vineri, 11 iunie 2010

Despre idealism



Aceasi problema revine in atentie mereu,cunoasterea ca si stare de fond nu duce la pragmatism adecvat,stim multe,nu aplicam decit putin sau deloc din cea ce stim,pentru ca in general este greu sa ne schimbam si sa renutam la obisnuintele de tot felul.
Datorita vibratiilor specifice acestui moment, inertia si obisnuinta,mentalul ca o poveste cu cap si coada,lumea ideatica nu seamana deloc cu lumea in care suntem focalizati.Acest lucru confirma faptul ca entitati elevate in planul constiintei pot fii destul de limitate in planul manifestarii,dovada ca ne complacem cu totii in formalism,desi intuitia spune ca totul de fapt este dincolo de forma,forma fiind nivelul ultim de manifestare si constientizare.
Refuzul de a accepta realitatea psihologica si mentala ca fiind primara,in favoarea formalismului ,creeaza limita de perceptie cea mai acerba,accentul pe senzorial in perceptie,efectele inaintea cauzelor,obisnuinta inaintea trairii directe,a avea inaintea lui a face,si orice indentificare si atribut inaintea lui a fii.
Idealismul este starea primara de constiinta,gindirea contemplativa in care totul este posibil,faptul ca aceasta nu se manifesta direct,este tocmai datorita faptului ca imparatia mea nu se afla aici,nu inca,o mare contradictie intre lumea interioara si cea exterioara.
Din punct de vedere ideatic o buna parte din omenire stie,simte,cum ar trebui sa fie lucrurile la modul constructiv si pozitiv,insa ca si aplicabilitate,interesul si instinctul de supravietuire,frica in fata consecintelor de tot felul,lipsa de control mental,lipsa de echilibru psihologic,genereaza aceleasi blocaje si limitari, cedarea in fata formei,inchinarea in fata fiarei.
Pentru depasirea acestor blocaje avem mereu cele trei instrumente perfecte sexul-iubirea,meditatia si contemplatia,nu in acesta ordine,de fapt nu intr o ordine anume,ci reunite intr un mod de viata aproape de modul ideatic.
A te opri sa contempli ginduri,oameni, stari si locuri,a medita la tot si toate si mai ales a iubi unificat si nediferentiat,este liantul ideatic care transpune nivelul de constiinta in lumea manifestata,respectiv recunoasterea si trairea in spirit,chiar in forma fiind.
Spiritul ca si orientare mentala in termenul generic de spiritualitate,nu ne aduce mai apropae de adevar decit orice alta forma de cunoasere intelectuala,e doar un alt mod de hranire al personajului creat,respectiv egoul.La fel,trairile extatice,mistice,mitice,sunt fluctuatii emotionale,care pot ajunge la cote neobisnuite de vibratie,insa ca majoritatea oscilatiilor necontrolate,sunt nepractice.
Considerind spiritul ca si existenta plenara,completa,ca totul fiind infoenergie,chiar si materia noastra atit de apropiata,putem depasi impasul creat de fluctuatii de tot felul,considerind orice stare,gind,fapt ca si transformare energetica.
De acea contemplatia este instrumentul cel mai potrivit intelegerii fiindca transforma ginduri in stari,starile in fapte si faptele in ginduri,si pur si simplu percepem in tot cea este exact cea ce este,un fractal,o descompunere si recompunere permaneta a unor legitati si nivele de manifestare identice din plan in plan.
Cel mai simplu gind contemplativ este analogia dintre atom si sistemul solar,vedem cum functioneaza fiecare in acelasi principiu,numai ca fiindu ne mai la indemina viata de zi cu zi decit astronomia sau chimia,putem considera oamenii din jur planete sau electroni,neutroni,pozitroni,si astfel descoperim procesele simple de rezonanta si interferenta.
Aceleasi legi,aceasi miscare,aceasi transformare,acelasi instrument contemplativ si cea ce leaga toate,dincolo de contemplatie fiind esenta,nucleul,caruia ii putem spune lumina,iubire,coeziune,unitate,sau pur si simplu viata.Echilibrul intre esenta si contemplatia oricarui fapt,forma sau fond,este starea de meditatie,cea care leaga cel mai bine forma cu fondul,accesul formei fizice la energie nefizica si transunerea in forma a infonenergiei pe infinite plaje de frecventa.
Dar sa revin la tema postarii,idealismul este opus materialismului,insa intre cele doua curente si orientari este un fapt simplu care leaga acestea,este vorba de noi si de viata noastra,si de ce alegem.
Din sfera mea,gasesc ca nu se mai pune problema alegerii,liber arbitru fiind tot o structura a mintii,altceva in afara de iubire,armonie,intelegere,prietenie,cunoastere,incredere si intelepciune,esenta existentei,nu vad ce as putea alege.Ca acesta esenta a mea si a tot si toate este invelita in straturi- straturi infoenergetice de la un nivel superior,creativ,pina la basul si cu toba mare din discoteci,conteaza mai putin,este starea fiecaruia de mers direct la tinta sau pe ocolite,insa toti suntem aici si asta suntem,esenta,care la nivelul larg in care o percepem cu totii,este insasi viata,indiferent de aparente,orientari si alegeri.

3 comentarii:

  1. comparatia din motto-ul blogului tau nu se sustine pentru ca nu e vorba sa apara un om sau un dinozaur la viata asa... dintr-o data! astea-s forme complexe ca si boeing-ul. e vorba de un aranjament molecular, iar analog, unul geometric, si da, este posibil si chiar probabil ca o furtuna sa-ti puna su un anumit unghi niste bucati metalice dintr-un oarecare cimitir auto, vezi o oarecare planeta numita terra!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adi,
    Foarte frumos si bine condus imi pare articolul tau. Stimulativ si plin de miez. Ai dreptate in cea ce afirmi dar.... vesnicul "dar", ca sa practici un anume fel de "a fi", ca sa fii mereu inauntru, trebuie sa i te dedici acestei stari. In principiu frana vietii cotidiene te obliga sa stai cu mintea atenta la lumea din care iti procuri cele necesare traiului. Nu poti trai cu mintea fracturata , nici sa tii doi pepeni intr-o mana, sau cum spunea foarte plastic biata bunica, Dumnezeu s-o ierte, cu pardon! curul in doua luntri. Desigur ca imediat ce ramai singur cu tine ai vreme pentru contemplatie, dar intr-o colectivitate care te cere prezent si atent.... e mai greu sa ramai in starea de intelegere si traire a lumii interioare. Chestiunea ai recunoscut-o si tu prin: "dovada ca ne complacem cu totii in formalism".

    Fireste ca intre un meci de fotbal inecat in bere si o plimbare prin parc, eu as alege-o pe a doua.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos!Te mai astept pe la mine!

    RăspundețiȘtergere