Evolutie sau miscare

Am avut parte de multe reactii contrare cind am folosit un cuvint care mie mi se pare sugestiv,avind in vedere faptul ca reflecta o stare colectiva nu o caracteristica individuala.Este vorba de primitiv,primitivism.
Mentionez de la inceput,imi sunt dragi oamenii asa cum sunt ei.Am in jurul meu oameni foarte limitati sau foarte deschisi la minte,oameni care se "descurca" si oameni pesimisti si negativisti care isi consuma propia neputinta intr un necaz si o problema generalizata.Insa cu bune - rele,TOTI TREC PRIN VIATA aproximativ egal.
Faptul ca suntem atit de diferiti subliniaza perfectiunea creatiei,avind toate tipurile de manifestari in cadrul aceluiasi proces comun al existentei,iar unitatea noastra este esenta noastra,zimbetul neutru din spatele a tot cea misca.

Daca reusim sa sesizam acest zimbet care leaga totul la un loc,realizam ca unitatea este abstracta si haotica pentru noi,experiente disparate aparent care se leaga intr un mod miraculos in spatele iluziei proiectata in general de mintea noastra,nu de sufletul nostru.
La nivel de suflet oamenii sunt uniti si nu au absolut nimic unii cu altii,dovada ca intr o stare pozitiva,de bucurie si seninatate,ii intelegi pe toti,chiar si pe cei mai limitati.
Insa la nivel de minte intervine neincrederea,temerile,falsele imagini,traditile si obisnuintele care pur si simplu separa oamenii,insasi discutiile de la o minte la alta sunt sterile,pentru ca diferentele dintre noi sunt de fapt diferente de mentalitate si perceptie,nu de esenta vie a cea ce suntem.
Atunci cind doi sau mai multi oameni isi zimbesc,rid la un banc,se bucura impreuna de o stare comuna,puntea care se leaga intre ei este curcubeul existentei si toate barierele dispar.
Insa prinsi in mintea orizontala,duala si partinitoare,nu ne vedem asa cum suntem cit asa cum credem ca suntem.
Acum legat de primitivism,caracteristica pricipala care reflecta primitivismul este inconstienta,alaturi de o puternica influenta a instinctului.Multi inca mai cred in supravietuire si nu datorita lor cit datorita faptului ca sunt influentati de perceptia senzoriala si de sistemul creat astfel incit se adapteaza perceptiei senzoriale.
Un om cu perceptii elevate nu isi prea prinde mintea cu ce maninc,ce beau si cum fac sex,aceste aspecte fiind o mica parte din aspectele FIINTEI.Deasemenea cea ce numim evolutie ne scuteste de a ne prinde in fleacuri,trecatoare si efemere,constienti fiind de faptul ca procesul etern numit viata nu inceteaza niciodata,iar noi suntem insasi viata exprimata individual,in timp ce toate manfestarile vietii sunt aspecte in continua transformare.
Punctul de vedere ideatic fata de cel primtiv genereaza o sinteza armonica a evolutiei in care oamenii traiesc la mijloc,intre doua ape,oscilind intre lumea potentiala si cea asa zis reala,cea potentiala fiind cea care creaza premisele si baza celei reale,reala din punct de vedere al perceptie fizice.
Putem spune ca lumea reala este intradevar reala,muntii sunt munti,apele ape,exista cladiri si sisteme de gindire vechi de sute sau chiar mii de ani,insa asta depinde foarte mult de perspectiva care ne o putem permite,iar perspectiva reala asupra vietii in sine,transcede spatiul si timpul.
Este greu de trasat o linie de genul,daca nu faci filozofie esti primitiv,sau daca nu ai ginduri marete,existind oameni simplii care au transcens primitivismul din ei prin simpla recunoastere si prezenta,faptele si felul lor de a fii neputind fii incadrat la modul instinctiv si senzorial de perceptie.
Cind ma refer la primitivism,ma refer de fapt la perceptia si constienta de masa,la tot ce zboara se maninca,la faptul ca cea spun cei destepti e intotdeauna adevarat,la faptul ca o masa de oameni este usor de manevrat si manipulat iar anumiti indivizi din masa, nu.La nivelul actula de evolutie intreaga civilizatie e primitiva prin intregul sistem dihotomic si nearmonios de perceptie a valorilor,prin evidentierea ierahiilor si separarilor de tot felul,o minte colectiva defecta care se traduce in general prin dizarmonie,si asta la toate nivelele perceptibile.
Noi aici putem sesiza efectele,cea ce rezulta din perceptia si actiunea colectiva,cauza fiind fiecare dintre noi si tot fiecare dintre noi isi reconstruieste propria i lume pornid de la un alt sistem de referinta si valori,cu inertia specfica acestei lumi,insa cu speranta si incredere.
In mod firesc si normal,cei care stiu,care cred, pot si vad mai mult ar trebui sa aiba grija de ceilalti si sa ii sustina in deschidere treptata,acesta ar fii sensul unei evolutii firesti si responsabile,insa prin sistemul de valori fals construit,cei care intradevar stiu,pot si cred,aici incadrindu se o mare masa de oameni de toate tipurile si categoriile,sunt tinuti de o parte,prin separare,neincredere si dezinformare.
In schimb cea ce apare ca evident la toate nivelurile de ierahizare este lenea si conservatorismul,toate sistemele sociale,economice,stintifice sau religioase tinzind sa conserve un sistem de valori vechi in loc sa incerce macar sa creeze unul nou.
De aceea,primitivismul nostru ca specie este exacerbat prin orice mijloace,macar sa nu ne plictisim,avind in vedere ca "desteptii" planetei se ocupa de conservare si inertia specifica intr un mod laborios.
Ca si concluzie,nu cred in stagnare,iubesc viata in sine , fiind procesul dinamic care leaga si dezleaga toate lucrurile.Cred cu toata fiinta ca acea alegere a oilor de capre in gindurile noastre creeaza la un moment dat un echilibru dinamic in actiunile si evolutia noastra,chiar daca acest proces dureaza 10 sau 1000 de ani.
Si cred de asemenea ca asa cum am creat probleme de tot felul,putem crea si solutii,fiecare in parte pentru sine,si toti impreuna.

