Despre Vibratii

Am sa incerc alaturi de voi sa construiesc teoria diapazonului.Diapazonul este acel accesoriu muzical cu ajutorul caruia se acordeaza instrumentele,generind un ton etalon,si care alaturi de metronom care genereaza ritmul,acel tic tac,sunt instrumentele intelegerii unor aspecte care par banale,cel putin pentru muzicieni,insa ele stau la baza vietii,la baza evolutie si a creatiei,cu tot cea ce implica asta.Este vorba de un fenomen fizic,si anume rezonanta,dar care are corespondenta si dincolo de fizic,in toate cimpurile vibrationale universale,insa daca cunoastem cele ce se vad,cele ce nu se vad ni se vor arata.Deci,revenind la diapzon,indiferent cit de tare il lovim de masa,el genereaza acelasi ton,in principiu nota mi,daca il lovim mai tare creste doar intensitatea sunetului, nu si frecventa.Din acest punct de vedere,tot cea ce exista,fizic sau nu,este un diapazon,fiecare atom are frecventa proprie,insa prin diverse actiuni,intensitatea lui creste sau scade,iar prin interactiunea cu alti atomi,creeaza fenomenul de rezonanta,in care frecventele diferite tind sa se acordeze si sa se armonizeze la unison.Important este faptul ca frecventa etalon se pastreaza indiferent de actiune,cea ce se acordeaza generind rezonanta este intensitatea cu care emite acest etalon particular.Bogatia de frecvente diferite care tind sa se armonizeze in intensitate,este marea simfonie cosmica numita si muzica sferelor,in care toata gama infinita de cimpuri vibrationale se intrepatrund,rezultind intreaga creatie cu tot cea ce se afla in ea.Un chimist sau un fizician ar putea combate aceasta colaborare in intensitate,prin constatarea faptului ca la nivel atomic se produc de fapt schimburi electrice,insa dragi prieteni,cea ce putem constata in laborator,sau prin formule matematice,sunt doar efectele unor cauze atit de marete,incit tocmai focalizindu-ne pe aceste efecte,nu putem percepe aceasta mareata simfonie universala,fiindca desi orice parte reflecta intregul,a constientiza sau percepe numai partea,este un fel de autoexcludere fata de intreg.Deschiderea fata de intreg,fata de tot,ne ajuta sa intelegem cum aceste parti,atomi,oameni sau cutii de chibrituri isi cinta simfonia slavind creatia,insa fara nimic spectaculos in asta,prin fenomene simple de rezonanta.
Un alt instrument pe care l-am prezentat la inceputul aceste postari,este metronomul,aparent independent si fara nici o legatura cu diapazonul,care intre timp a evoluat si a devenit pian,imprietenindu-se cu multe alte diapazoane pe frecvente diferite.Interpretul la buchetul de diapazoane,pian daca vreti,imprima frecventei parte si intreg un ritm aparte,tango sau vals,gigs sau rumba,in timp ce metronomul din spate,tic tac tic tac,imprima ritmul de baza,masura in care se incadreaza interpretarea,si aici trebuie sa punctez diferenta intre interpretare si creatie,intre a cinta dupa partitura si a compune efectiv.Acest cimp infinit de frevente aflate in acelasi ritm de baza al metronomului universal,suntel noi,Omul,creatorul,singurul capabil sa interpreteze si sa compuna simfonia care la un nivel foarte larg,o numim viata.Inima noastra bate ritmul blind al unverturii in momentele de liniste si pace,sau mai agitat atunci cind trairea noastra tinde sa devina rock,sau aritmic in marile oscilatii care ne caracterizeaza viata,trecind usor de la un ritm la altul.Daca vrem sa ascultam muzica universului,incepem prin a ne asculta inima,ritmul propriu in functie de partitura pe care o interpretam,sau,de ce nu?o compunem.
Si acum,prieten drag,sa incerc sa iti raspund tie,atunci cind imi spui ca nu simti aceasta vibratie care de fapt este muzica pentru cei care stiu sa asculte.M- ai montat si m-ai sustinut,incurajind cea ce eu am ignorat,iar pentru a fii in rezonanta,am compus pentru tine frecvente noi,analogii de fapt,muzica in cuvinte pentru ca impreuna,suntem cea mai mareata orchestra.Orientarea intelectuala,prin intelegere si cunoastere,ne face buni interpretii,citeodata si buni dirijori fiindca ne cunoaste bine partitura,dar de multe ori ignoram propriul metronom si de aici fenomenul de interferenta,un alt proces oarecum opus rezonantei,in care desi frecventele sunt aceleasi,intensitati diferite,sau chiar frecvente care se intrepatrund gresit,creeaza micile aspecte false ale vietii,iar un observator cu ureche muzicala buna este neplacut impresionat,Observatorul suntem tot noi,insa transpus pe alta lungime de unda,in care muzica este mai mult un fel de liniste dinamica,iar acesta liniste este de fapt compozitorul,Spiritul.
Oamenii sunt cimpuri vibrationale,trupul si fenomenele adiacente tine basul si cu toba mare,insa gindurile si sentimentele,reflectia si linistea interioara cinta marea simfonie care suntem,rezultind o si mai mare simfonie care este viata.Ca totul a inceput sa sune a opera rock,are si asta farmecul ei.Daca vrem sa compunem altceva,inca mai trebuie sa ne intelegem partitura pe care o avem de interpretat,insa avem acea libertate a ascultatorului,acea liniste care observa armonia sau notele disonante,si avem si metronomul propriu,glasul inimii,care este mai degraba un metronom decit o pompa,desi corespondentul fizic pare sa fie pompa.Ideea de masini biologice pe care partitura rock incearca sa o interpreteze este minunata in interpretare,dar nesatisfacatoare atunci cind vrem sa compunem si noi ceva.Cele doua fenomene aparent fizice,rezonanta si interferenta,in analogie cu frecventa si intensitatea sunetului,in analogie cu faptul ca avem parte de doua forme diferite,barbati si femei si multe alte analogii ne ajuta sa putem compune ceva.La inceput muzica gen" melc melc codobelc",dar felul cum va suna simfonia la care ajungem cind DEVENIM buni compozitori este imprevizibil,insa maret fie si numai ca idee,surpriza si emotia primei auditii,ne apartine,insa adevaratul compozitor,linistitul spirit,nu se va opri la o partitura,va compune mereu,iar noi avem de ales,intre a asculta,a interpreta sau a compune alaturi de marele compozitor.
Totul e vibratie,staticul,asa cum am sugerat,e basul si cu toba mare,si daca citeodata nu simtim vibratie,inseamna ca noi suntem basul,dar cu posibiltatea de a deveni vioara I,sau si mai deosebit,solistul.Aceasta imagine nu are scop,ci sens,iar sensul simfoniei,care asa cum am spus,SUNTEM,este insasi viata.Si va multumesc pentru interpretare tuturor,in speranta ca o sa compunem cea mai mareata simfonie impreuna.

Un dialog privitor la:Ce facem?

Dan Ioanitescu spunea...

Draga Ady,

Iata ce spuneam cu vreo trei saptamani in urma:

"Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."

Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante...
Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze.
Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem.
Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.

Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi...
Sincer!

15 august 2009 21:01

ady spunea...

Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de desteptaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.

16 august 2009 10:49

FAPTE

Cum putem construi?Simplu,prin Prezenta.Ce putem construi?Orice este necesar si se suprapune cu sensul.Ce este sensul?Aici deja lucrurile devin mai complexe,pentru ca atunci cind vorbesti de sens automat apare ideea de directie,de linearitate si nu este deloc asa.De fapt,sensul este expansiune si deschidere sferica,si orice punct al acestei expansiuni se deschide la rindul lui spre infinit.Si totusi,viata noastra pare lineara si cu putine optiuni,iar daca sunt optiuni aceste au si ele parti limitate,iar asta pentru ca inca,desi stim partial sau in intregime legile universului,nu le aplicam.Enuntul acestor legi este si el limitat,avind in vedere ca sunt 7,dar in realitate este vorba de o singura lege universala cu 7 particularitati,luate ca enunt,dar ca si prezenta,este vorba de o singura expansiune sferica.Numai ca,aceasta latura practica atit a legilor,cit si a prezentei noastre in acest plan are nevoie de acceptare si intelegere,de Iubire.Avem parte de doua elemente- stari creative in acest plan,respectiv latura mentala si cea emotionala,din impletrirea lor rezulta starea noastra energetica si implicit fizica,aceasta simplificare a vietii tine de logica si de bunul simt,iar faptul ca ne am construit o multime de concepte si elemente din toate aceste elemente stari este particularitatea prin care intelegem noi evolutia.Fiecare ne construim acest sens sferic,aceasta expansiune,experimentind si raporitindu-ne la cauze si efecte,respectiv la cea ce daruim si cea ce primim,insa acea parte care se dovedeste nefolositoare sau nepractica in sens evolutiv,prin inertie si remanenta,o mai pastram un timp,timp care poate dura o viata,si aici intervine jocul iluziei pe care ne am obisnuit sa il acceptam si sa il numim viata.Viata noastra este cea mai intima si mai profunda stare de A FII,si nu are decit putina legatura cu manifestarile noastre, cu gindurile si sentimentele noastre,si aici nu este vorba de nici o separatie,cit de simplul fapt ca avem o parte manifestata si una nemanifestata,sau si mai bine o parte manifestata in planul in care suntem focalizati,si o parte care se manifesta subtil in cu totul alte planuri.Acea parte subtila si larga pe care nu o percepem la acest nivel,insa o intuim, este reala,in timp ce partea noastra cu care ne-am obisnuit cel mai bine,este supusa transformarilor si depinde de acele doua parti dinamice care ne caracterizeaza,mental-emotional.Daca folosim aceste elemente ca un instrument,fara sa ne confundam cu ele,avem triada in fata noastra,si pur si simplu,vedem cum crestem.Si ca sa renunt la speculatii si filozofii,ma intorc la partea care merita punctata,logica faptei,deci,ce facem?Pornind din momentul in care deschidem ochii dimineata,incep faptele,confirmarile sau infirmarile la cea ce suntem.Ele sunt rodul semintelor pe care le am semanat,sunt creatia noastra directa si nimic din cea ce se intimpla in jurul nostru si in noi nu este separat de noi decit aparent si numai raportat la simturi si concepte,acele parti manifestate din noi,trecatoare si schimbatoare.Senzorii cu care suntem inzestrati sunt chiar mai limitati,banda de frecvente pe care functioneaza vazul si auzul este relativ redusa iar pentru a percepe cu adevarat faptele,e nevoie sa recunoastem permanent de unde am plecat,sa redescoperim cauza,pentru ca tot cea ce realizam este efectiv,iar efect fara cauza nu se poate.Faptele noastre sunt flori sau buruieni,iar ca sa semanam din nou trebuie permanent sa stim ce seminte pastram si ce nu.Un alt element important este pamintul pe care semanam,mediul nostru de viata,degeaba incercam sa sadim orhidee in desert sau stejari falnici pe malul marii,unde bate tot timpul aceasta briza.Chiar si raportindu-ne la cea ce avem:simturi,ginduri si sentimente putem fii foarte buni gradinari,prin legea corespondentei,cea ce este mic este si mare,ce ce este sus este si jos sau:Cunoasteti cele ce se vad,iar cele ce nu se vad,vi se vor arata.E nevoie de atentie,de prezenta si constienta,de bun simt si responsabilitate,de deschidere si daruire,pentru ca tot cea ce vine spre noi,noi suntem,iar ce ce pleaca de la noi,tot noi suntem.Separarea formelor vine din obisniunta si inertie,si cel mai simplu este sa ne obisnuim cu ideea decorului,al regizorilor si scenaristilor,al actorilor si figurantilor,si astfel vedem foarte bine care este locul si rostul fiecaruia in acest mare rol,insa noi suntem toate acestea,pe rind sau dintr o data,functie de deschidere si de cea ce ne asumam la momentul dat.Trairea directa nu exclude nimic,nici macar frica,insa totul este depasibil si controlabil,si nu numai ca ce nu ne omoara,ne face mai puternici,avem de cistigat permanent iar moarte nu exista decit.....tot in mintea noastra.Viata este continua si la fel de sferica ca si deschidere ca si acest sens de care vorbeam mai sus,de fapt sunt unul si acelasi lucru,iar tot cea ce exista,Trebuie sa existe.Mintea sesizeaza cum pierde teren in fata vietii,fiind acel instrument care creeaza si decreeaza,si de aici conceptul de moarte ,sau esec,sau dezamagire,sau suferinta,toate astea fiind la fel de experiente ca si trairea eterna si continua,satisfactiile mici si mari,bucuria de a
fii,prietenia,iar noi,cu toate astea si deasupra lor,nu numai ca acceptam faptele ca fiind reale,de fapt unicul etalon care ne afirma sau nu,chiar construim fapte noi in lumi noi,pe masura ce lumea care suntem acum se trezeste odata cu noi.Acest mod metafo-filozofo-speculativ in care ma exprim,tine oarecum de partea noastra abstracta,reala de altfel,insa de aici si pina la practica,la traire in direct,nu este decit un singur pas,si nu exista nimic din cea ce omul poate concepe sau percepe,sa nu fie real la un anumit nivel,indiferent de stare.Curaj si intelepciune

