marți, 5 ianuarie 2010

Scop si Sens

Auzim din diverse parti ale nenumaratelor noastre urechi despre expansiunea constiintei ca un fond special al vremurilor in care traim,o necesitate fireasca a evolutei,depasirea acestui amestec intre animal si uman caracteristic formei actuale de evolutie.Suna pompos si stintific,expansiunea constiintei,insa nimeni nu sta sa explice ce este de fapt constiinta.
Analizind cuvintul,con stiinta,inaintea stiintei,oare ce poate fii inainte de a stii?Practic vorbind,inainte de a stii este intuitia,aceasta spontaneitate in cunoastere in care argumentele mentale,rationale,isi pierd necesitatea,cu trimitere directa la credinta,credinta care in termenii cei mai simpli inseamna absenta indoielilor.Deasemenea avem starea de contemplatie,in care ne bucuram de un peisaj,de o traire,de o experienta,fara o analiza.Mai este si reflectarea,acea stare de gindire superioara,dincolo de analiza,in care poti sintetiza si prelua informatii din surse diferite,fara un aport rational al mintii,o stare mentala care exclude dualismul,elemente si argumente din sursele cele mai diverse se completeaza si se impletesc.Insa cea mai importanta stare de fond este pasiunea,caracteristica creatorilor si creatiei,in care majoritatea elementelor asa zis normale,rutinate si repetitive,duale si sceptice, dispar si aici ne intoarcem la credinta,la absenta indoielii.Pasiunea nu are scop,prins intr un moment de creatie,indiferent de nivel,traim divinitatea,creatia fara scop,unicul scop fiind insasi sensul,dinamica,miscarea,evolutia.
Toate aceste elemente nu definesc constiinta,nici nu o explica,sunt tot creatii mentale,instrumente care te aduc mai aproape,si asta din pricina unui scop devenit trairea principala a noastra,indentificarea cu forma.Ne este greu sa percepem dincolo de forma pentru ca am transpus totul in forme,chiar si pe noi insine.Constiinta este parte si intreg,insa nu este totul,este un termen al totului,o noua dogma,un nou nivel de intelegere,o noua credinta,si atit.
Daca stiinta de baza la nivelul actual este psihologia,aceasta stiinta a sufletului,fizica cuantica vine si darima anumite intelegeri psihologice,afirmind,ca totul,chiar totul este infoenergie,in acest tot intrind si constiinta noastra,cu toate elementele si trairile,scopurile si sensurile,formele si fondurile care suntem.Acest aspect depersonalizeaza si neutralizeaza,universul nostru devenind pur si simplu miscare,aducind acea micime,in care ne percepem ca simple scintei,condensari ale vietii,ale spiritului,avind ca sens pur si simplu experienta,de orice fel,chiar si la nivel de simturi.Si totusi intensitatea trairilor de tot felul,luata foarte pe larg,intreaga structura si intregul esafodaj care inseamna viata in acest plan,sa fie doar fluctuatie,oscilatii,rezonanta si interferenta?Si astfel ajungem la aceasi stare,acelasi rezultat,transpunerea in forme,aici,in cuvinte,a unui tot inexprimabil,pe care il putem numii:viata,constiinta,infoenergie,natura,univers,