Vibratii amestecate.

Sincer,nu le-am amestecat eu,dimpotriva,incerc sa le armonizez si sa le dau un sens.Insa daca eu nu dezamestec vibratii,nimeni nu amesteca nimic,nici macar supa,pentru ca:EU SUNT CALEA,ADEVARUL SI VIATA,e drept ca doar o cale,un adevar si o viata,numai ca suprapuse cumva cu unica cale,unicul adevar si unica viata.
Am mai repetat asta,separatiile de orice fel nu fac bine la spirit,ce organ o fii el,insa chiar si spiritul are uneori indigestii,dovada ca nu ne simtim intotdeauna bine.Conform legii corespondentei,cea ce e sus e si jos,insa de unde putem stii ce e sus daca nu vedem ce e jos?
Sensul nostru aici este a observa ce e jos,astfel armonizindu-ne cu cea ce este sus,insa obiectiv nu exista sus si jos decit..tot in mintea noastra.Oricum,am inteles cum vibratia face tot,in sensul ca nu vibrez pe masura ce vorbesc sau fac ceva anume,ci fac ceva anume sau comunic in functie de cum vibrez.Atunci pot sa imi explic de ce nu intelegem sau nu percepem anumite aspecte,pentru simplu fapt ca nu vibram pe masura acelor aspecte.
Iubirea nu este un sentiment,o emotie,este o stare de fond care leaga si armonizeaza totul,jucausa si imprevizibila,iar noi oricit am vibra sentimental,nu ne percepem decit propria reflexie in propriul cimp auric,sub forma de realitate senzoriala.
De acea extaticii si misticii nu sunt decit altfel de oameni cu altfel de manifestari,orice exaltare fiind un plus de ceva intr o directie,insa deobicei cu minusuri in multe alte directii,pentru ca omul este insasi necesitatea echilibrului in tot si toate.
Bineinteles,nu pare asa,aparentele spun ca e haos si dezechilbru peste tot,insa luat pe un cadru foarte larg,ORICE si ORICINE se armonizeaza la un moment dat,moment dat de insasi momentul respectiv.Pe unii ii armonizeaza propria cauzalitate,altii se armonizeaza intre ei,prin colaborare,si o mica parte se autoarmonizeaza prin constieta si,,,iubire.
Aici e amestecul de vibratii,pentru ca nu stim exact in care parte a acestui proces ne aflam,poate sa fie toate trei simultan,cea ce este perfect normal.
Eu,omuletul cu corp,inchid ochii si visez la felul cum este propriul SPIRIT,infoenergia reflectata din plan in plan.Insa am brusca revelatie ca si aceasta infoenergie a inchis ochii,SI MA VISEAZA PE MINE,OMULETUL.Asta explica totul,daca amindoi visam,eu si cu Eu,cum ne putem intilnii?Undeva la mijloc,intre un vis mare si unul mic,visele totusi se intilnesc,si atunci zimbesc cu toata fiinta,insa suntem constient ca intregul,realitatea reala,este dincolo de orice vis,si astfel ma trez(esc)im.
Nu sunt schizofrenic,nu ma percep dual ca fiind eu si Eu,atit ca fiinta care sunt are multe reprezentari din care am ales doua,cea cu senzori si cea care nu are nevoie de senzori.Amindoua sunt aspecte,reprezentari ale existentei si niciuna nu este reala,decit in masura intentiei existentei de a ne visa,insa daca sunt cu totul aici,la acest nivel,insemna ca existenta nu numai ca ma viseaza in continuare,dar chiar prezenta eului are un sens in insasi faptul ca exista.
Si atunci,nu ma mai impotrivesc,fiindca ar insemna sa neg visul in alt vis.Visele,aceste realitati fizice , mentale si emotionale,par reale pentru ca NOI SUNTEM REALI si le am incarcat cu vibratia realitatii,si alimentam procesul in fiecare moment,dindu i stabilitate si continuitate,asta ca sa putem percepe cit de puternici suntem de fapt,fiecare in realitatea sa.
In lumi dinamice subtile,invizibile pentru ca sunt dinamice,realitatea este momentul si vibratia lui,insa nivelul de perceptie al fiecarui tip de moment este diferit,static in cadrul matricei insa dinamic in el insusi,insasi matricea fiind dinamica.
Astfel,daca ne imaginam propriul organ sexual dotat cu ochi ,nas, urechi si miini putem observa cum percepem realitatea pentru ca in acea zona este tot ce tine de instinct primar,de supravietuire,a noastra si mai nou a speciei.

In burtica noastra se petrec alegeri,nu numai la nivel de ce ramine si ce pleaca pe canal,via toaleta,ci alegerile intre cea ce ne am obisnuit sa numim bine si rau,si primele reprezentari formale,linile drepte care leaga lucrurile.
Mai sus,apar si curbele,iar alegerea capata forta,fiind prezenta si o reprezentare cromatica,un nivel de perceptie care insemna lumea asa cum se vede ea,insa si principiul cauza efect aplicat asa cum vrea stomacul,in functie de digestie.

Si cam atit la nivel de perceptie fizica,de aici intervine abstractul,sinteza,ajungind undeva in frunte cu meditatia,contemplatia,intuitia,si bineinteles asa zisa pompa care ne leaga si ne tine la un loc,si ne bate ritmul vietii in tot momentul.
Intregul nivel de perceptie al fiintei are reprezentari pretutindeni in univers,insa ar fii extraordinar daca am putea sa ne reprezentam armonic si acesti primii trei,respectiv cunoasteti cele ce se vad si cele ce nu se vad vi se vor arata.

Si acum,despre lumina.Lumina, nu ca si cantitate,sta la baza formei si fondului in orice plan.Intr un mod cel putin ciudat,ne reprezentam soarele ca fiind datatorul de viata,desi lumina si radiatiile solare sunt mai degraba distructive,energie primara vie,insa neconstructiva.Cu fecunditatea,fertilitatea,cresterea,dezvoltarea si starea de sanatate este responsabila subtila luna,plantele,puii si copii cresc mai mult in ciclul nocturn,fara somn si vise omul este un zombi,si atunci reflectez la faptul ca aici intreag perceptie e pe dos,acolo unde pare intuneric e de fapt lumina...invizibila.Soarele inseamna pur si simpu actiune,consum de energie,energie pe care nu o capatam stind la plaja ci dormind,sau in cazurile mai avansate,meditind si creeind.