Prieteni si prietenie

Sensul deja este diferit,e cu totul diferit modul in care inteleg prietenia acum,la cota 0.Prietenia egoista din trecut este stand by,a astepta permanent ceva de la aproapele tau,si pe masura ce celalalt face primul pas,faci si tu cite un pas.Mai sunt si interesele,am prieteni care ma ajuta la nevoie,si nici asta nu e sensul.Este firesc sa ne ajutam intre noi,sa comunicam,sa colaboram intr un sens comun,insa asta nu implica neaparat prietenie,cit bun simt si acel nivel de atins,numit civilizatie.Deci,totul evolueaza,chiar si anumite concepte devenite stari,iar din aceste stari,una din cele mai dinamice este iesirea din singuratate si anonimat.Din acest punct de vedere internetul este un bun instrument de cunoastere si autocunoastere,si creeaza acele legaturi si afinitati,acele rezonante subtile intre noi,care se transforma in prietenie,cu tot cea ce implica asta.Pusi in postura in care mai degraba daruim si impartasim,ne descoperim adevarata stare de prietenie,care este deschidere si nelimitare,sinteza si creatie,holistica,tot cea ce pina acum erau cuvinte mari,iar care acum avem ocazia de a le impartasi si a le experimenta ca stari de constiinta la propriu,iar daca suntem atenti,ne impulsionam reciproc si ne suprapunem cu sensul,fiecare cu fiecare,si toti pentru UNUL.Singurul element care nu isi are locul si rostul este constructia si exteriorizarea de scenarii si sugestii negative.Stim cu totii cum este acest plan,aceasta lume, si nu are nici un rost sa incarcam imaginea cu alte si alte constructii mentale dramatice,care denota frustrari si probe interioare,si care pleaca la fiecare din noi,prietenii,din faptul ca inca nu am inteles sau nu am gasit armonia intre El si Ea,intre yin si yang.Cind suntem prieteni doi cite doi,aflati in armonie si rezonanta,iata Omul.Acum, la proba el si ea pica multi,de fapt majoritatea,insa este ultimul level de atins,am inteles si am experimentat multe,ne trezim in fiecare moment si capatam dinamica creativa prin noi insine,insa singuri suntem doar jumatate.Adevarul care sta la baza creatiei si a universalitatii sta tocmai in acest element,in jocul dintre El si Ea.Dovada ca cei care au impresia ca conduc aceasta lume,de fapt conduc forma si structura mentala pe care au creat o si nu lumea in sine,sunt deja impotenti,frustrati si lipsiti de vitalitate,si se razbuna cumva pe cea ce ii incojoara,avind impresia ca cea ce li sa luat,a plecat din exterior,cea ce este o iluzie.Lipsa de vitalitate,de potenta inseamna lipsa spiritului,si nu ca nu ar mai avea spirit,insa pe o perioada pe care ne am obisnuit sa o numi batrinete,20-30 de ani,spiritul devine o stare latenta,si de aici aspectul de leguma,de apatie si inexpresivitate,intr un cuvint absenta.Sa nu mai vorbim de patologie,care incepe sa se manifeste puternic tot in aceasta stare,printr un corp energetic subtiat si gaurit,o aura cu culori sterse si lipsite de stralucire,si un corp fizic superchimizat si toxicizat.Am auzit un zvon de genul,la nivelul actual de alimentatie un om din evul mediu nu ar fii supravietuit nici 24 de ore,si asta ar trebui sa ne puna pe ginduri,evolutie sau involutie,sau si una si alta?(ca sa respectam triada).Va intrebati ce legatura au toate astea cu prietenia,iar eu va spun ca totul are legatura cu prietenia fiindca nimic nu exista separat,de sine statator in univers.Toate aceste imagini ne apartin si suntem responsabili prin simplu fapt al prezentei,chiar daca nu ne place acest lucru,si fiecare poate spune,ce treaba am eu cu oamenii care imbatrinesc,cu cei care se imbolnavesc si cu cei care mai si mor,cel putin asa cred ei.De ce spun toate astea?Pentru ca,prietene universal,de pretutindeni si dintotdeauna,acelasi si totusi diferit,exista solutii.In primul rind,conceptul despre moarte este aberant,si comod totodata,o alta fuga de responsabilitati,iar eu va spun,si multi altii,ca viata este continuua,nu are inceput,nici sfirsit,si nici nu se insira ca margele pe o linie pe care o numim karmica,cu trecut si viitor,mai putin cu acest minunat prezent continuu care este insasi viata.Prezentul este singura noastra realitate,iar in acest prezent nu incape nici moarte,nici boala, nici batrinete,incape doar cea ce este,experienta buna-rea,care inseamna oportunitate si deschidere infinita,in fiecare moment,insa este greu de realizat asta cind ne confundam cu manifestarea,cu forma,inclusiv corpul nostru fizic,cu acel ego care este doar o suma de concepte cu care ne am obisnuit,iar prin repetitie si automatism il confundam cu unica realitate.In alta ordine de idei,putem deveni mai curati ,mai puri,prin cea ce ingurgitam,si aici nu vreau sa tin teorii alimentare,insa avem responsabilitati si fata de acest corp fizic,care este tempul nostru al fiecaruia,si cum poti vorbi de rezonanta si armonia dintre El si Ea,cu un om somnolent,anesteziat,plin de toxine si chimie la propriu,caruia i se parte normal sa manince un kilogram de cadavre zilnic,si spune ca asa e viata?Viata este cum ne o facem fiecare,iar la nivel general este asa cum este,pentru ca acea suma de concepte care ne genereaza egoul cu care ne confundam,la nivel colectiv genereaza un ego colectiv,concepte unanim acceptate ca fiind realitate.Transformind propriul ego sau renuntind la el,cu tot cea ce l a alimentat:concepte,senzatii,pareri,impresii,instincte,chestii care tin de o parte a noastra greu de controlat dar usor de eliminat,ajutam acest ego colectiv sa se alinieze la noi parametrii,la o noua paradigma,un concept colectiv mai pozitiv si mai constructiv,si asta numai prin prezenta,fiindca oamenii se intreaba,de ce?iar daca ai rabdarea sa le explici si sa i intelegi,vor intelege si vor merge mai departe cu un plus de vibratie,experienta particulara devenita generala,prin dinamica ei.Si revenind la tema de baza,prietenia,asa cum o relatie se construieste,si prietenia se construieste si evoluam impreuna,prin acest act simplu al impartasirii,in a da mai departe cea ce suntem si pot continua cu acea poveste in care se descrie diferenta dintre rai si iad:In iad era masa intinsa cu de toate,cu oameni asezati la masa dar legati de miini,care se uitau unii la altii si inghiteau in sec.In rai era la fel ,numai ca prin PRIETENIE,prin deschidere si daruire,se serveau mental unii pe altii,fiecare pe cel de linga el.Sfatul lui Dalai Lama este acesta,acum,la cota 0,Imprietenitiva,creati comunitati de prieteni care se pot ajuta si sustine reciproc,in care fiecare isi aduce aportul prin propria vibratie,pe masura posibilitatilor si la nivelul la care este,acesta deja este semn de civilizatie care inlocuieste cu succes orice concepte sociale legate de spiritul de turma,steaguri,partide,scoli spirituale sau materialiste,fiindca ce se aseamana se aduna si astfel putem invata ce insemana rezonanta si de aici acelasi lucru,prietenie.La rindul sau,grupul de prieteni colaboreaza cu alte grupuri de prieteni,si cu rabdare construim acea unitate a Omului,opusul individualismului,acea unitate care ne a lipsit atit de mult in ultimele mii de ani.Si putem construi impreuna Totul,pe baze noi,chiar pornind de la aceasta minunata stare,in care amabilitatea,bunul simt,sociabilitatea sunt la ele acasa,fara spectacol,fara prejudecati,fara acele concepte care limiteaza,iar de aici:Viitorul incepe azi.