divinitate,etc.Aici intreaga cunoastere sopteste ca nu exista diferente reale intre parte si intreg,cantitatea fiind doar un atribut al lumii fizice,axata pe senzori si pe necesitatea prezentei unui observator.Insa si acest observator dotat cu senzori este la rindu i observat de propria observatie,intre experienta si experimentator existind o legatura foarte profunda,si unul si celalt fiind legati de acelasi sens.Neexistind cineva care sa experimenteze,experienta nu exista,si la fel experiente de sine statatoare nu exista,pentru ca tot,chiar tot ce se intimpla,determina necesitatea unui observator,altfel ce rost ar avea diversitatea manifestarii?De aceea,atentia,luciditatea,grija fata de detalii,cu simturi fizice sau nefizice,ne aduce mai aproape de intelegere,de acel atit de vehiculat,nimic nu este intimplator.Si sa revenim la acele pozitii in care avem constiinta,psihologie si fizica cunatica,nu aveti impresia ca la toti acesti termeni,pentru ca sunt doar niste termeni,indiferent de cit de profund intelegem,le lipseste ceva?Acel ceva este insasi existenta noastra,Eu,pentru ca eu pot fii mai mult sau mai putin influentat de aceste cuvinte,imi pot da trairi extraordinare,sau foarte ordinare,pot sa ignor sau pot sa accept,pot sa cred sau pot fii sceptic,pot alege sau pot fii dus de val,pot zimbii sau pot sa ma incrunt,o infinitate de stari,trairi,experiente,in fata unor cuvinte?Nu,in fata faptului ca Sunt,si pot toate astea,nu e minunat?Si aici,din nou,alte capcane,eu personajul sau eu cu intraga mea prezenta?Cu personajul m am imbracat,are calitati si defecte,limite si deschideri,ma folosesc de el si el de mine,dar in momente de maxima sinceritate,parca nu sunt prea dependent de personaj,imi e suficient faptul ca sunt,si zimbesc,si simt foarte adinc faptul ca aceasta stare este eterna. Personajul poate fii oricum,poate avea orice masca si orice atribute,insa faptul ca sunt si zimbesc,este insasi verbul,logosul, A fii,sau Eu Sunt.Probabil ca dupa ce ne vom depasii simtul separtiei de intreg,care e o necesitate a evolutiei particulare,Eu Sunt se va transforma in Sunt,si atunci toata aceste insiruiri de cuvinte,de noi concepte si forme pe calea recunoasterii nu mai au nici un rost.Insa pina atunci,scop si sens,scopuri care se suprapun cu sensul si devin sens,si scopuri care nu se suprapun si ramin in urma.Si totusi,nu imi doresc ceva anume,accept cea ce imi ofer,ma bucur de cea ce imi ofer,si merg inainte constient de faptul ca indiferent de scopuri,si asta la modul cel mai larg si mai general,sensul ramine acelasi.Si totusi,care e sensul?ma intreb.Si imi raspund,niciunul,sensul e un cuvint ca oricare altul,care ne aduce imaginea unui drum,a unei cai mai mult sau mai putin batatorite,iar eu nu vad un sens linear,care vine de undeva si merge spre undeva,cit mai degraba o sfera care inglobeaza toate caile posibile,iar aceasta sfera nu e sensul,e dincolo de orice sens,e nonsensul sensului,si iarasi zimbet si Sunt.Si atit.

