joi, 20 ianuarie 2011

Cimpul Unificat


Putem considera viata un cimp infint de manifestare cu interconexiuni fractalice intre parti si intreg,in care fiecare parte este cimp de sine statator cu o anumita frecventa si intensitate a frecventei.
Cimpurile fizice actioneaza pe principiul a cea ce numim electromagnetism,partile mai fine,mai subtile in infinitatea cimpurilor existente actioneaza ca si o corespondenta a electromagnetismului,chiar si lumina are o componenta de unda si una de corpuscul,respectiv caracteristici electrice si magnetice.
Putem reprezenta deasemenea ca partea electrica a cimpurilor este energie iar partea magnetica este informatie,desi nefiind separate intre ele se intrepatrund,orice sarcina electrica genereaza magnetism si invers,orice emisie magnetica are sarcina electrica.
Sugerez aceasta imagine si aceste legaturi incercind sa construiesc o paralela intre fizic si metafizic intr o singura realitate,similara prin legea corespondentei.
Cele doua fenomene care actioneaza la nivel de cimp,unificat sau in interactiune,le numim rezonanta si interferenta,rezonanta fiind legea atractiei universale iar interferenta fiind diferenta de potential care tinde catre echilibru.

Diferentele de potential se manifesta in general prin interactiunea a doua fenomene numite polarizare si depolarizare,deplasarea potentialului de la un cimp la celalalt,in momentul in care potentialul devine uniform,polarizat,interferenta se transforma in rezonanta.

Toate aceste lucruri sunt bine stiute in fizica,fiind de fapt partea cea mai simpla a fizicii,insa cea ce nu realizeaza fizicienii si teoreticienii orientati stiintific,este faptul ca aceste fenomene se aplica la toate nivelurile Creatiei si in orice aspect de manifestare,fiind o reflectare directa a legilor universale,chiar si psihologia este o stiinta a cimpului in interactiune.

Cea ce diferentiaza aspectele de cimp,rezonata si interferenta,polarizare si depolarizarea,cimpuri in interactiune sau cimpuri inchise,care isi consuma propria energie este calitatea,finetea,sensibilitatea,un atribut universal pe care il putem numi factorul Viata.Prin elevare,evolutie si centrare toate aspectele prezente in cimpuri mici si mari tind catre o crestere calitativa,care se manifesta mai degraba prin amplitudine,prin expansiune,decit prin cresterea frecventei si intensitatii.

Este ca si cind un balon pe masura ce se umfla catre exterior se centreaza in el insusi,condensind intreaga experienta de la suprafata de tensiune in centrul sau.
Factorul Viata este calitatea universala a cimpurilor infinte in manifestare,si tinind cont de aspectele evidentiate mai sus ,se genereaza noi si noi intersectii si interactiuni care pot reflecta compexitati dincolo de orice limita de perceptie.

Realitatea universala este infint de complexa in manifestare insa simplitate intruchipata in esenta ei.

Si acum sa revin la cimpul care ne intereseaza cel mai mult,cimpul numit om,fie si om fizic cu care ne am obisnuit.
In centru centrului oricarei manifestari se afla un simbure,esenta a ceva inexplicabil si inepuizabil care genereaza si totodata asimilieaza tot cea ce se construieste si se manifesta in jurul sau.
Putem asocia aceasta esenta cu insasi dinamica,ideea de miscare in orice sens si de orice fel,iar la nivelul larg si ideatic acesat esenta este Existenta Infinita.
In manifestare ea construieste infinite realitati in baza ansambluli de legi prezentat ca o imagine mai sus,insa este dincolo de propria i manifestare,actionind fara sa actioneze,ca si legatura intre toate cimpurile posibile aflate in interactiune.
Cimpul numit om,pe baza aceluiasi principiu,construieste si manifesta realitati multiple in si prin el,pastrind esenta proprie,similara si suprapusa cu esenta a tot cea ce este,neschimbata,eterna si imuabila.
Ca si calitate a vibratie cimpul om are multiple planuri de manifestare la nivelele pe care le numim mental emotional si fizic,insa ca si esenta nu exista diferente reale intre om si tot cea ce il inconjoara,sau cea ce il defineste ca fiind cea ce este,sau din care este construit el insusi in toate planurile vibrationale din care este compus.
Esenta este sincrona si suprapusa peste propria i miscare,de aceea omul nu sesizeaza acesat prezenta decit prin reflectare,printr o relatie de feedback intre cea ce este manifestat si cea ce este dincolo de orice manifestare.
De aceea existenta se manifesta atit prin prezenta impersonala cit si personala,polarizata sau neutra,avind atribute sau fara nici un atribut,in functie de capacitatea cimpului uman de a reflecta PREZENTA ESENTEI din el insusi.

