marți, 17 martie 2009

Despre Sacrificiu

In primul rind tin sa atrag atentia ca aici nu am sa refer nici la ritual,nici la renuntare,ba dimpotriva am sa vorbesc despre armonie si frumos, despre intelegere si recunoastere,pentru ca pina si ideea de sacrificiu a fost pervertita si transformata intr o imagine a eliminarii,a renuntarii desi chiar si etimologic,cuvintul vine de la Sacru,un oficiu sacru,o actiune sacra.Sacrificiul esential este acceptarea unui plan de evolutie cu o dinamica aparent joasa,acest plan fizic in care ne aflam si de multe ori ne si confundam,considerind-ul ca fiind realitate,unica realitate.Ne am coborit vibratiile in acest plan cu scop si sens,scopul fiind anumite lectii-experiente iar sensul fiind evolutia,viata.Din acest punct de vedere am acceptat imagini dramatice,dar si imagini frumoase in egala masura si le am ridicat la rangul de realitate,incercind sa ne autodefinim, si daca se poate,sa mai schimbam cite ceva.Din acest punct de vedere,toti cei 6,5 miliarde de Dumnezeu,mare parte fiind in opozitie chiar si cu ideea,au acelasi sens,iar sensul este tot.....Dumnezeu.Deci,un fel de ascunselea cu noi insine,ne am ascuns in materie crezind ca aici nu ne vede nimeni,si daca vrem cu tot dinadinsul,chiar nu ne vede nimeni,ca la momentul potrivit sa putem avea pretentia unei evolutii singulare,intr o singura perceptie.Si aici nu este vorba de pretentie,dar avem datoria, daca ne am jucat cu acest plan, sa- i ridicam parametrii de evolutie si standardele asa cum le am gasit,atunci cind inca nu eram 6,5 miliarde,pe masura ce insasi vibratia universala o cere.Acest con de umbra din ultimii 7000 de ani sa incheiat iar cea ce se asteapta de la noi,mai asteptam noi de la altii.Si de la sacrificiul incarnarii,sa ajungem la un alt sacrificiu,al trezirii.Acest sacrificiu nu este o povara,este necesitate si daruire,si pe masura ce devenim consitenti de Eu,de noi(ce frumos suna,devenire),suntem constienti de unitate, de legatura cu tot si toate,iar aici un mare rol il are esteticul,frumosul.Vedem armonie acolo unde apare arta,relatiile frumoase intre oameni,peisajele frumoase iar in opozitie,mastodonti industriali,orase pline de tensiuni,comportamente urite si primitive,zone poluate si paduri defrisate,insa noi suntem observatorul.Avind cele doua imagini in opozitie,putem realiza ca cele doua aspecte sunt ale Omului,iar noi suntem oameni.Nu am creat direct toate astea,dar le am acceptat ca fiind reale si concrete,si aici alt sacrificiu,al re-cunoasterii.Auzeam o prietena,artist de altfel,dai cu sistemul in sus,sistemul in jos,ca nu putem iesi din el fiindca depindem de el,si asa si este,Dumnezeu isi iubeste creatia.Insa nu este obligatoriu sa ne confundam cu sistemul,sa nu confundam marfa cu ambalajul,forma cu fondul,fiindca desi mare parte din activitati le traim in exterior,in momentul in care ne oprim si le lasam sa treaca,raminem tot cu imaginea interioara,cu experienta,mica sau grandioasa,dar a Noastra.Important este dinamismul,sa nu ne oprim,sau daca ne oprim in exterior,sa facem ceva in interior,si impletind aceste doua trairi,sa obtinem un echilibru,o armonie.Iata cum sacrificiu devine o bucurie,coborire in materie,trezire,recunoastere,intr un cuvint Viata,si cum poate asta sa nu fie o bucurie,bucuria de a fi?Fac o paranteza,cele doua elemente care stau la baza creatiei,sunet si lumina,respectiv vibratie si cromatica,sunt atit de bine conturate de cei care au legatura cu arta(nu spun artist,fiindca si acesta este un atribut,si multi nu sunt decit atribute).incit aici regasim un alt prilej de bucurie de a fii.Chiar daca nu "faci" arta,daca o poti aprecia,iti ridici vibratiile si nu poti fi decit la acelasi nivel,al sacrificiului,al Sacrului.Exclus pervertirea comerciala,muzica ieftina,filmele si piesele de teatru stupide,si aici exista o intreaga gama de vibratii,ca in tot acest plan.
Si sa revin la ideea de baza,ce urmeaza in aceasta bucurie de a fii?Dupa recunoastere,insasi cuvintul este cu trimitere la reamintire,urmeaza sacrificiul cel mai cel,responsabilitatea.Fiecare act,fiecare fapta,fiecare concept cu care mergem mai departe ne apropie sau ne indeparteaza de adevar,si aici intervine intrebarea,cit de constienti suntem de faptele noastre?Asta nu inseamnna sa ne fie frica de cea ce creem,cit sa eliminam cea ce este inutil sau nu se potriveste,sau genereaza tensiuni,si sa mergem mai departe cu cea ce este frumos,necesar,real chiar.Adevar absolut nu exista,insasi ideea de absolut exclude orice posibilitate de ceva static,insa exista adevar dinamic,care isi poate schimba forma,dar nu si fondul,acest adevar fiind tot cea ce folosim si mergem mai departe.Din acest punct de vedere ,chiar si falsul devine adevar,atunci cind realizam ca este fals.Si tot acest adevar este relativ,mai ales la nivel cotidian,fiindca ce este adevarat pentru mine,poate fii cit se poate de fals pentru altii.Insa revin la responsabilitate,acele adevaruri pe care le descoperim si schimba lucruri, ne dau sens noua si celorlati,ne aduc in stare de responsabilitate dinamica,in care suntem constienti de relativitate acestor adevaruri,dar ne folosim de ele,intru Devenire.Sa fim seriosi,cum gindeam acum 5 sau 10 ani,si atunci aveam un set foarte bine pus la punct de adevaruri?Cea ce vreau sa arat,prezenta noastra aici este un sacrificiu,in sensul de Sacru,si fiecare dintre noi putem descoperi nenumarate sensuri ale sacrului,si atunci nu avem decit sa schimbam imaginea,a noastra si a tot ce este,pentru a o transforma intrun plan Sacru de evolutie,cu tot cea ce implica asta.Prin aceste scrieri am punctat foarte pe larg propriul "level"si ma astept la sinceritate din partea tuturor celor care vor mai mult,in sensul de mai bine.