11 comentarii:

  1. Draga Ady,
    Foarte limpede si mai ales foarte frumos esafodajul rationamentului.
    La scop, Cristiana ar avea alta parere. Eu nu imi permit sa am pareri, caci nu am ajuns cu cunoasterea proprie pana acolo.

    Zici ca jucam piesa dupa propria regie, noi fiind observatorul, observatul si experimentul la simultan. Presupun ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Dar n-ar putea fi si unele exceptii? Dar daca totusi, maestrul cu ucenicul, in anumite practici, se-ntalnesc in spirit? Asa cum se spune, maestrul poate fi si unul nevazut, asa incat, sa ai doi observatori deodata asupra ta, al tau propriu si al maestrului n-ar putea fi in acest caz plauzibil?
    Ar putea fi relatia maestru-ucenic o solutie de a evolua mai neted, fara handicapul bajbaielii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos spus. Am început noul an cu o perlă a sufletului...

    Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Dan,care maestru,care ucenic?Toate Una sunt,asta spune maestru,asta realizeaza discipolul,restul e doar jocul dintre maestru si discipol.Am atras atentia cit de bine am putut ca in spirit nu exista cantitate,doar calitate.Unul,doi,mult, putin,aici acolo,important este ce rezulta din asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. (1)
    Buna, Ady!!
    In primul rand multumesc ca mi ai inteles punctul de vedere exprimat pe blogul meu si - chiar daca sunt chiar stresata, recunosc, acum, din cauza faptului ca sunt puternic presata de timp, m am oprit sa spun doar cateva cuvinte, apoi ma intorc la lucru.
    Totul este exprimabil, depinde de felul in care gasim cuvinte potrivite pentru a arata ce dorim sa exprimam.
    Nu ma duc chiar sa numesc expansiunea constiintei... de fapt sunt doua notiuni aici, foarte clare: constiinta si constienta. Desi se imbratiseaza, ele unt de analizat si separat, si impreuna. Pot fi constienta de ceva, dar constiinta sa nu fie la acelasi nivel cu aceea data de standardele la care ne referim de obicei> de la medii la inalte. Orice fiinta este constienta de ea si ceea ce este in jurul ei, constiinta ei este legata de experienta sa generala. Nu as intra foarte mult aici in discutii.
    Dar m as opri un picut la ultimele cuvinte pe care le ai schimbat cu Dan.
    Pe de o parte iti dau dreptate, atata timp cat nu putem acum, de aici de unde suntem, sa intelegem in mod extins problemele de componenta a spiritului. Dar, cel putin eu sunt lamurita acum, universul in care ne aflam este un univers de intrupare, in care ne manifestam prin intermediul corpurilor, dar si de REPREZENTARE. El ne ajuta sa ne reprezentam lumea spiritelor, o lume nemijlocita de corpuri, in care spiritele pot sa nu se manifeste de loc unul fata de altul, ci numai prin corpuri (la inceputurile evolutiilor) sau se pot manifesta, dupa ce spiritele depasesc stare de frica, agresivitate, nascuta din cunoastere limitata.
    Daca este asa... atunci exista un fel de CANTITATE si un fel de CALITATE, chiar in spirit. Daca intram in studiul interiorului spiritului putem sa ne dam usor seama despre acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  5. (2)
    Corpurile noastre fluidice fac o forma destul de concreta, o reprezentare a felului in care se organizeaza energia in interiorul unui spatiu in care ea se compactizeaza in forme interioare clare. Iar evolutia creste aceasta energie interioara, unde straturile energetice pastreaza memoria tturor trairilor prin corpuri, apoi direct, de la monada la monada.
    Este un fel de crestere cantitativa, clara, de asta chiar sunt sigura, si purtam cu noi memoriile pe care ve vom accesa cu totii pana la urma.
    Mai mult, as putea spune ca avem de a face cu cantitate de energie pe care o putem percepe in modificare: creste permanent, pentru ca suntem ajutati sa crestem, si niciodata sa ne diminuam, dar calitatea nu este un atribut al energiei fundamentale care se acumuleaza in spirit. ENERGIA FUNDAMENTALA NU ARE CALITATI DIFERITE - COMPORTAMENTUL NOSTRU, MANIFESTAREA NOASTRA POATE AVEA CALITATI DIFERITE, CREATIA NOASTRA - DAR NU ENERGIA. Calitatea este o functie de caracterul constructiv ori distructiv al manifestarii.
    Daca cantitatea este un scop intermediar, calitatea este scopul cantitatii, cred eu. Conteaza ca experienta sa fie de calitate superioara, mereu superioara, iar evolutiile sunt coordonate pana la momentul in care monada constientiizeaza singura cum se poate armoniza ce celelalte asemena ei pentru a-si continua si organiza singura evolutiile. Dar are nevoie in continuare de ajutorul fratilor ei pentru a ridica mereu calitatea manifestarilor sale pe culmi pe care chiar cu greu le putem banui macar acum, aici.
    Dar le intelegem devenirile, daca ne dam voie sa intelegem ca este vorba despre o calitate uriasa, prefigurata cumva de unele cunoasteri umane, si.. de o constiinta extinsa multiuniversic, nu numai multidimensional. Daca am descris modul de intrupare candva, ca fiind un proces inconstient, la nivele foarte inalte el poate deveni constient.. adevarata constiinta extinsa, ingloband si constienta extinsa: adica, esti constient ca esti in universul de baza si te intrupezi in alt univers, constient in ambele.
    Sigur ca constienta si constiinta cresc treptat si avem la fiecare nivel de traire bucatele de constiinta/constienta care sporesc.
    Spun bucatele, caci in orice intrupare se lucreaza asupra uneia sau alteia dintre fatetele lor, amandoua deodata, chiar daca ma refer la ele, ca sa arat felul in care vad deosebirea dintre ele.
    Ma opresc aici.
    Mai vorbim.

