omului format din 2 corpuri in care el si ea devine Eu.
Aceasta stare-esenta este unicul observator si observatie,generatorul si condensatorul,sursa si invelisul,intreaga perceptie-creatie nefiind decit variatiuni pe teme date intr o infinitate de tonalitati si benzi cromatice aranjate geometric sau nu,iar rolul si rostul nostru nefiind decit acelasi,ca si unitate constinenta intr un ocean de constiinta.

joi, 20 mai 2010

Deschidere



La noi deschideri,noi deschideri:).
Cred ca e timpul sa sintetizez si sa impartasesc din preaplinul care sunt,pentru ca in fond si fapt,acesta este sensul,si asa cum bucurie si iubire suntem si mergem cu ele peste tot,asa suntem si cunoasterea care duce la bucurie si lumina,si deasemenea o purtam si ne poarta.
Acum,cunoasterea din punctul meu de vedere este starea de fond,totul fiind infoenergie,partea de energie o traim iar partea de informatie o folosim,sau in semiconstienta,ne foloseste.
Imi revine mereu in cimp un instrument cu care am cochetat destul,si anume astrologia.Fiind psihologia veche,pe criterii mai cosmologice ,mai ample si mai aproape de arhetipul prezentei noastre in aceasta structura infoenergetica,lume fizica,planeta Pamint,Romania.
Purtatorul de informatie in intregul univers este lumina,la nivel fizic fotonul,care are si nu are masa,ajungind in cimpuri mai dense electromagnetic,condenseaza informatia care este printr un fenomen pulsator de emisie receptie in benzi cromatice,in cea ce numim la nivel fizic descompunerea luminii in spectru,respectiv rogvaiv,care este efectul direct al luminii nediferentiate in contact cu planetele din sistemul nostru solar,reflectat in oglinda semnelor zodiacale arhetipale,insa este banda cromatica perceputa de aici si cu nivelul de perceptie de aici.
Descompunerea cromatica vazuta din vibratia constelatiei berbecului catre noi este cu totul alta,iar un plus de perceptie in infrarosu sau ultraviolet schimba total gama de culori si nuante perceptibile,de aici un alt nivel informational,respectiv transpunere in forme energetice.
Totusi,fiecare dintre noi,si fiecare punct de univers, este Centrul fiintei,lumina pura nediferentiata,aflat in centrul centrului fiintei noastre,respectiv anahata,dar si in centrul fiecarui atom si cuanta care ne compun prezenta,precum si prezenta a tot cea ce ne inconjoara,fie apa,piatra,copac sau vrabiuta.Din acest centru pulseaza aceasi lumina alba nediferentiata,care se descompune si recompune permanent prin interactiune cu intreaga gama cromatica a fiecarei parti-intreg din care este compusa intreag manifestare,fenomenul particula unda explicat cuantic,dar si fenomenul fizic -subtil de rezonanta si interferenta.
Astfel,dinspre noi pleaca lumina si intreaga gama cromatica exprimata de cimpul auric,in care cei sapte centri energetici numiti uneori vortexuri,alteori nivele de perceptie,in concret aceasi expresie infoenergetica a luminii,generind acelasi proces care vine inspre noi din univers,insa in sens invers,pe emisie.
Trairea interioara in propriul cimp auric este similara cu cea universala,insa pe nivelul de perceptie de aici,iar acelasi fenomen simplu de rezonanta sau interferenta se manifesta in momentul in care cele 2 cimpuri,cel particular si cel universal se intilnesc si se intrepatrund.Astfel,dincolo de jocul cromatic multidimenisonal al nivelelor de perceptie simultana in care ne aflam permanent,exista un joc direct cu 3 elemente,format din noi in pulsatie cromatica continua,cei de linga noi cu care rezonam,fie ei piatra,ciine,cintezoi,liliac inflorit,masina in care plecam la servici si oamenii cu care luam contact,din punct de vedere infoenergetic nici o diferenta in aceasta interactiune,si partea cromatica care este universul.
Din acesta interactiune si combinatie cromatica ia nastere psihologia,colectiva si individuala,numita din vechime si astrologie, stiinta a sufletului,cu un anumit nivel de manifestare si perceptie.Este necesar sa punctam si sa relevam implicatia mentala,sunetul luminii,sau nivelul de vibratie.Lumina nediferentiata de care vorbeam este insotita de nivelul vibratoriu propriu,acele stringuri,care in planul nostru de prezenta se pot traduce in sunet,iar la nivel mental se transforma,astrologic vorbind,in simbolistica,felul in care lumina capata forma.
Nivelul mental de perceptie a sunetului- lumina se traduce in viata noastra pur si simplu prin evolutie,cu cit suntem mai receptivi la nuante,la calitatea sunetului,cimpul auric reprezentat prin fapte,gesturi,vorbe ,ginduri,respectiv actiune,devine mai complex si mai eterat totodata,o mai mare bogatie de forme si fonduri care plutesc in noi si in afara noastra.In fapt,inauntru si inafara este o iluzie pur senzoriala,tot cea ce scriu aici si tot cea ce descriu se petrece in interiorul universului mental care sunt,singura aparenta exterioara o are propriul corp cu proriile sale simturi,iar interpretarea a cea ce fiecare din noi exprimam este tot o latura mentala de traire interioara,in iluzia separarii intre corpuri si minti.Mintea cu senzori este un bun interpret al realitatii empirice catre experienta psiholgica pe care o traim ,insa la un nivel senzorial,formal si dual de intelegere.
Dincolo de dualitate si de forme este.....pace si armonie,insa pace dinamica si armonie prin intelegere,prin cunoastere,intreaga creatie fiind de la subtil catre grosier,desi permanent incercam sa intelegem viata in forma cu ajutorul formei,respectiv gindirea structurata,prin acumulare.