In infintatea de realitati create simultan prin insusi legatura esentei unice de dincolo de forme,omul alege cadru dupa cadru de realitate intersectind si interactionind pe multiple game de frecventa,construindu si astfel propria forma si defintie din jurul propriei esente,ca si co creator.

Cele trei nivele de perceptie cu care suntem in interactiune directa,respectiv subconstient,constient si supraconstinet,impreuna construiesc o realitate plenara,completa,sincrona perfect pe imaginea esentei a tot cea ce este,tot cea ce suntem.
Cimpul Om nu rezoneaza la toate cele trei niveluri simultan insa reprezinta aceast proiectie completa chiar daca nu este constient de asta.

De aceea partea subconstienta construieste permanent un background de manifestari compus din suma experientei si vibratiei ca si cimp cu corp,implicit asigura functionarea instrumentului de perceptie,partea constienta se ocupa de experimentarea directa a proiectiei realitatii create,in directa legatura cu acea suma de vibratii subconstiente care actioneaza ca si cadru de manifestare,iar partea supraconstienta,identica si sincrona cu insasi Existenta,construieste cadrul larg de evolutie si interactiune,functie de intreg anasmblu al perfectiunii,cea ce deobicei partii constiente prin prisma careia ne am obisnuit sa percepem experienta,ii este greu de realizat direct,insa poate realiza prin reflexie,intuitie si credinta,incredere.

Intreaga Creatie este intradevar perfecta,orice actiune, orice polaritate,orice cimp in manifestare isi are echilibrul sau perfect,numai ca acest aspect nu ajunge intotdeuna la nivel constient si nu este legat de conceptele cu care ne am obisnuit sa intelegem realitatea,respectiv cadrul spatiu-timp.
Experiente aparent disparate aflate in acest cadru interactioneaza si se polarizeaza intre ele generind rezonanta,care se traduce pur si simplu prin armonie universala,echilibrul perfect.Oscilatiile noastre constiente sau nu isi au partea de echilibru perfect,parte de care se ocupa supraconstientul din noi,dincolo de forme si nivelul de perceptie,numai la nivel de interctiune a cimpurilor.
Cimpul vibrational constient care suntem poate actiona ca un sistem inchis sau deschis,dispus catre interactiune sau blocat in propria proiectie despre sine,acestea find caracteristicile a cea ce numim egotic sau detasat,sistemele egotice interfereaza iar cele deschise rezoneaza.
Deobicei si la acest capitol oscilam find cind inchisi cind deschisi in functie de necesitate experientei pe care am ales o,cert este ca nimic nu este cea ce pare,tinind cont de celelalte aspecte ale noastre implicate,subconstient si suprarconstient,si orice alegem sa experimenta isi are echilbrul sau direct si perfect in cadrul existentei.

Aceste reprezentari definesc o imagine de ansamblu proprie asupra Cimpului Unificat,exista imagini si reprezentari ale realitati cite cimpuri sunt in cadrul Unicului,ele se adreseaza in primul rind acelor oameni cimpuri cu care ma aflu in rezonanta in acest moment si au valoarea unei imagini a intelegerii si acceptari create din intentia de a impartasii,nu de a convinge sau de a schimba convingeri.

Limbajul este prea sarac pentru a exprima partea de traire,de experienta directa a imaginilor reprezentate mai sus,si cea ce doresc pentru fiecare este acea expansiune in calitate la nivel de perceptie astfel incit cimpul care suntem sa devina Om cu adevarat,plin de acea calitate fina si blinda pe care am definit o ca fiind factorul Viata,si invers,omul care suntem sa devina constient de insasi prezenta sa ca si cimp,dincolo de orice atribute si reprezentari.
Aceasta actiune in dublu sens,o vad ca fiind intilnirea dintre OM si DIVINITATE.