    RăspundețiȘtergere
  6. Perfect de acord cu tine Cristiana,am uita sa pomenesc de leagtura intre constienta si constiinta.Cresterea constientei la orice nivel genereaza acea expansiune a constiintei,dar asa cum am spus,deocamdat sunt doar termeni care ne ajuta sa ne formam o anumita imagine,cunoasterea teoretica nefiind suficienta,urmeaza fapta,trairea,experienta.In cea ce priveste cantitatea,e tot un joc de termeni,calitatea vibratiei genereaza cresterea dinamicii oricarui proces,implicit al fiintei,iar cea ce creste in util,expansioneaza in subtil,se intoarce la sursa,si da,formele de manifestare sunt reprezentari,nu le neg,insa nici nu accept faptul ca sunt concrete si de sine statatoare,cresterea gradului de constienta,imp-licit expansiunea constiintei,genereaza o mai mica dependenta fata de forme de tot felul.De aici rezulta,intelegerea acceptarea,recunoasterea,deci iubirea,cit si controlul formei prin alte tehnologi,o alta optica si respect fata de viata,o mai buna apropiere intre oameni,chiar si fizic,pentru ca suntem constienti ca in spatele formei se afla insai viata,spiritul.Aspectele formale,cantitative,limiteaza si deschid totodata,sunt asocieri parte si intreg,sau modul in care partea se armonizeaza cu intregul,iar acest lucru se poate observa si direct vizibil,fiind atenti la nuante,la gesturi,chiar si la cantitati,respectiv masa,volum,densitate,la distante si modul de aranjare simbolic la diverselor forme,iar din acest p[unct de vedere,ridicare gradului de constienta merge mina in mina cu expansiunea constiintei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cea ce ai pomenit mai devreme,respectiv prezenta multidimensionala,este prezenta a cea ce se numeste un avatar,entitati multidimenionale,care pot fi si in plan fizic si in alte planuri simultan,Insa cea ce este important,Toti suntem avatar,toti avem prezenta multidimensionala,chiar daca constienta noastra percepe doar o banda mica de frecvente,respectiv prezenta noastra in planul fizic,iar in somn,prezenta noastra in plan astral.Insa aceasta comunicare a noastra deja ne situeaza intr un plan mental iar apropierea dintre noi,zimbetul,prietenia,intr un plan spiritual,deci intreaga banda de frecvente acoperita la un mod simplu si nespectaculos.Realizam intr un anumit moment ca dincolo de axa spatiu timp,intreaga creatie coexista,este prezenta si simultana,ca nenumaratele noastre reincarnari,sunt de fapt o singura eternitate constienta,ca personajele care am fost si vom fii pe un anumit plan merg mai departe si evolueaza in functie de decizia noastra in acum.Realizam deasemenea ca linearitatea este specifica lumii fizice,ca totalitatea experientelor se petrec in sfera mutidimensionalla,in care se impletesc nenumaratele vieti,cu nenumarate prezente in lumi subtile,cu treceri in diferite planuri vibrationale si rearmonizari in cea ce tu spui marile valuri de evolutie,toate astea ca un Tot unitar in care separtia tine doar de nivelul de constienta si constiinta al prezentului,dar din anumite puncte de vedere,limitarea nelimiteaza,suntem atit de spirit incit ne am permis si antispiritul propriu,experimentarea starilor cel mai departe de noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bun gasit, Ady!

    Iti multumesc mult.
    Tin aproape.
    O zi frumoasa, pe masura dorintelor tale.

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumos. Pacat ca e doar pentru unii.Pe romaneste, nu e pentru profani.Dar toata teoria din acest articol exprima un singur si esential lucru. Unicitatea! Nu face referire la rasa umana in intregul ei. Singurele teorii care au incercat sa indrepte atentia omului spre interiorul lui, si nu au reusit, au fost teoriile religioase. Pai daca religia cu slujitorii ei, nu a reusit sa trezeasca "constiinta" si nici "constientul" din om, am mari indoieli ca filozofiile realistice, vor starpi ceva din instinctele de animal cu care se naste fiecare fiinta umana.Si nimic nu propovaduieste, individualitatea, decat sistemul actual in care traim.Unde teoria ca "te nasti singur, mori singur" este mentinuta ca motto in viata reala. Iar ca sa ai "trairi interioare", pe o planeta plina de semeni de ai tai, care sufera, rad, plang si mor, fara sa te implici "in real", in viata rasei de care apartii, se poate intalni poate la furnici, dar cred ca nici acolo.Umanistul din mine, se revolta impotriva oricarei individualitati, indiferent de cate calitati sau merite are acel individ, apartinand acelei rase. Totusi de multe ori, ma intreb daca as putea numi "colegi" de specie, pe multi semeni de ai mei.

    RăspundețiȘtergere
  10. eu nu consinder ca avem constiinta inainte de cunoastere,constiina ne anunta ca actiunile noastre nu sunt morale,iar daca noi nu avem cunostinta acestui lucru si nu suntem informati ca un anumit lucru nu e etic sau moral constiinta nu actioneaza, nu ne mustra,...pt ca noi nu stim ca este inmoral.

    RăspundețiȘtergere
  11. Construiti pe credinta insa nu spuneti ce este credinta....iisus nu a fost credincios a fost un ILUMINAT,crediinta a fost instituita de altii pe revelatiile facute de iisus,pe doar citeva dintre acestea...Eu sint doar un punct de vedere,ca toti ceilalti..

    RăspundețiȘtergere