Revenind la astrologie,ca si instrument de cunoastere si evolutie,reprezinta apartenenta noastra la planul universal cu simbolistica si vibratia pe care o putem percepe si intelege la acest nivel mental.Desi rogvaivul,fenomenele de rezonanta si interferenta,diferentele de potential,se explica prin stiinta structurata,totusi astrologia este considerata oaie neagra sau divertisment printre stiinte de tot felul,si asta tot datorita limitarilor senzoriale,desi cu totii percepem intr un fel sau altul lumina si sunetul,si modul in care ele se iumpletesc direct cu viata noastra.
Dincolo de acest instrument mental,tot noi suntem,inglobam astrologia insa nu ne confundam cu ea,in schimb ne confundam cu dinamica universala ,insa la nivelul de vibratie electromagnetica de aici,unde suntem cu perceptie cu tot.Influenta cromatica directa ne influenteaza constient sau nu,pina la un anumit punct de perceptie.In lumina mentalului pacii interioare ,intreaga simbolistica ajutatore si intreaga cromatica se unifica in potentialul fara limite al existentei.
In prima etapa predarea in fata vietii,apoi constientizarea,care ne transforma in traire plenara dincolo de forme si atribute,desi existenta cere reintoarecrea succesiva si secventiala in planuri de vibratie mai densa,cu scopul de a le transforma in propria vibratie,propriu intr un sens universal,iar aceasta oscilatie de la subtil catre dens si inapoi este permanenta armonizare cu ritmul si oscilatia universala.
Paradoxul,abstractul,infinitatea fractalica la orice nivel al creatiei si dincolo de cea ce putem numi creatie,infinitatea multidimensionala a fiintei,iubirea ca stare de fond care vivifica si leaga tot cea ce este,sunt niveluri de perceptie dincolo de mental,dincolo de gindirea structurata,chiar dincolo de portile intuitiei si imaginatiei,starea de fond la acest nivel de intelegere este traire in direct,la nivelul inimii.
Totusi,suntem aici si acum cu perceptia si prezenta,cu intreaga proiectie de forme si fonduri specifice si evoluam simultan de jos in sus ca si de sus in jos,uneori si de la stinga la dreapta,constienti de cine suntem,suntem si nu suntem.Omuletul reprezentat aici are doua alternative,cu bogatia de alegeri care reprezinta aceste alternative,respectiv sa traiasca sau sa se impotriveasca.
Trairea in direct este predare in fata vietii,suprapunerea cu nivelul plenar de existenta in care omuletul isi pierde consistenta si identitatea,si totusi este acelasi,prezenta lui in acest plan este cea ce este,Prezenta.A face voia vietii presupune sacrificiu de sine,insa un sine fals creat si intretinut in necesitatea impresiei supravietuirii,care dispare atunci cind convingerea ca suntem insasi viata devine traire.
Acest nivel de perceptie si traire este mereu bucurie si creatie constienta,chiar si atunci cind manifestarile aparente par contrarii,pentru ca aparenta dizarmonie in lumea formei se completeaza spontan cu armonie indiferent de volumul energetic implicat,e nevoie doar de credinta,ochi de vazut si traire plenara pentru a percepe perfectul echilibru al creatiei,
Mai mult sau mai putin constient,toti avem ochii deschisi intru co-creatie,la nivele de perceptie diferita insa cu un sens comun,cea ce separa apartenenta noastra la unic si la marele plan al vietii este aceasi limita senzoriala si formala de perceptie,desi constient sau nu toti percep aure si infoenergie,matematica sacra si armonie universala,si pe baza acestora ne construim experienta,insa asa cum spuneam mai sus, la nivele de perceptie diferite.
Aparentul haos si dizarmonie,lipsurile si impotrivirea,suferinta individuala si colectiva sunt imaginea cautarii unei identitati in lumea formei,pe care am construit o cu totii in sens evolutiv ca un dop de sticla,in momentul tisnirii dopului individual si colectiv,intregul potential acumulat in sticla devine parte manifestata,pentru ca realitatea,viata,este in afara sticlei.Cei citeva mii de ani de evolutie in lumea formei confundati cu forma devin parte din experienta plenara care ne ajuta la deshideri nebanuite in a ajuta si a face.
Aspectul cel mai important al momentului este faptul ca evolutia este dubla,in pereche,in acea aparenta de el si ea separat la nivel de forma.Daca pina acum multi au ajuns la traire plenara individual,prin meditatie,cunoastere,compasiune,daruire si sacrificiu,aceasi sunt acum aici pentru a experimenta un alt nivel de evolutie,si anume evolutia in doi.
Omul este pereche atit prin complementaritatea energiei care sta la baza vietii,si pe care si o releva in interiorul cimpului propriu in acea permaneta oscilatie si echilibrare intre yin si yang,cit si prin exprimare lui directa in corpuri de barbati si femei,cu instrumentul de contopire caracteristic celor 2 forme,dar si cu schimbul infoenergetic intre entitati la orice nivel de comunicare.
Astfel evolutia are plusul de dinamism al renuntarii totale la aspectul egotic,fiindca daca pina acum personajul pe care il reprezentam ne ajuta sa asimilam un anumit tip de experienta,cu tot cu latura individualista creata si intretinuta,perceptia in doi si sustinerea reciproca modifica parametrii evolutivi intr un sens mult mai constructiv,iar cele 2 aspecte egotice prezente,prin intelegere si recunoastere,si mai ales prin fondul de iubire universala,se topeste in fata impactului energetic si evolutiv reprezentat de cei doi in UNUl.
Concluzii la aceasta impartasire tragem fiecare,si deoarece continuitatea,permaneta pe 3 directii in forma fulgului de nea este un aspect dinamic al creatiei,acesta nu este un sfirsit de postare,ci un inceput in care o directie sunt eu,a doua este complementarul meu iar treia sunteti voi,fiecare cu potentialul celor 3 directii,in continuitatea noastra formind fractalul universal al schimbarii,la orice nivel de perceptie posibil sau traibil.