joi, 6 ianuarie 2011

Aparente si impresii


Toti am facut scoala la vremea noastra,buna rea,cu intreaga adaptare la sistem corespunzatoare vremii respective.Ma uit la fiul meu cit de greu se urneste catre scoala in fiecare dimineata si simt compasiune pe de o parte,pe de alta parte este experienta care il formeaza indiferent de impresia limitata pe care o are despre scoala.Accentul pe a memora si pe concurenta este caracteristic,toti am trecut prin acest nivel chiar daca pe multi nu ne a afectat,cel putin partea cu concurenta,nu am invata de dragul notelor si aprecierilor.
Acuma de invatat invatam mereu,sau ne aducem aminte,nu exista limite in a stii si a face,cu permanente reactualizari a esentei a cea ce deja am invatat si experimentat. Eu consider ca partea cea mai importanta a invatarii este legata de relationare si comunicare,este partea care creeaza legaturi si fructifica nivelul de perceptie al fiecaruia.In cadrul comunicarii cea mai importanta parte este autocomunicarea,felul in care punem intrebari si nivelul de perceptie pe unde ne aflam in momentul in care,in fine,aflam ceva.
Realitatea strict senzoriala,ce poate fii vazuta si auzita,este un efect al nivelului psihologic si mental mediu de perceptie,o suma medie a toti celor care functie de convingeri si asteptari isi creaza un anumit tip de realitate,sau a cea ce sunt dispusi sa accepte ca fiind real.
Insa cu totul altfel stau lucrurile privite prin prisma individuala,si ma refer la cei care se desprind de turme de orice fel,intervine o orecare detasare fata de viziunea generala,de multe ori superficiala dealtfel si dominata de interese.
Astfel,fiecare in parte intelege mult mai bine cea ce este decit grupul,orice fel de grup,avind acces prin observarea efectelor directe,la propria cauzalitate.
Tot mai des apare intrebarea,care este rolul si rostul meu in toate astea,de ce observ anumite lucruri si ce am de extras de aici,dar asta privit numai prin prisma individuala,daca este vorba de o viziune colectiva si perceptia este la fel,amestecata.
Acum avem,in afara de marea masa a observatorilor dusi de val,cei care apreciaza realitatea cu totul subiectiv,mai multe tipuri de grupuri sau indivizi care inteleg partial sau pe larg complexitatea felului in care se creaza chiar si lumea fizica.
Ma refer la cei care au o anumita dinamica mentala si la cei care accepta latura spirituala,respectiv intelectuali si spirituali,cu combinatile de rigoare intre ei,acestia fiind numiti la modul generic,fiinta neputind fii incadrata in sabloane si tipare decit atunci cind folosim anumite cadre de intelegere,iar etichetarea si atributele fiind sabloane ale momentului.
Acesti oameni dispusi sa inteleaga au datoria de a limpezi si de a construi cadre de intelegere si pentru cei mai putin pregatiti la acest nivel,intr un proces de invatare permanenta,insa implicati in stufosenii mentale,,ritualuri si dogme,fie ele si intelectuale,interese individuale sau de grup,ne aflam in fata unui haos de convingeri si interpretari,similare modului superficial si dual de interpretare al vietii de zi cu zi,insa plasate la un alt nivel de perceptie.
Asistam la lupte de idei si convingeri,chiar la o lupta in cadrul unui cerc deja conturat de idei si convingeri,dualismul fiind pe de o parte reflectarea starii psihologice colective nu tocmai echilibrate,pe de alta parte fiind o reflexie a acelui "dezbina si stapineste"
Am scos in evidenta mai mereu,sensul este unitatea,sinteza,acceptarea si intelegerea,si nu este necesar sa facem compromisuri in a accepta manifestarile unor grupuri sau indivizi,insa in fara de cazul in care actiune lor este vadit bazata pe un interes oreacare,putem intelege mecanismul care ii determina sa actioneze intr un anume fel,chiar daca acest mecanism poate fii o simpla defulare,o reactie de raspuns la rigida si limitata viziune materialista,cu vestitul ori ori,alba neagra.
Ma intreb,daca paradoxurile pot fii coinciliate,noi de ce nu ne putem coincilia?De ce nu putem avea acces mai degraba la punctele care ne leaga si sa pornim de acolo dezvoltartea diferentelor si comparatilor?Suntem oare chiar atit de singuri fiecare incit nu putem crea o legatura intre noi dincolo de minte,de la suflet la suflet?
Eu m-am convins de asta,am prieteni,unii cunoscuti chiar aici pe bloguri,cu care la nivel de perceptie si convingere sunt diferit,citeodata chiar in opozitie,dar ii simt atit de aproape,iar cind infloreste zimbetul senin dintre noi,de dincolo de aparente,toate interpretarile false dispar si ramine cea ce ne leaga dintotdeuna.
Acesta este un paradox coinciliat pe care l-am adoptat,nu mai stiu de unde,respectiv:Suntem diferiti,cu totii una suntem.
Diferiti ca perceptie si nivel de intelegere,diferiti si la nivel de cea ce facem fiecare,diferiti ca forma,virsta,greutate,comportament,insa Unul ca esenta,ca fiinta,ca scinteie care leaga totul cu tot,in spatele tuturor filtrelor prin care privim lumea si universul.O singura fiinta planetara si universala exprimata diferit in infintatea diversitatii,o fiinta pe cale de a se coincilia in ea insasi,in unitate si armonie.
Suna a idealism si contrazice evidenta,insa evidenta este creata pentru contrast,daca se estompeaza contrastul,apare echilibrul si unitatea,acesta fiind verbul cel mai util in acest acum,echilibru si armonie la toate nivelele.