Dinamica schimbarii

Nu am sa vorbesc despre schimbari in lumea formei,aceste forme si imagini oricum se schimba,in functie de vibratia si experienta particulara,am sa vorbesc despre dinamica interioara.Un act dinamic de creatie implica trecerea de la constienta la constiinta,dar in primul rind constienta,starea de a fii.Acest lucru este foarte bine explicat de Ekart Tolle,confundarea cu povestea proprie:"Eu vin de acolo,din trecut,si ma duc cu putere incolo,spre viitor,si nu cumva sa incercati sa ma opriti".Dar totusi,intrebi,Acum,unde esti?Si brusc,omul se opreste si realizeaza ca in prezent,in Acum,nu este o poveste care merge de acolo spre acolo,este insasi Viata,cu tot cea ce implica asta.Sau,se trezeste dimineata,"Astazi am o problema,trebuie sa ajung la tribunal in asteptarea sentintei"Si intrebi din nou,bine,dar Acum?E liniste,cerul este senin,pasarelele ciripesc,iar problema e acolo undeva,vad eu unde.Si ajungi la tribunal,tot in prezent,sentinta nu este favorabila,insa sunt prezent aici cu un sens,nu imi fac un scop din asta si nici nu ma confund cu cea ce se intimpla,si inca Traiesc.
Sunt elemente care se opun trairi in prezent,constientei,pendularea pe axa trecut-viitor,confundarea cu povestea vietii,care apartine egoului,si chiar daca a generat o suma de experiente de viata ele au fost necesare si valabile in momentul respectiv,nu mai au valoare in trairea prezenta.Exista un anumit model de experiente care se repeta,sunt cele care nu le am invatat sau nu le am aprofundat,dar si acestea sunt experiente tot ale egoului,si smecheria este sa nu te confunzi cu ele,sa fi cel care trage concluzii ale experientei,fiindca manifestarile de orice fel nu ne apartin,ele vin si pleaca,cea ce ne apartine este viata,constienta in A FII.Daca nu ne mai confundam cu manifestarea,daca ne eliberam de propria poveste,daca dam de o parte balastul amintirilor de tot felul.daca devenim constienti ca fericirea nu vine niciodata din exterior,se lasa linistea in mintea si sufletul nostru,iar aceasta liniste este constienta noastra cu trimitere directa catre constiinta noastra,adevarata cunoastere.Cunoasterea nu este o stare intelectuala,nu se rezuma la forme,sau cuvinte, sau ginduri,este acea gindire contemplativa,mult superioara capacitatii intelectuale care intotdeauna este influentata de acumulari si impune limite,restrictii si sabloane,functie de cea ce consideram ca deja am invatat.Aceasta este diferenta intre inteligenta si intelepciune,intelingenta este cea care"aduna" informatii,intelepciunea e cea care le foloseste.
Si atunci,in dinamica fiecaruia mai e nevoie de de elementul cel mai important,Motivatia.Prima intrebare,constienta sau nu,in a face sau a realiza ceva,este De Ce?Aici intervine decizia,energia pe care o necesita un act,si mai ales pasiunea pe care o investim,care se confunda cu Iubirea,cu spiritul.Unele actiuni sunt spontane,intuitive,dar nu mai putin incarcate de motivatie,o motivatie care ne scapa doar aparent,avem o parte care depaseste capacitatile noastre de intelegere,o parte abstracta care lucreaza holistic,larg si pe deschidere ampla,iar simturile si mai ales gindirea nu ne ajuta sa intelegem actiunile intuitiva,insa ne ajuta linistea si Prezenta.Si revenind la motivatie constienta sau nu,orice facem,orice actiune interioara sau exterioara,este creatia noastra,insa niciodata nu ne confundam cu ea iar aceste manifestarii vin si pleaca,noi tragem concluzii si mergem mai departe,in eternitate.Viata este singurul element permanent indiferent de vibratie,de imagine,si numai Eu sunt ne aduce in traire spirituala,cu tot cea ce implica asta.
Un alt element in dinamica evolutiei este realizarea neutralitatii,a impersonalului,fiindca personajul este cel de care ne folosim in a fii prezenti,insa suntem altceva decit acest personaj,el traieste in si prin noi,noi suntem insasi Viata.Neutraliatea genereaza un alt mod de detasare,intelegerea aspectelor indiferent de cum par,dramatice sau benefice,intotdeauna cind ne ridicam mai sus decit nivelul ochilor si mintii,lucrurile se schimba si sunt altfel,un altfel de experienta.Nu putem decit sa le dam dreptate tuturor,pentru ca toti au dreptate,si daca nu au,nimeni nu are drepate,creatiile si experientele noastre se impletesc armonios sau nu,daca contrazicem o aparenta exterioara ne negam pe noi insine,pornind de la ideea ca nimic nu este intimplator.si la acest nivel doar mintea,si tot egolul,sunt cele care creeaza impresia separarii.
Un element al dinamicii care vreau sa il prezint este a impartasii,si nu cel religios ,cel natural care cred ca apartine noii vibratii a Varsatorului,si anume revenirea la Unitate.Impartasim informatii,impartasim fapte,impartasim creatii comune,primim si dam mai departe,si chiar daca experienta care vine din aceasta impartasire este particulara,vibratia ne este comuna si apartine Omului.Fiecare singur ne creem lumea si universul,fiecare singur intelegem lectiile de viata,fiecare singur percepem prezenta spiritului si a vietii,insa cind toate acestea se impletesc si impartasim,alta este coerenta si vibratia.Individualizare si individualism sunt doua concepte care nu au nimic de a face,primul este deschidere prin constientizarea unicitatii si unitatii,celalat este inchidere prin particularizarea diferentelor de tot felul.A lua totul pe cont propriu fara deschidere si aceasta impartasire,duce inevitabil la noi limitari,la acceptarea unui alt fel de ego,la generarrea de diferente si comparatii.Nimeni nu este singur si nu evolueaza singur,suntem noi,fiecare,SI TOT UNIVERSUL care ne sta alaturi,cu bogatia de imagini si noi experiente,fara limite si restrictii,iar cind spunem tot universul,implica mai ales oamenii din jur,fiindca de aici pornim.Toate aceste elemente le impartasesc tocmai cu aceasta motivatie,a unitatii in spirit,pentru ca toate trec prin mine si se intorc la mine,iar voi,prieteni dragi,sunteti acea parte din mine care trece prin voi.