miercuri, 5 mai 2010

Inceput de carte,inca,fara titlu.


“Filozofia nu te scapa de concret,dar te ajuta sa intelegi abstractul”



I

Privesc cum ninge cu flori de cires,adierea fina a vintului poarta florile prin mine si in jurul meu,si imi doream cu siguranta sa nu imi mai doresc nimic.Greul faptelor inca ma apasa,e acel noian de ginduri si amintiri care s au adunat si s au concretizat,devenind piatra la care ma uit mereu.
Daca inteleg un punct de univers inteleg tot universul,si vad chiar dincolo de cea ce numesc univers,un cuvint ca oricare altul.E atita pace pretutindeni inautru si inafara mea,iar piatra gindurilor sta izolata in marea de pace ,pentru ca stiu ca piatra,florile de cires,adierea fina si pacea sunt eu.
Sabia mea de lupta de mult sta agatata la loc de cinste,care cinste?Nu este nici o cinste si nici o onoare sa lupti,decit aceasi piatra de ginduri,pentru ca florile de cires nu lupta cu piatra,nici macar nu se ating.Am devenit intelept prin mine insumi,lupta apartine altcuiva,un personaj care sunt-nu sunt,asa cum existenta este -nu este,si iata cum adierea fina capat un sens,o oscilatie ritmica,o spirala care poarta in sine mai mult decit tot cea ce am considerat sinele.
Trairea in eternitate exclude orice asociere,orice analogie,desi undeva este si se manifesta sinteza,un simbol al tuturor amintirilor,trairilor si experientelor,iar transformare acestul cumul de eu,este lumina din privire si zimbetul din suflet,acestea fiind cele cu care merg mai departe.
Adevarul meu,ca si adevarul tuturor,ca si adevarul din florile de cires,nu e poezie,nici un gind intelept,nici vitejie si curaj in infruntarea iluziilor pe care m am obisnuit sa le consider viata,e acel adevar care azi ma face sa zimbesc iar miine sa ma intristez,care odata ma adus in suferinta,ca apoi sa ma lumineze ,e adevarul din spatele a tot cea ce se vede si nu se vede,e adevarul meu care se impleteste cu adevarul vostru,cu o lacrima de inger si un zimbet de copil,e echivalentul unei secunde de oscilatie si o eternitate de iubire.
Am daruit si am primit adevar mereu,chiar si atunci cind credeam in iluzii,pentru ca eu sunt adevarul,adevarul e insasi viata,iar eu sunt,exist,am fost si voi fii mereu.