4 comentarii:

  1. Cred ca totul devine arta atunci cand cream din suflet, atunci cand simtim ca radiem de fericire cand creatia nu o vindem ci o daruim celor de langa noi. Arta nu inseamna numai pictura, muzica, dans etc... O opera de arta poate fi un meniu de mancare preparat cu multa dragoste si fantezie,arta poate fi amenajarea unui spatiu plin fantezie pentru animalute, arta poate fi orice actiune facuta cu multa, multa dragoste pentru cei din jur.
    Si unde e arta, este si armonie pentru ca arta este insasi armonia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Inca nu am aprofundat cea ce se leaga de arta.Neintimlator eu cint iar sotia mea chiar face arta plastica.Ideea de sacru,de sacrificiu,este doar o imagine,intre Sacru si profan,Noi suntem.

    RăspundețiȘtergere
  3. In paranteza fie spus, caci ai abordat aceasta idee in text, ceea ce am apreciat de la bun inceput la tine (caci altfel nu am fi ajuns sa stam atat de deschis de vorba) este sinceritatea ta... nu acel fel de cruzime pe care unii o confunda cu sinceritatea, ci sinceritatea simpla si umana a celui care doreste sa traiasca constient intr-o lume care abia acum isi trezeste constiinta, da - devine constient de propria constiinta de om, nu aceea de animal pe doua picioare. Suntem abia la inceput, caci am fost obligati sa traim de multe ori ca si animalele, si uite ca ajungem sa ne ... setam constiinta pentru a ne aducem aminte ca suntem oameni, ca suntem creatori inaltati, cum imi place mie atat de mult sa spun!!!

    Dar ceea ce voiam sa comentez este problema sistemului, care mi se pare mie ca ai punctat-o foarte corect. Si eu am material strans pentru acest subiect, un subiect mai amplu abordat, chiar daca nu atat de amplu pe cat mi-as dori, caci se poate scrie o carte cu acest subiect. Invart acest subiect de la decesul Papei Ioan Paul al II-lea, cand am citi tot felul de materiale cu privire la viata lui, negative in mare parte; iar in timp ce citeam chiar cu interes, ma suna o prietena sa-mi spuna ca s-ar duce la mormantul dansului (oricum are tangenta cu Italia). I-am spus fara sa ma gandesc: Dar alta treaba nu ai?? Pe urma mi-a parut rau, mi-am cerut scuze - si nu pentru ca asta e varianta pentru public, in fond cu familia si cu prietenii o mai luam pe aratura uneori, ci pentru ca mi-am dat seama fulgerator ca poti face parte din sistem fara sa faci ce face sistemul... cat te poate tine sistemul! Iar omul acela facuse atat de mult bine (ma rog, si aici, cat i-a fost in putere... caci cu puterea greu te pui!!) incat nu mai conta ce facuse - daca facuse - acum nu mai stiu cati ani... Nu pentru ca era plecat si cu siguranta pe "dincolo" ne pare foarte rau de toate cele facute si nefacute, ci pentru ca chiar credeam ca sistemul te poate chiar schimba. Intri in sistem , il cunosti bine, iti dai seama ca nu e chiar ceea ce credeai, sau se schimba ceva pe parcurs, tu nu mai esti tu...
    SI AJUNGI SA SCHIMBI SISTEMUL... Nu neaparat in totalitate, dar macar faci un pas. S i de acela se va lega altul.. poate chiar facut de tine, poate de altul, poate se schimba chiar vremurile... De la ideea asta imi pornisem articolul si nu cred ca il voi lasa si acum la dospit... Cred ca e vremea lui!!! Asta mi-am spus cand am citit cuvintele tale: "sa nu ne confundam cu sistemul".
    De-ar scrie cat mai multi asa ceva!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pentru articol, Adrian! De asemenea si pentru comentariul pe care il faci, in blog la Cristiana, despre Eminescu!

    Simt ca vei citi cu placere:

    Eminescu interzis. Gandirea politica
    http://www.scribd.com/doc/4511706/EMINESCU-INTERZIS-GANDIREA-POLITICA

    Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
    http://www.scribd.com/doc/2167565/ECONOMISTUL-EMINESCU

    Aceste carti au copyLIBER.

    Daca ai html-ul dezactivat: cu PASTE duci link-ul in browser si apesi ENTER.

    RăspundețiȘtergere