Perceptia

In aceasta cursa a schimbarii,pornind de la cea ce stim si cea ce credem ca stim,sa incercam sa realizam echilibrul intre cele ce se vad si cele ce nu se vad,cu sensul intelegerii,al lipsei de separatie intre cele doua elemente.Toate aceste imagini- cuvinte pe care le folosim in a definii si a ne definii,au doar o valabilitate de moment,imaginea se schimba,noi ne schimbam,universul se schimba,pentru ca aceasta este dinamica spiritului,iar cea ce pare static si bine ancorat in asa zisa realitate,este cumva impotriva noastra,impotriva vietii.De ce spun asta?Pentru ca toti afirma imaginea lor ca fiind cea mai buna si cea mai completa,si au dreptate,insa pentru ei,direct individual.Exista adevaruri dinamice de necontestat,care sunt folosite in procesul evolutiei dintotdeauna,care isi schimba forma prin care sunt exprimate,dar isi pastreaza acest fond dinamic de evolutie,in care cel mai pozitiv element este limbajul comun.Avem,ca sa spunem asa,un stil al oamenilor treziti sau pe cale de trezire,in care cuvinte ca:spirit,mental,creatie,adevar,responsabilitate,infoenergie(cuvint folosit de un prieten,care asa de bine reflecta baza realitatii) si multe altele pe care le gasim peste tot ne aduc intr o stare de revenire la normalitate,la normalitatea spirituala,cea a vietii,nu cea a formei si a relativitatii.Exista 6 miliarde si de realitati in acest plan,si nimeni,chiar nimeni,nu poate percepe realitatea proprie in locul nostru,comunic cu cei din jur si stabilim repere comune,insa perceptia si gradul de intelegere al informatiei este pur particular.Aici se observa inversarea valorilor,cei treziti folosesc manifestarea exterioara ca punct de referinta,in genul:oamenii din jur fac asta,dar eu nu fac ca ei,fiindca e evident ca drumul lor nu duce nicaieri,in timp ce masa de oamenii aflati intr un proces de evolutie spirit grup,asemanator cu cel al regnului animal,preiau starea si imaginea generala ca fiind a lor,o traiesc la propriu si o apara cu inversunare,pentru ca aceasta stare generala conserva lenea,traditiile,obisnuintele,intrun cuvint,inertia,evolutia prin anonimat.
Revenind la limbaj,aici se afla,cel putin la cota la care suntem acum,dinamica evolutiei.Oameni ca Eckhart Tolle,Gregg Braden,Nassim Haramein,Neale Walsch si multi,multi altii vorbesc pe limba noastra.Si pot spune ca acest limbaj comun a evoluat si el,daca acum 1000-2000 de ani vorbeam in parabole, simboluri si metafore,pentru ca aceasta era vibratia momentului,acum folosim un limbaj spiritual direct si liber,care se transforma treptat in stiinta evolutiei,in con-stiinta.Con-stiinta pleaca de la a fii constient,chiar si in aparenta,in manifestarea zilnica,urmind sesizarea prezentului ca fiind unica realitate,cunoasterea holistica acceptind informatii din directii diferite intr o sinteza dinamica,controlul mental,pentru ca gindurile noastre creeaza realitatea,si nu ne mai permitem sa o incarcam cu imagini false,si mai ales,Iubirea,prin intelegere si acceptare.Avind aceasta viziune holistica,e greu sa judecam,sa ne opunem,sa incercam schimbarea cu orice pret,putem sa o facem,avind libertatea spirituala de a face orice,in orice directie,dar realizam ca este neproductiv si implica limitare,stagnare,tensiunii.Revin la imaginea in care subliniez realitatea particulara,6 miliarde de realitati pe care nu ca nu putem sa le schimbam,nu este indicat sa o facem,pentru ca orice impunere,chiar si la nivel spiritual,si ma refer la cei care au incercat sa forteze evolutia generala,si-a demonstrat latura nepractica si dizarmonia in diverse situatii,sa spunem asa, istorice.Si iar revin,din punctul meu de vedere,iubirea inseamna intelegere si acceptare,insa la nivel particular,nu prin acceptarea starilor generale ca fiind particulare,ci folosind intreaga cunoastere in a con-stientiza,a stii acel con,care implica si puterea de a anticipa.Acum,cu valul de informatii gen criza,2012,miscari spirituale la un nivel larg,cert este ca ceva se intimpla in aceasta con-stiinta a fiecaruia,dar puterea de anticipare traseaza tot calea fiecaruia in acest context,si nu un mod general,o imagine generala a cea ce se va intimpla,cit felul in care transformarile generale ne pot influenta evolutia individuala(nu spun personala,fiindca personajul cu care defilam in acest plan,apartine acestui plan).Cert este ca cea ce se va prabusi in planul manifestarilor de tot felul,este cea ce si-a demonstrat prin fapte inutilitatea la nivel de evolutie,iar viziunea holistica ne ajuta sa percepem si sa trecem peste aparenta dramatica a imaginii generale,fiind constienti de cauze si fiinnd constienti de viitoarele efecte,semintele le planteaza fiecare,roadele le va culege Omul,asa a fost si va fii in eternitate.In momentul Acum si Aici,observ ca eliminam separatiile de tot felul,realizam Unitatea in constiinta,si pe masura ce dinamica evolutie o cere,Unitatea Omului va fii tot mai completa,pentru ca putem accepta orice schimbare in evolutia individuala,insa pentru a creea e nevoie de putere spirituala,care vine din aceasta unitate.Suntem doi in acest plan fizic,El si Ea,risipiti in 6 miliarde de forme de manifestare,iar puterea spiritului,vine din legatura dinte Noi Doi,dincolo de orice limitari,dincolo chiar si de imaginea pe care eu am generat-o aici,dincolo de interpretarea fiecarui eu mare sau mic,cum se considera,iar aceasta incredere in unitatea intre El si Ea,este adevarata Credinta.

