Cunoasterea fractalica

Fractalul,considerat mai mult forma de amuzament matematic,desi in prezent si-a gasit o aplicabilitate foarte larga in diverse domenii,este viziunea directa si abstracta a legii corespondentei:Cea ce este mic este si mare,cea ce este sus este si jos.In densitate exista multe forme-structuri de tip fractalic;feriga,brocoli,fulg de nea care sunt exemplele sugestive ale simetriei corespondente.
In perceptia subtila intervine o sinteza a fractalului cromatic,respectiv o corespondenta a culorilor,de la subtil si eterat:Alb stralucitor,auriu,albastrui sau argintiu catre toata gama de culori si amestecuri de culori perceptibila prin simturi,si multe alte nuante dincolo de perceptia senzoriala.
Orientarea catre un mental structurat diferit care percepe realitatea fractalic,incepe cu analiza senzoriala a lumii formelor,respectiv fiecare obiect-forma are si un spate in general invizibil,obiectele forme au densitati diferite care se completeaza armonic in functie de necesitate(ex.imbinarile metalice folosite la structurile din lemn),gama cromatica dizarmonica este permanent in restructurare,cele 3 coordonate spatiale sunt forma obiectului insa fondul este utilitatea si necesitatea lui,si multe alte metode de perceptie fizice care la un moment,pur si simplu leaga lucrurile intre ele.
Fractalul emotional sau sufletesc are alte carateristici si alte miloace de perceptie,insa respecta acelasi principiu,o suma de sentimente marunte creaza o anumita stare de fond sufleteasca pozitiva sau nu,functie de orientarea de moment a cimpului electromagnetic in cauza.
Faptul ca cea ce numim suflet este un cimp electromagnetic extins si foarte dinamic neperceptibil prin simturi si aparate fizice este o afirmatie pe care mi o asum si pe care nu o pot proba concret,insa eu sunt o vibratie permanenta pe diferite intensitati si frecvente,permanent am in zona capului un sunet specific care poate fii un susur fin,un zumzait,pina la huruit greu cind am dea face cu vibratii joase:)
Diferenta dintre electromagentismul fizic si cel subtil este faptul ca cel fizic se propaga cumva orizontal iar cel subtil vertical,de aici pierderea controlului gindurilor in pozitia intins orizontal,in timp ce verticalitate cuprinde foarte multe aspecte,inclusiv comportamentul natural cel mai apropiat de om.
Revenind la perceptia fractalica,constientizarea armoniei univerale exprimata in toate aspectele creatiei genereaza aceasi reflectie mentala,acelasi adevar unic,perfectiunea matematica a creatiei,dicolo de aparente si interpretari.
Eu ca si personaj nu ma pricep deloc la matematica,insa viziunea matematica asupra universului nu prea are legatura cu matematica aplicata care se invata in scoli,acel joc intelectual inutil in mare parte,care demonstreaza un singur lucru,faptul ca unii oameni e foarte destepti.Formulele de calcul aplicate in forma fizica,cu cantitati de ceva si imparteala permaneta intre ceva si altceva,nu se aplica si in realitatea universala atit de dinamica incit nici un fel de formula nu o poate exprima decit partial si pe un segment limitat de experienta.
Cea ce intradevar se aplica este numarul de aur prezent in toata creatia ca o constanta a proportiei,respectiv 2:1,intotdeuna o treime este dinamica catre schimbare si 2 treimi creaza baza in plin proces de manifestare,asa cum pe acesasta planeta 70% din populatie are un comportament primitiv si restul de 30 ,nu.Insa acea baza aflata in plin proces de evolutie este miezul si sensul,de aceea toti maestrii s-au intors printre oameni si toti creatorii au creat pentru oameni,oameni care se trezesc treptat,si cite unul ,cite doi intra in celalta proportie,cea in expansiune catre altceva.
Un alt aspect matematic aplicat foarte clar este geometria in spatiu,si nu atit metodele de calcul ale formelor,cit simbolistica formelor si modul in care se imbina creatia functie de armonia complementara,legea rezonantei.
De fapt,radical simplificata,matematica poate fii folosita ca viziune in orice,si probabil ca duce la acest mod de perceptie,cel fractalic,iar modul de perceptie fractalic se poate traduce simplu in trecrea gindirii de la analitic la sintetic,cu tot cea ce rezulta din asta.
Suntem holistici si nespecializati,insa am ales sa experimentam anumite tipare si functii ale unui plan de perceptie limitat de insasi gindul principal ca el este limitat,acesta fiind iluzia care sta la baza ignorantei.
Nimic nu este limitat aflat intr un tot,intr un cadru,insa poate fii perceput ca fiind limitat in momentul in care este analizat separat si de sine statator.
De multe ori cea ce consideram ca fiind luciditate este in fapt o prea mare focalizare si lipsa de atentie la detalii,iar cei care pretind ca sunt constienti,incercind sa isi sutina punctul de vedere pur si simplu isi pierd coerenta.Nu ar fii nimic grav in asta,adevarul este dinamic si nu neaparat coerent,accepta chiar si paradoxurile,insa pentru cel care crede ca intelege folosind doar un singur punct de perceptie si focalizare,consecintele sunt ale limitelor.