Revenind la lumina,fotonii sau cuantele sunt acelasi element,unul fiind subdiviziunea celuilalt,si invers.Chestia cu lumina,unda sau corpuscul,are un sens in sinul creatiei,mai ales tinind seama de inseparatie si rezonanta.Fotonii vizibili au in spate anumite tipuri de cuante iar fotonii invizibili sunt spatele cuantelor vizibile,respectiv cea ce numim atomi.Suna ciudat, stiu,insa aceasta afirmatie este rezultatul unei priviri cu mai multe tipuri de ochi,simultan.

Lumina in care ne scaldam acum,amintiti va cit de inconstienti sau semi constineti eram acum 10-15 ani,inca inclinam catre un dumenzeu empiric,catre ierahii si nebunii ceresti si pamintesti,inca credeam desteptul om de stiinta si care spunea ca suntem materie si reactii biochimice si popa care spunea ca venim si ne intorcem in si din tarina.

Acum,certitudini sunt putine,insa intrebari si experiente,atitudini si reprezentari din ce in ce mai inalte,sunt nesfirsite.A crede pur si simplu,a devenit reprezentarea naivilor si inconstientilor,nu foarte multi dar destui cred tot mai putin ce li se serveste pe tava,cred in propria experienta si in propria perceptie si prezenta,iar textele prefabricate,orb si surd sa fii sa nu le vezi si sa nu le auzi.Omul a deschis ochii ca Argus,care daca imi amintesc bine,era dusmanul declarat a lui Hermes,reprezentantul intelectului.

Revenind la lumina care ne ridica direct si indirect,acesta este cea ce misticii o numesc a doua venire,si pe care toate civilizatiile cu mai multe rinduri de ochi au perceput o ca momentul zero,cel de tras linie.Aceasta lumina este prezenta in toate epocile,in artisti,invatatori,creatori de noi si noi modele ale realitatii,mai nou si in savanti si creatori de tehnologii(mai putin in religii si si curente filozofice care doar au preluat modelele si le au bibilit)toate astea creeind nenumarate realitati alternative,dind permanet posibilitatea de a alege.Unii au ales,altii nu.Cei mai multi au ales sa ii lase pe altii sa aleaga,si acum se pling de toate alegerile,inclusiv cele politico sociale.
Aceasta lumina prezenta in tot si toate este partea din noi pe care am ales in punctul de origine al prezentei sa o pastram aparent in afara noastra,avind rolul de a ne aduce permanent aminte cum si ce suntem,deasemnea sa ne conduca in dansul densitatii prin eternitate,punctind momentele esentiale cu budhasi,isusi,hermesi si michelangeli.
Mult mai multi decit stim din povesti,pentru ca universul e multidimensional si fiecare tip de realitate isi are Lumina sa,cadrul sau si realiatea sa care merge inainte,SIMULTAN,IN TOTUL ETERN.Au fost si sunt multi Isusi,chiar daca nu par deloc potriviti cu personajul promovat, la care ne-am obisnuit sa ne canalizam asteptarile si preferintele.Au fost si sunt Isusi tarani care iubesc pamintul si viata mai mult decit pe sine,sunt Isusi care doar zimbesc si intreaga creatie zimbeste odata cu ei,sunt chiar Isusi foarte bogati care isi asuma responsabilitatea a cea ce au cu drept de folosinta si pur si simplu au grija de o mare masa de oameni,in felul lor si in propria vibratie si creatie.Sunt si Isusi care au inventat tranzistorul sau masina de spalat,pixul si desfacatorul de bere,unii constienti de lumina care Sunt,altii nu,insa la fel de minunati fiecare.

