marți, 31 iulie 2012

In fine....



Nu am mai scris de mult.Am pierdut utilitatea gestului ocupat fiind sa traiesc......si sa inteleg.
Insa orice ar experienta se perinda tot eu cu mine fata in fata sunt,si tot reflect...cea ce sunt,scris sau altfel.

Am considerat acest blog un fel de jurnal care reflecta stari in ginduri si cuvinte,iar tot cea cea am scris are putina relevanta in acest moment,insa acest moment este atit individual si unic cit si consecinta a tot cea ce am scris,gindit,vorbit,simtit.

De aceea scriu din nou,cu tot riscul de a fii citit,pentru a face punte intre nenumarate momente disparate,pline de energie proprie si acest moment aparent neutru insa potential,care tinde sa devina sens.

Cuvintele des folosite gen integrare,unitate,armonizare,cuvinte pe care le am folosit si eu cind erau doar cuvinte,cred ca sunt sensul starii de fond care se cere in acest moment.

Pornind de la un calm activ plin de potential,pe un fond de intelegere si acceptare,imi cer doar neseparare,viziune holistica si integrata in tot cea ce se intimpla in jurul meu,in mine si dincolo de cea ce pot percepe inauntru si inafara.

Am teoretizat ani construind filozofie,parte am inceput sa aplic,am gasit verbul a face pornind din starea de a fii,faci cea ce esti,am considerat un grup de prieteni porniti pe calea armoniei si comunitatea autointretinuta un unic sens universal valabil,insa toate acestea se pierd in viziunea holistica,de ansamblu.

Tot cea ce se intimpa este bun,pornit pe calea armoniei,parte integranta dintr un intreg pe care nu il pot percepe de sus in jos,din lumea senzatiei si gindurilor catre lumea infoenergiei nonformale.
Pornind de aici,imi gasesc 0 pointul propriu,in care atributele personajului pe care il reprezint si gindurile-actiunile conteaza mai putin,cit energia primara potentiala care motiveaza,misca,destainuie,leaga si deschide.

Impartasesc toate astea pentru a ma definii in fata intregului,si a redefinii intregul in fata mea,nu sunt separare,sunt integrarea reintegrata si in permanenta miscare de la partial la total si invers,adun si risipesc prin actul natural al PREZENTEI.

Actiunile mici ale personajului de zi cu zi imi imbogatesc experienta,creez sau inteleg,stau sau ma misc,par mai multi sau singur,caut pestritul sau unitarul armonic,dar toate astea nu ma definesc,nu cu adevarat.

Cu adevarat respir si vad,ritmul si perceptia,atit.
Amalgamul de experiente mici si mari dau iluzia vietii,insa viata nu este definita prin miscare,este locul de unde pleaca si se intoarce miscarea,cu infintatea de consecinte adiacente,fiindca intregul poate definii miscarea,dar nu o face,o lasa sa fie cea ce este.
Iau acest exemplu si nu definesc nimic,doar las sa curga,si vin in fata voastra,oglinzi ale mele,sa curgem impreuna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu