vineri, 19 martie 2010

Experimentul

Vorbesc de experimentul care este Viata noastra.
Am ajuns sa consider ca tot cea ce se face aici,mai ales in epoca istorica prinsa in tavalugul materialismului,este semiadevar.Spun asta pentru ca majoritatea afirmatiilor percepute ca fiind adevarate,sunt afirmatii ale jumatatii,ale barbatilor sau ale femeilor luate separat.
Cite cupluri aflate in armonie si rezonanta cunoasteti?Cite perechi complementare in care unul sau celalalt nu are nici o importanta,decit la nivel de forma diferita?
Universul este dinamic la orice nivel tocmai prin acest aspect,prin jocul intre el si ea,respectiv yin si yang,tendinta este catre o permanenta armonizare intre cele doua forme primare si absolute de enenrgie,iar deplina armonie reprezinta neutralitatea,respectiv potential infinit,creatie.

Iar aici,in goana dupa celalalt,e greu sa reprezinti pina si ce vrei de fapt,cum te cauti in celalalt si ce este de fapt celalalt ,fiindca sigur nu este o forma diferita cu atribute diferite,este cea ce de fapt iti lipseste si iti va lipsii mereu,cit inca mai cauti.
Psihologia este stiinta care se ocupa cu cautarea noastra,dar si ea prezinta efectele drept cauze si formele drept realitati,desi la un anumit nivel suntem constienti ca tot ce ia forma este reprezentarea mintii noastre,decriptarea starilor specifice,a unui nivel energetic intr un aspect perceptibil prin simturi,respectiv forma de el si ea.
Insa nu forma este cea ce cautam,cit echilibrul energetic,mai ales datorita faptului ca natura ne ofera exemplul armoniei,cum toate se leaga intre ele,cum totul e tot datorita acestei legaturi intre polaritati,insa omuletul nu,omuletul se cauta prin propriile iluzii si cauta compensatii in cea ce nu exista,in propria proiectie mentala,si stim cu totii care este generatorul de temeri si nefericire,mintea noastra.
In momentele de pauza mentala armonia este un fapt,unitatea in echilibru asteptind rezonanta cu complementarul pentru a creea,insa atunci cind intervine gindirea cu proiectiile ei gen sarpe care isi inghite coada,se alege praful de linistea dinamica care este fondul creatiei.
Singura forma de putere creatoare este iubirea,iar manifestatrea directa a iubirii nu este fluctuatie emotionala,nici pulsiune energetica,cit prezenta armoniei cu potential infinit,cea ce intr un punct care cauta,el sau ea,yin sau yang,nu are posibilitatea de a se manifesta tocmai din cauza acestei cautari,ca si cind ceva ne ar lipsii.
La cel mai larg si mai inalt nivel,fiecare entitate isi are polaritatea,in forma sau nu,iar in momentul in care devine constienta de sine actioneaza legea rezonantei,care este dincolo de forma desi se manifesta si in forma,iar armonia devine un fapt constient prin simpla necesitate a echilibrului,ne intilnim cu noi insine intr o varianta complementara,chiar daca nu ne vedem si nu suntem alaturi acum,astfel jocul poate continua.
Insa pentru asta este necesara incetarea agitatiei,proiectia in noi forme,in a avea,in a muncii,in a cauta,in a crede,in a nega,ramine verbul esential si primordial-a fii- si cea ce reflecta logosul,a face,a creea.
Aceasta dihotomie divina,este-nu este,adevarul si neadevarul,real-fals,continua la infinit pentru ca universul este posibilitate si optiune,insa parametrii se schimba,constienti fiind de paradoxul dublului care se atrage si se respinge ciclic,generind intreaga manifestare,iar locul nostru in manifestare nu este reprezentat de prezenta,cit de acea parte complementara care manifesta.
Alegeriile si deciziile noastre ne apartin,insa felul cum se manifesta si modul in care se leaga cu intreaga creatie,apartine infinitului din noi.

Si acum,dincolo de filozofie,sau intr o parte vizibila a filozofieei,barbati si femei cauta,dar daca ii intrebi ce cauta nu stiu sa itti raspunda exact.Aparent au scopuri si au un sens,isi justifica existenta prin jocuri si jocuri,se agita de colo colo intr o imitatie de creatie,desi jocul lor adeseori ia forme concrete,insa la cel mai profund nivel ramine acea necesitate a echilibrului.
Vremelnic issi gasesc armonia si echilibrul,au trairi deosebite chiar si la nivel formal prin legea atractiei,rezoneaza cu partea complementara chiar vizibil,pentru ca sunt perechi fericite si creatoare,insa daca apare cautarea,lipsa de satisfactie,dispare rezonata cu ei insisi.
Experimentul care este viata noastra ,si pe care il percepem fiecare dupa nivel si posibilitati,in forma sau dincolo de forma,la nivel ideatic,este cautare si iar cautare,insa grupind totul in complementaritate cautarea se transforma in creatie,si putem sa ne bucuram ca este asa,pentru ca recunoasterea creatiei,partea care ne reprezinta,nu apartine acestui plan.

6 comentarii:

  1. acum...,pentru ca a ta cautare pare sa se fi apropiat de final, ce vei face mai departe...?

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei, man!
    Iti doresc sarbatori fericite, asa cum ti le doresti.

    RăspundețiȘtergere
  3. interesante bloguri gestionezi;bravo

    RăspundețiȘtergere
  4. Sarbatoarea sa fie inauntrul tau si tu inauntrul sarbatorii!
    Lumina multa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne'ajuta ! Bucurie si impliniri ...
    Hristos a'nviat !

    RăspundețiȘtergere