In cadrul Totului si in vibratia momentului,dincolo de aparenta,constineti sau nu,TOTI suntem in vibratia lui Isus,pentru ca lumina care inseamna viata este egala si prezenta pretutindeni,fara oscilatie sau partinire.Intrega gama de dizarmonii spune doar atit:priveste si ia aminte,dar si asta este tot Lumina,altfel nu am vedea-o,iar cele mai dramatice aparente sunt alegeri necugetate,ignoranta si negatie,insa nu au realitate de sine,decit atit cit le alimentam sau se gaseste cineva sa le alimenteze.
Vibratia luminii din noi,Isus sau cum vrem sa ii spunem, ne spune de a lungul epocilor si cadrelor de manifestare,chiar vreti sa alimentati cu energia voastra toate astea?Si ofera alterantivele,posibiltatea de a alege mereu altceva,un alt cadru caruia sa ii daruim atentia si prezenta noastra. Insa,asa cum afirmam mai sus,prea mult am acceptat ca altii sa alega pentru noi,uitind de fapt singura alegere constienta,faptul ca am ales sa fim aici.

Legatura intre perceptie si intelegere.

Corpul nostru cu care ne confundam este biomasina,viu si dinamic in limitele nivelului sau material de existenta,insa fara constienta de sine in afara noastra.Cel care zimbeste,intuieste,intelege,comunica,misca realitatea,este eul nostru prezent in materie,cea ce impregeneaza corpul cu prezenta si constienta,insa nu materia in sine.
Materia isi are nivelul ei de perceptie si constiinta,intr-un mod oarecum programat si automat,insa mult sub nivelul a cea ce putem numi viata.Altfel,am asista permanent la un fel de desene animate,in care mobila,casele,masinile noastre,se misca singure,zimbesc si vorbesc,un dans spiritist permanent care ar bulversa intelegerea noastra.Liantul care impregneaza,misca,schimba si creeaza constient este.....viata,energie,spirit sau in acceptiunea cea mai larga-IUBIRE.
Reactiile fizico chimice percepute in materie sunt consecinte,efecte observabile in linearitate care creaza legatura intre perceptie si senzatie,insa au aceasi caracteristica descoperita in studierea fizicii cuantice,necesitatea observatorului.

Am adus aici o serie de afiramtii fara argumente cu scopul de a bulversa,de a scoate din tipare mintea programata,cea cu memorie si analiza,focalizata si risipita,cea cu care ne jucam de a creatia.
In minte functioneaza intotdeauna asa sau asa,mai putin asa si asa,la nivelul larg insa,asa si asa cu asa sau invers se coiniciliaza,insa biomasina cu biocomputer nu este creata pentru paradoxuri coinciliate,cit pentru un anumnit nivel de perceptie,nivel care si el este supus legii transformarii,cea ce numim evolutie.
Insa totul este complet si complementar,nu poti sa iei ceva fara sa pui ceva,pentru a modifica perceptia,nivelul de constienta,trebuie sa lasi ceva in loc iar cea ce ramine la nivelul depasit,este INTELEGEREA.
Limitele perceptiei materiale sunt binecunoscute,o anumita gama de vibratii senzoriale destul de limitate dealtfel,plasate pe niste coordonate empirice numite spatiu timp,avind ca scop transpunerea in forme a unei prezente subiective vazute de jos in sus,respectiv lumea gindurilor si senzatiilor.
Aceasta lume suntem noi,fara granite si tipare,neconditionata si nedirectionata anume,dovada fiind dinamica ei,lipsa de control din partea biomasinilor in ginduri si sentimente.
De ce acest aspect?Pentru ca majoritatea se confunda cu acest minunat costum de scafandru la propriu,practic suntem scufundati aici,iar solutia ar fii sa invatam sa respiram sub apa si sa ne putem lipsi de costum,folosindu-l doar din respect pentru cei care cred in el.Costumul in sine are valoare de moment,viata e scurta,insa prezenta noastra este eterna si imuabila,dupa atitea costume schimbate incepem sa realizam macar faptul ca suntem niste scafandrii pe aici.
Acest lucru nu este o necesitate,cei care se bucura de plimbarea prin costumul cu 5 senzori aferenti datatori de senzatii inedite,poate nu au avut ocazia sa experimenteze la maxim calitatile costumului.Este un instrument minunat de perceptie si senzatie,insa si asa,de ce il folosim si ne bucuram de el si prin el,si in acelasi timp ne batem joc de el?Lasati costumul sa evolueze.Nu are nici o vina, faptul ca noi nu facem cu adevarat parte din el nu il face mai putin perfect si minunat,chiar asa limitat cum este el.
O caracteristica mostenita pe coordonatele lineare este instinctul,directia primordiala a corpului- costum este de a se conserva si de a functiona la parametrii maximi,insa cu voiosie inconstineta,avind simtul eternitatii adinc inradacinat in ei insisi,purtatorii ignora acest lucru si pur si simplu,isi bat joc de el.
Prin alimentatie,prin ginduri distructive,prin sex gresit inteles si necontrolat,ruinam prematur acest instrument de prezenta care face parte din evolutia acestui plan.Macar din respect fata de planul in care ne aflam se cere un respect fata de aceste corpuri,pentru ca si ele e vii,ca tot cea ce viu ne inconjoara,viata care este in Sursa si Liant,insa reflectia nefiind mai putin importanta.
Opusul a cea ce aminteam mai sus,cea ce intotdeuna lasi in urma intru completare,respectiv intelegere,este ingnoranta,pornind de la faptul ca daca putem merge inainte limitati fiind,daca putem accepta conditiile impuse si regulile stabilite de altii,evoluam la fel ca si cei care cauta si schimba permanent ceva,creatori la propriu in propria sfera de existenta.Se poate si asa,numai ca aceasta este calea cea mai ocolita,calea cu mii de costume.
De fapt nimeni in univers nu cere ceva anume,insa vedem si noi cum purtatorii de corp,in profunzimea lor,sunt nemultumiti.Vor schimbare cu orice pret,chiar si catastrofala sa fie,insa schimbare.Iar schimbarea nu vine fara efort,fie el si distructiv.Efortul este forma de energie focalizata necesara pentru ca o anumita stare sa capete forma,insa ingoranata creaza forme fara sa accepte si responsabiltatea consecintelor.
Cind vedem cit entuziasm si frenezie este investita in a fii bolnavi,neputinciosi,iresponsabili,intr-un cuvint nefericiti,ne vine sa afirmam si sa aplicam renumita expresie a renumitului OM:Opriti planeta,vreau sa cobor.