Despre Sacrificiu

In primul rind tin sa atrag atentia ca aici nu am sa refer nici la ritual,nici la renuntare,ba dimpotriva am sa vorbesc despre armonie si frumos, despre intelegere si recunoastere,pentru ca pina si ideea de sacrificiu a fost pervertita si transformata intr o imagine a eliminarii,a renuntarii desi chiar si etimologic,cuvintul vine de la Sacru,un oficiu sacru,o actiune sacra.Sacrificiul esential este acceptarea unui plan de evolutie cu o dinamica aparent joasa,acest plan fizic in care ne aflam si de multe ori ne si confundam,considerind-ul ca fiind realitate,unica realitate.Ne am coborit vibratiile in acest plan cu scop si sens,scopul fiind anumite lectii-experiente iar sensul fiind evolutia,viata.Din acest punct de vedere am acceptat imagini dramatice,dar si imagini frumoase in egala masura si le am ridicat la rangul de realitate,incercind sa ne autodefinim, si daca se poate,sa mai schimbam cite ceva.Din acest punct de vedere,toti cei 6,5 miliarde de Dumnezeu,mare parte fiind in opozitie chiar si cu ideea,au acelasi sens,iar sensul este tot.....Dumnezeu.Deci,un fel de ascunselea cu noi insine,ne am ascuns in materie crezind ca aici nu ne vede nimeni,si daca vrem cu tot dinadinsul,chiar nu ne vede nimeni,ca la momentul potrivit sa putem avea pretentia unei evolutii singulare,intr o singura perceptie.Si aici nu este vorba de pretentie,dar avem datoria, daca ne am jucat cu acest plan, sa- i ridicam parametrii de evolutie si standardele asa cum le am gasit,atunci cind inca nu eram 6,5 miliarde,pe masura ce insasi vibratia universala o cere.Acest con de umbra din ultimii 7000 de ani sa incheiat iar cea ce se asteapta de la noi,mai asteptam noi de la altii.Si de la sacrificiul incarnarii,sa ajungem la un alt sacrificiu,al trezirii.Acest sacrificiu nu este o povara,este necesitate si daruire,si pe masura ce devenim consitenti de Eu,de noi(ce frumos suna,devenire),suntem constienti de unitate, de legatura cu tot si toate,iar aici un mare rol il are esteticul,frumosul.Vedem armonie acolo unde apare arta,relatiile frumoase intre oameni,peisajele frumoase iar in opozitie,mastodonti industriali,orase pline de tensiuni,comportamente urite si primitive,zone poluate si paduri defrisate,insa noi suntem observatorul.Avind cele doua imagini in opozitie,putem realiza ca cele doua aspecte sunt ale Omului,iar noi suntem oameni.Nu am creat direct toate astea,dar le am acceptat ca fiind reale si concrete,si aici alt sacrificiu,al re-cunoasterii.Auzeam o prietena,artist de altfel,dai cu sistemul in sus,sistemul in jos,ca nu putem iesi din el fiindca depindem de el,si asa si este,Dumnezeu isi iubeste creatia.Insa nu este obligatoriu sa ne confundam cu sistemul,sa nu confundam marfa cu ambalajul,forma cu fondul,fiindca desi mare parte din activitati le traim in exterior,in momentul in care ne oprim si le lasam sa treaca,raminem tot cu imaginea interioara,cu experienta,mica sau grandioasa,dar a Noastra.Important este dinamismul,sa nu ne oprim,sau daca ne oprim in exterior,sa facem ceva in interior,si impletind aceste doua trairi,sa obtinem un echilibru,o armonie.Iata cum sacrificiu devine o bucurie,coborire in materie,trezire,recunoastere,intr un cuvint Viata,si cum poate asta sa nu fie o bucurie,bucuria de a fi?Fac o paranteza,cele doua elemente care stau la baza creatiei,sunet si lumina,respectiv vibratie si cromatica,sunt atit de bine conturate de cei care au legatura cu arta(nu spun artist,fiindca si acesta este un atribut,si multi nu sunt decit atribute).incit aici regasim un alt prilej de bucurie de a fii.Chiar daca nu "faci" arta,daca o poti aprecia,iti ridici vibratiile si nu poti fi decit la acelasi nivel,al sacrificiului,al Sacrului.Exclus pervertirea comerciala,muzica ieftina,filmele si piesele de teatru stupide,si aici exista o intreaga gama de vibratii,ca in tot acest plan.
Si sa revin la ideea de baza,ce urmeaza in aceasta bucurie de a fii?Dupa recunoastere,insasi cuvintul este cu trimitere la reamintire,urmeaza sacrificiul cel mai cel,responsabilitatea.Fiecare act,fiecare fapta,fiecare concept cu care mergem mai departe ne apropie sau ne indeparteaza de adevar,si aici intervine intrebarea,cit de constienti suntem de faptele noastre?Asta nu inseamnna sa ne fie frica de cea ce creem,cit sa eliminam cea ce este inutil sau nu se potriveste,sau genereaza tensiuni,si sa mergem mai departe cu cea ce este frumos,necesar,real chiar.Adevar absolut nu exista,insasi ideea de absolut exclude orice posibilitate de ceva static,insa exista adevar dinamic,care isi poate schimba forma,dar nu si fondul,acest adevar fiind tot cea ce folosim si mergem mai departe.Din acest punct de vedere ,chiar si falsul devine adevar,atunci cind realizam ca este fals.Si tot acest adevar este relativ,mai ales la nivel cotidian,fiindca ce este adevarat pentru mine,poate fii cit se poate de fals pentru altii.Insa revin la responsabilitate,acele adevaruri pe care le descoperim si schimba lucruri, ne dau sens noua si celorlati,ne aduc in stare de responsabilitate dinamica,in care suntem constienti de relativitate acestor adevaruri,dar ne folosim de ele,intru Devenire.Sa fim seriosi,cum gindeam acum 5 sau 10 ani,si atunci aveam un set foarte bine pus la punct de adevaruri?Cea ce vreau sa arat,prezenta noastra aici este un sacrificiu,in sensul de Sacru,si fiecare dintre noi putem descoperi nenumarate sensuri ale sacrului,si atunci nu avem decit sa schimbam imaginea,a noastra si a tot ce este,pentru a o transforma intrun plan Sacru de evolutie,cu tot cea ce implica asta.Prin aceste scrieri am punctat foarte pe larg propriul "level"si ma astept la sinceritate din partea tuturor celor care vor mai mult,in sensul de mai bine.

structuri mentale

Am folosit deunazi acest termen in dialog cu o prietena si acum vreau sa clarific aceasta imagine,ce anume inteleg din acest element.Deasemenea,vreau sa specific ca aceasta imagine este particulara,neobligind la o re-cunoastere generala,avind ca scop doar transparenta si necesitatea comunicarii.
Cind ma refer la mental nu este acelasi lucru cu gindirea si nu are decit in foarte mica parte legatura cu creierul.Creierul si cea ce se petrece in el,sinapse si polarizari pe zone,sunt doar efecte al unui larg cerc universal,numit mental.de ce?nu stiu,probabil fiindca nu avem alta denumire la indemina.Din acest mental universal creator,Tatal daca vreti,de fapt Tata-Mama avem si noi o parte cu aceleasi caracteristici universale,insa la nivelul actual,folosit in experiente particulare.Tendinta spre universalizare mentala apare atunci cind gindirea duala poate fii depasita prin constientizare,renuntind treptat la tot cea ce tine de separare eu-celalalt,aici- acolo,acum-atunci.Datorita senzorilor cu care suntem inzestrati,percepem exteriorul ca avind caracteristici aparent statice,insa putem sesiza dinamica acestor elemente exterioare,nici o zi nu seamana cu alta,nici un om nu se manifesta tot timpul la fel,iar aceste diferente apartin formei de manifestare,nu fondului manifestat si nici Sursei de manifestare.Aici apare diferenta intre gindire si mental,gindirea lucreaza cu forme,mentalul cu fonduri,respectiv cimpuri vibrationale care stau la baza formei.De accea,cind ma refer la structuri mentale,ma refer la fonduri care se intrepatrund,si nu la forma pe care poate sa o ia o anumita creatie,ea nefiind decit un efect,deja manifestat.Aceste rinduri pe care le scriu,au o forma si genereaza o imagine,insa important este acest fond al coeziunii,in care deasupra cuvintelor de tot felul ne regasim in denumirea acestui blog-Triunitate.Totusi,cuvintele lucreaza pentru noi,generind diversitatea in unitate,insa importanta este Starea care ramine,si aici trebuie sa subliniez ca deasupra gindurilor exista Stari Primare de Ginduri,in care se manifesta intuitia,inspiratia ,intr un cuvint,cunoasterea.Starile mentale sunt greu de sesizat cind suntem implicati in activitatii cotidiene,dar in liniste si in implicare in orice act de creatie,aceste stari genereaza forma creatiei,atunci cind devenim independenti de senzorii de care vorbeam mai sus si avem acces la un alt fel de senzori.Deci,exista un corp mental,dar pentru a evita separarea specifica gindirii,care tinde a atribui,a da forme,prefer sa o numesc o stare mentala,universala, insa particularizata prin experienta.Iar structurile mentale,sunt stari care iau forme,intr un context general si particular,si apoi se reintorc la stari,imbogatite cu experienta,atit ca forma cit si ca fond.Aceasta dinamica,chiar si la nivel de experienta comuna,transforma gindirea in instrument de acces la acea parte din mentalul nostru cu trimitere la un mental superior,la cauzalitate,care are valente mai putin particulare,cit universale.Cea ce vreau sa scot in evidenta,gindirea si mentalul nu sunt acelasi lucru,chiar daca fac parte din aceiasi structura,numai ca primul este partea de "jos" iar celalat partea de "sus",cu deschidere spre Universalitate.Si avem aici,trei elemente:forma-gindirea,fondul-mentalul si Starea-universalul.Acestea fiind spuse,structura noastra mentala,care ne leaga indiferent de manifestare,este Starea,si poate de aceea ne "intilnim" atit de rar.