Si acum,printre adieri blinde de vint,flori de cires si pietre de ginduri,vin in fata voastra avind in miini tot cea ce sunt si ma daruiesc voua,pentru ca voi sunteti existenta,eu sunt iluzia din florile de cires si adevarul din spatele lor care proiecteaza intregul peisaj,insa fara voi toate astea nu ar putea fii.
Voi ati creeat acest loc pentru mine iar eu il redaruiesc voua,pentru ca am construit si construim eternitatea impreuna,niciodata nu am fost singur pe drumul meu,niciunul dintre noi nu e singur,iar daca totusi simtim singuratate,e acea piatra de ginduri si amintiri care inca ne leaga si pe care,ca intotdeauna, o oferim pamintului din care isi trage seva.
Inteleptul din vechime spune ca nu a adus pacea pe pamint,ci o sabie cu doua taisuri,iar eu pot spune ca am vazut acea sabie,uneori am si folosit o,crezind ca ignoranta si cunoasterea nu pot fii una fara alta,pina cind am realizat ca sabia e de fapt crimpei de viata,iar ignoranta,ca si cunoasterea,sunt aceste flori de cires care patrund si intrepatrund.
Ma intorc mereu la florile din mine si din jur,pentru ca ma fascineaza,imi fura umbra,uneori si lumina,si as vrea sa vi le daruiesc,si asemeni mie,sa le lasati sa va fure umbra si lumina deopotriva,si sa vedeti ca in spatele umbrei sau luminii,si dincolo de flori,voi sunteti.
Sabia cu doua taisuri a cazut de mult,pesemne ca se va ridica si va cadea din nou, urca si coboara pretutindeni unde apare contradictia,asa ca nu va ingrijorati de sabie,mai degraba incercati sa va feriti de sabiile cu un singur tais,care lovesc necrutator intr o singura directie,nelasind loc acelei deschideri care va ajuta sa vedeti.Pusi in fata faptului implinit,ce veti face?Pusi in fata faptului neimplinit,ce veti face?Dar aveti faptul si fapta implinita sau neimplinita alaturi de voi, exprimata in sabia cu doua taisuri care de fapt doar a stat ridicata,nu a cazut si nu va cadea vreodata.Si spun cu tarie ca acea sabie nu a cazut si nu va cadea,pentru ca vazind sabia si stiind ce este,nimeni nu mai are nevoie de sabie.
Am sa va aduc pacea aceste sabii,si daca vreti sa vedeti dincolo de taisuri,priviti minerul ei cel greu,si mai ales,privitii virful care strapunge universul,pentru ca acesat sabie reprezinta expresia suprema a creatiei.Eu,voi,suntem acea sabie,pentru ca am luptat impreuna si ne am bucurat impreuna,undeva dincolo de timp,in locul unde se nasc si mor amintirile.In mintea noastra s au nascut si au murit eroi si mituri,am renascut din propri cenusa,am iubit si urit deopotriva,am construit si darimat cu aceasi abnegatie,am slavit omul de alaturi si l am aruncat in noroi,si toate astea pentru ce?
Pentru acea briza spirala cu flori de cires,impletita in eternitate si dincolo de ginduri,care deseneaza peisaj dupa peisaj,acea minunata pendulare a firii care ne face sa nu fim cineva sau ceva anume,cit sa fim,acea parte inseparabile din noi care construieste realitati dupa realitati,numita simplu,viata.
Acum sunt slavitorul vietii si a tot cea ce reprezinta,iar daca este sa va duc undeva,in viata va duc si in viata am sa ma intorc,pentru ca este singurul loc de unde nu am plecat niciodata.Am sa adun pentru voi toate cite sunt,sa le privim si sa ne minunam de ele,si sa putem trece hotarul acela pe care l am stabilit cindva,hotarul dintre experienta si adevar.
Aici suntem experienta si adevar deopotriva,numai ca am uitat care este unul si care este celalalt,si pentru a ne putea ridica acolo unde ne este locul,putem acum face adevar din experienta si experienta din adevar,si poate ca,in sfirsit,ne privim in ochi si zimbim din inima.
Dincolo de experienta si adevar noi suntem,sau reprezentarea noastra,in esenta acelasi lucru,petru ca nu exista nici o separare intre cea ce este si cea ce este pe cale sa fie,potentialul sau exprimarea lui una sunt,cum toate una sunt.
Alaturi de noi,de mine,se afla complementarul,cea ce intregeste,cea ce leaga,care poate fii finta iubita,cerul senin de la asfintit,zimbetul si lumina din privire,sau pur si simplu,pacea.Exprimarea iubirii poate avea forma sau nu,insa dincolo de exprimare se afla cea mai profunda stare,iubirea care pur si simplu este.Necesitatea de a creea,de a genera,de a particulariza ne a adus in momentul in care dam forma iubirii,insa dincolo de iubire exprimata e tot......iubire.Un ocean de iubire inautru si afara,in care umbrele vremelnice se dizolva,direct proportional cu rabdarea,intelegerea si acceptarea noastra.

Am trait experienta si simt gustul eternitatii,exprimat pe o axa lineara pe care o numim timp,starile succesive par ordonate pe o axa lineara,insa trairea,cumulul de experiente,este plenara si completa.
Eu mereu am fost in centrul meu,si ma invirteam in infintati de manifestari...tot eu.Am cunoscut succesiune energetica intre planuri foarte elevate si foarte limitate cu aceasi sete de cunoastere,de a ma rescoperii si a de a redefinii,si apoi a sterge insasi defintia,si a creea din nou forme diferite cu aceleasi elemente sau alte elemente,in jocul minunat si etern care suntem,sunt.
Am cunoscut si lumi diferite,lumi asemantoare si neasemantoare,constient de aceasi esenta,care acum se numeste iubire,insa la nivelul cel mai simplu este pur si simplu energie.In alt loc al energiei-iubire lipseste caracteristica acestei lumi,simtul separtiei,aici constientizam o revenire la intreg,in alta vibratie intregul se separa,si totusi,si una si alta sunt iluzii.Numai ca pot fii iluzii frumoase traite constient si constructiv,sau ratacire si separare permanenta,respectiv singuratate.Aceasta lume este lumea singuratatii,si multe sabii au cazut si s au ridicat de la oameni singuri pentru oameni singuri.In umbra nestiintei,mai mult sau mai putin acceptata,singuratatea se transforma in frica,frica in orice actiune exterioara de raspuns,iar cind cercul se inchide ramine simtul separatie si gustul amar al infirngerii,neexistind de fapt invingatori.Am separat in separarea noastra si polaritatea,construind cu greu echilibrul,in actiuni aparent absurde si dramatice,in nesfirsita lupta a singuratatii ,iar jocul continua si acum.Sunteti alaturi de mine si in mine,voi cei care ati renuntat la singuratate si la suferinta ca si cale de evolutie.In firul calauzitor al visului nostru etern,ne am intilnit de o parte sau de alta a polaritatii,constineti fiind ca de fapt impreuna suntem armonie si echilibrul,acestea fiind de fapt regulile jocului pe care l am creat,iar toate taberele si grupurile care s au izbit,s au disociat,sunt cele doua parti ale iubirii,cautindu-se una pe celalta prin cealalta.La fel si dusmanul,acea parte din noi aparent potrivnica care intotdeuna arata ce lipseste si ce trebuie facut,dizolvind lenea si indiferenta,dusmanul fiind exprimarea cea mai sincera a noastra,atunci cind inca ratacim in nerecunoastere,in separare si in ignoranta.In punctul de intelegere a unitatii,dusmanul se dizolva,devine inconsistent,pentru ca nu avem nevoie de rigidiatatea actiunilor si faptelor separate,pentru a realiza care parte din noi este dusmanul.Si de fapt dusmanul este necesitatea echilibrului,neutralitatea aflata in spatele centrului vietii in care cele doua complementaritati se impletesc.


Nu am sa continui aceasta carte,insa daruiesc acest inceput,si continuam sa scriem impreuna,marea Carte a VIETII.