Insa atunci cind ne-am urcat era altfel,in stare de cimp totul este posibil iar cea ce acum pare dur si cap izibit de perete,parea pueril si facil,zeii vor sa schimbe lumea,insa poate lumea nu vrea sa se schimbe,se schimba ea,insa in ritmul ei.
Numai ca in acest joc nu este prezenta numai conventia numita lume,ci intregul univers,care se misca super dinamic,cu sau fara noi.De fapt fara noi nu se poate,suntem si suntem,insa daca refuzam sa ne miscam in ritmul firesc,natural,ne misca consecintele,nimeni nu sta si maninca prana degeaba,decit aparent si pe perioade cadru limitate.
Cei care au ales perioada schimbarilor ca punct de traire a gajbelii si ciupelii,bazat pe anumite experiente din trecut care au tinut probabil atunci,sunt pusi in situatia de a accepta si consecintele.Acel nivel de intelegere care te obliga sa pui ceva in loc,te obliga deasemenea si sa renunti la ceva.Si nu neaparat obligatie,ca si cind existenta ar avea preferinte si necesitati,cit acceptarea armoniei universale ca unic sens de evolutie constienta.
In inconstienta poti sa negi orice,chiar si propria apartenenta la TOT,poti avea orice impresii si senzatii iti doresti,poti chiar si sa negi ca ai vreo valoare sau sens,insa vine un moment in care esenta noastra epuizeaza acest joc,si itit cere pur si simplu sa renunti,si daca poti,sa si reconstruiesti ce ai proiectat gresit,gresit din punctul de vedere al propriei evaluari.Daca iti este peste masura sa repari ceva,repara existenta,insa aceasta presupune asumarea responsabilitati,acel simplu:am gresit,imi pare rau,imi cer iertare,Imi insemnind de fapt totul.
Acest mic rechizitoriu il priveste in egala masura si pe cel care scrie aceste rinduri,perioadele de orbire fiind proprii tuturor,inca nu sa inventat starea de sfint perfect,tocmai anumite aspecte imperfecte ne aduna pe toti in acest plan.Daca inca traim cu impresia ca personajele perfecte din povesti perfecte au tangenta cu realitatea acestei lumi,am gresit adresa in momenul in care ne-am incarnat.Povestile perfecte isi au locul in cauzalitate si dincolo de ea,si chiar si aici exista necesitatea experimentarii lor pentru a devenii cea ce sunt,insa in momentul experimentarii ele devin perfectibile ,si jocul continua.
Finalitatea,capul si coada,este cea mai mare iluzie senzoriala la care asistam zimbitori,pentru ca daca un singur element s-ar sfirsi,totul poate avea sfirsit,cea ce este cea mai mare negatie,a nega dinamica universala.Specificata foarte simplu de Isus:Cel ce huleste tatal sau fiul,i se va ierta,insa cel ce huleste sfintul duh,nu i se iarta nici in cer, nici pe pamint.Cu alte cuvinte,faceti ce vreti cu mintea voastra si cu voi insiva,insa nu negati existenta in Sine.De fapt,este chiar imposibil sa negi existenta,te poti amagi si sugestiona ca este o reactie chimica complexa care creeaza anumiti stimul electrici intr un cimp electromagnetic numit bio,insa aceasta nu explica necesitatea zimbetului sau legii atractiei.
Existenta,Iubire,Spirit,Divintate nu cere nimic,insa nici nu da nimic,cum ar putea sa isi dea ceva in propriul Sine,si cum s-ar putea sfirsi ceva din cea ce reprezinta,in cadrul unui singur TOT?De accea spunem ca totul este,si ca Eu sunt,reprezinta baza si esenta a tot cea ce poate fii manifestat,imaginat,concretizat,sau schimbat,in acelasi cadru imuabil iar fizicianul destept din asta lume spune ca nimic nu se pierde.Cresterea in vibratie,in constienta si prezenta,in responsabiliate chiar,schimbarea nivelului de perceptie,nu presupune a lua si a da in cadrul Totului,marea iluzie senzoriala,cit a accepta sau a nega,si in triada la nivelul cel mai armonic,a observa si a zimbii.Nu zimbetul ala de circumstanta,care seaman a rinjet si face parte din hubloul de la costumul de scafandru,cit acel zimbet cu totul,din crestet pina in talpi si pe o raza cit cuprinde perceptia de jur imprejur,si mult peste toate astea.Zimbiti,miine va fii.