Pentru Voi

Am vrut sa renunt la a scrie,pentru a nu mai lasa loc de interpretari,tensiuni si speculatii,insa faptul ca putem zimbii impreuna,este suficient pentru mai departe.
Incerc sa evit latura filozofica si voi vorbi concret despre turme,chiar si noi suntem o mini turma,insa spre deosebire de turmele care se asociaza inconstient si creeaza concepte colective pe care apoi le si manifesta,consider ca noi ne am individualizat suficient pentru a intra intr o stare a colaborarii si prieteniei,in care acceptam informatii unul de la celalalt,insa fara scop,cu sens.In afara de asta,Adevarul este dinamic,cea ce este valabil Acum,devine depasit Acum,ca apoi sa se reintoarca reinoit si cu o noua vibratie prin legea ritmului,a necesitatii.Adevarul nostru comun este Iubirea,care se suprapune cu sensul la modul cel mai general,iar informatiile pe care le folosim in acest sens universal,sunt doar instrumente pe care le folosim pentru a ne armoniza si a armoniza,din nou tinind cont de ritm si de rezonanta.Nu suntem tot timpul impreuna,fiecare are universul sau,insa in momentul in care comunicam se creeaza acasta unitate,care se pastreaza independent de aparenta manifestarilor exterioare si sper ca ne gindim cu drag unii la altii.Eu sunt incintat de tot cea ce gaseasc pe bloguri,pe site uri si in viata de zi cu zi,oameni care se trezesc,oameni care stiu si pot,oameni care cred si ma aduce la aceasta reflexie,rezonez cu cea ce deja are sens iar restul manifestarilor in care exista turme,turmulite,partide, steaguri si ideologii,inca isi mai" arde" o karma colectiva,cea ce isi pierde treptat necesitatea.Aceste turme,mici si mari,au concepte comune,ca si noi,insa noi ne folosim de cea ce deja cunoastem,in timp ce marea majoritate este "folosita "de propria creatie,insa in eternitate,chiar si aceste experiente au un sens.Si tot in eternitate,chiar nu exista diferente,tot cea ce percepem sunt manifestari,Realitatea suntem Noi,cu tot cea ce implica asta.Am citit ceva important si dau mai departe cu titlul de incheiere:Nimic din cea ce vine si pleaca,nu ne apartine.

Ce este zimbetul?

Aici ma refer la accea stare care deschide,care construieste,care mai degraba ofera decit sa primeasca.Aceasta stare este mai degraba o proiectie a armoniei universale decit o reactie mentala la anumiti stimuli externi,are capacitatea de a rezona si a asimila,si mai ales,de a darui.Din punct de vedere al intelegerii proprii,undeva in zona capului,in aceasta incarnare,am un zumzet permanent pe diferite tonalitati,care reprezinta un simt si o capacitate de a percepe anumite vibratii,mai mult mentale.In rest,nu ma pot lauda cu ajne si vishude,cimpuri si aure,deci plec de la cea ce pot constientiza.Si totusi ,orice element subtil are o reprezentare in acest plan, si consider ca o reprezentare a armoniei este acest zimbet luminos.In comunicare cu diversi prieteni,ne am armonizat reciproc discutind,uneori chiar aprins,iar dupa depolarizare,prin revenirea la unitate,urmeaza acest zimbet empatic in care discutiile nu isi mai au rostul,si asta in multe cazuri.
Aceasta experienta ma convinge ca Zimbetul este o stare universala,cu corespondenta in planul fizic,si este o noua etapa a intelegerii in tri-unitate.Acum,ne individualizam treptat, si sper ca nu confundam asta cu generarea unui alt ego,personajul pe care il acceptam si cu care defilam,nu are nimic de a face cu individualizarea,cit mai degraba ideea de Ou,de om prezent cu totul,cu toate partile incepind de la corp fizic pina laAbsolut,Aici si Acum.Astfel percepem ca latura mentala este un corp cu anumite caracteristici si un instrument de creatie totodata,ca latura emotionala are caracteristici similare cu starea de vis,cu directa trimitere la starea noastra astrala,ca avem energie si vitalitate pentru a actiona,apartinind unei parti energetice distincte si in sfirsit un corp fizic perceptibil prin simturi.
Toate aceste realizari creeaza un intreg,iar descrierea este sumara, si este intregul prezentei,Eu Sunt.Aud tot mai des afirmatia si ma intreb citi constientizeaza realitatea,pentru ca asta implica multa perceptie,multa responsabilitate si mai ales implicare.Deocamdata nu ma pot lauda cu asta,dar cel putin incerc sa fiu constient de Eu sunt,dindu-i permanenta si continuitate.
Mai departe,tot in sensul continuitatii,urmeaza acele corpuri care intra deocamdata la capitolul credinta cauzal,divin si absolut,pe care perceptia le ascunde insa credinta prin cunoastere le releveaza.Si ele au corespondenta in acest plan,cauzaliatea nefiind individuala decit prin particularizare,ea implicind un sens larg si o viziune holistica,divinitatea fiind acea stare de lumina,iluminare,caracteristica meditatiei sau iubirii atotcuprinzatoare iar absolutul fiind acest "mai departe",lipsa finalitatii sau- si,un simt al eternitatii.
Revenind la zimbet,el este implicare si detasare,recunoastere si asimilare,daruire si deschidere si se confunda cu Prezenta,fiindca de multe ori m am surprins cu corpul aici dar cu mintea" hais" si cu inima "cea" si in general in aceste stari de risipire,nu imi prea venea a zimbii?.

Mihaelei,si nu numai.

Am sa incerc sa explic ce inteleg eu prin cuvinte,imagini,stari ,ginduri si senzatii.Primara este cauzalitatea pe care noi,la nivelul actual, nu o percepem decit la nivel ideatic,nu poate fi caracterizata prin nici unul din elementele de mai sus,si reflecta pur si simplu evolutia,lumina.Cauzalitatea genereaza principii la nivel universal si absolut,din care o parte tine de experienta noastra individuala.Tot cauzalitatea este acea parte din noi impartiala,in care dincolo de concepte si stari,realizeaza doar experienta manifestata,in drumul spre realizarea eternitatii,a absolutului.Totusi,cu toata aparenta de separare in mai multe planuri,prezenta noastra este absoluta,in toate planurile,chiar daca nu suntem constienti decit de o mica parte din aceasta prezenta.Cea ce se cere este o conexiune constanta intre eu si Eu,intre subconstient,constient si supraconstient iar singurul element care separa aceste elemente se numeste Ego,acea parte din noi care are atribute, simturi fizice,perceptie asupra efectivului si se confunda cu planul din care face parte.Acest Ego,apartine acestui plan,el este efemer si are calitatea de instrument al spiritului,dar daca ne confundam cu el,se manifesta acea separare in planuri,stari,imagini.Se cere o prezenta plenara,cu toate aceste cimpuri aparent separate in Unitate,si de aici si unitatea cu intrega manifestare,pentru ca:"Eu si cu Tatal,Una Suntem.
Revenind la cauzalitate,pe masura ce percepem manifestarea apar stari, ginduri si imagini care condensate devin experienta si se intorc la cauzalitate,revenind dinamic in procesul manifestarilor,intr un ciclu etern la cunoasterii si recunoasterii de Sine(acel Atman multrivnit,Mihaela).
Insa toate aceste aspecte sun doar teorii,usor de inteles in plan ideatic dar fara aplicatie practica,imediata.Intelepciuea nu sta numai in intelegere,cit in practica ,in fapte.Au fost si sunt filozofi,poeti,scriitori care ne uimesc cu bogatia de imagini,culori,ideii coerente,ginduri indraznete dar aplicabilitatea acestor elemente este discutabila(si asta si vreau,sa discutam).Ce avem de facut?Sa descoperim adevarul la orice nivel si pentru asta ne folosim de cuvinte,de experienta,de prietenie si colaborare,si mai ales de fapte.Un proces bine finalizat este evident,pornind din plan cauzal,pina la nivel de fapte,care genereaza concluzia,impulsul pentru a merge inainte si in acelasi context,dinamica propriei evolutii.Nu vorbele ne caracterizeaza acesta Prezenta plenara,de care vorbeam mai sus,cit cea ce facem si cea ce suntem.
Chiar daca nu ne vedem asa cum suntem,avem o infinitate de posibilitati de a percepe cea ce Nu suntem,iar prin al treilea element ce tine de impartialul si impersonalul nostru,putem constientiza ca cea ce suntem si cea ce nu suntem,inseamna in realitate totul.
Propun sa avem rabdare in a ne descoperii,sa ne regasim in gesturi,zimbete si cuvinte simple,sa ne ajutam,nu sa ne fortam si sa ne impingem intr un proces care oricum este etern ,si hei rup nu isi are rostul.Aceasta Prezenta ne ajuta sa controlam intrega gama de vibratii,si chiar daca aparent, in anumite momente nu suntem in rezonanta,exista o dinamica a fiecaruia prin care cu rabdare si bun simt,gasim ca avem puncte comune iar intelegerea consta in faptul ca putem primii doar cea ce daruim.Altfel,sensul fiecaruia si modul in care percepe anumite planuri si aspecte,este pur particular,si atit cit nu deranjeaza pe nimeni,este minunat,dar este de preferat ca din aceasta imagine proprie sa excludem judecata,judecarea a cea ce nu ni se pare convenabil,si asta la orice nivel si indiferent de cit de dramatica sau umbrita pare aceasta imagine.

De ce Triunitate?

Pentru ca,ansamblul structurilor din acest plan al existentei genereaza o aparenta de dualitate.Acest aspect este relevat sub diverse forme, in mai toate comunicarile legate de spiritualitate,mai vechi sau mai noi.Ajunsi la factorul timp,vechi sau nou,in realitate toate elementele coexista in eternitatea prezentului,este irelevant cind o informatie a ajuns aici,conteaza aplicabilitatea ei in acest prezent continuu.
Dualismul este o aplicatie simpla a polaritatii,prin care datorita simturilor limitate,percepem pe rind o parte sau alta a unor manifestari,de aici separarea in bine-rau,frumos-urit,intuneric-lumina.Luat in parte,fiecare element,fiecare manifestare contine aceste imagini in proportii diferite,nimeni nu poate puncta un bine absolut,un intuneric absolut,cea ce este absolut are caracteristici absolute,in care toate aceste aspecte isi pierd necesitatea.Din punct de vedere al viziunii noastre,aceste elemente ale manifestarii pe care le intilnim,capata valente intr-o directie sau in alta,doar pe masura experientei pe care ne ma propus-o,insa aceasta este o EXPERIENTA,buna sau rea,in care sensul este,pur si simplu,cunoastere.Aici intervine al treilea element,Noi suntem al treilea element,cel care culege roadele.
Nu vreau sa intru in speculatii de genul:Cum sa renuntam la dualism,aici depinde de nivelul fiecaruia dintre noi,dar putem constientiza relativitatea acestor elemente duale pe de o parte,pe de alta parte ca prin atentie, apare al treilea element care nu este nici unul dintre cele doua aparent opuse,sau amindoua la un loc.
Caracteristicile mintii bazate pe simturi sunt separarea,etichetarea,diferentierea si alte aspecte de raportare,insa toate aceste elemente aparent externe se raporteaza la Noi,la cea ce suntem si la cea ce avem de facut-constientizat.Altfel spus,cea ce se manifesta exista pentru, si prin,cea ce genereaza manifestarea.Acesta este un mod impersonal de a caracteriza manifestarea,insa poate tocmai acest mod impersonal de perceptie ne lipseste,din moment ce majoritatea aspectelor ne ating,ne impresioneaza si se opresc la noi,in loc sa treaca prin noi,si sa pastram doar experienta.
Tri-ul,il regasim in tatal-mental-absolut,fiul-emotional-manifestat,spiritul-energetic-viata,si in toate elementele spirituale cu care ne-am intilnit si ne intilnim,calea de mijloc a lui Budha,neutraliatea si zimbetul maestrilor,aparenta resemnare si acceptare a lui Isus in fata manifestarilor de tot felul,iar la nivelul actual,faptul ca inca mai exista un echilibru,care se manifesta dincolo de constienta noastra,printr-o armonizare naturala,pe care treptat o constientizam, pentru a putea controla,intelege si accepta propria existenta.
Acest Trei ne leaga pe toti,el este insasi armonia si echilibrul,dincolo de simturi,dincolo de concepte si structuri mentale,dincolo de pareri-puncte de vedere,dincolo de cea ce noi ne-am obisnuit sa numim viata.
Sunt deschis totusi la pareri si puncte de vedere,adevarul fiind dinamic si constructiv,si cine stie?Poate impreuna descoperim ceva cu care nu ne-am obisnuit,dar Este viata.