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! si chiar mult mai departe....


CUM SA RAMAI TANAR?


1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesug urile,gradinarit ul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? :)))))))Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!


Sa va fie ziua minunata chiar ACUM!

Preluat de pe "EU SUNT"

Cunoasterea fractalica

Fractalul,considerat mai mult forma de amuzament matematic,desi in prezent si-a gasit o aplicabilitate foarte larga in diverse domenii,este viziunea directa si abstracta a legii corespondentei:Cea ce este mic este si mare,cea ce este sus este si jos.In densitate exista multe forme-structuri de tip fractalic;feriga,brocoli,fulg de nea care sunt exemplele sugestive ale simetriei corespondente.
In perceptia subtila intervine o sinteza a fractalului cromatic,respectiv o corespondenta a culorilor,de la subtil si eterat:Alb stralucitor,auriu,albastrui sau argintiu catre toata gama de culori si amestecuri de culori perceptibila prin simturi,si multe alte nuante dincolo de perceptia senzoriala.
Orientarea catre un mental structurat diferit care percepe realitatea fractalic,incepe cu analiza senzoriala a lumii formelor,respectiv fiecare obiect-forma are si un spate in general invizibil,obiectele forme au densitati diferite care se completeaza armonic in functie de necesitate(ex.imbinarile metalice folosite la structurile din lemn),gama cromatica dizarmonica este permanent in restructurare,cele 3 coordonate spatiale sunt forma obiectului insa fondul este utilitatea si necesitatea lui,si multe alte metode de perceptie fizice care la un moment,pur si simplu leaga lucrurile intre ele.
Fractalul emotional sau sufletesc are alte carateristici si alte miloace de perceptie,insa respecta acelasi principiu,o suma de sentimente marunte creaza o anumita stare de fond sufleteasca pozitiva sau nu,functie de orientarea de moment a cimpului electromagnetic in cauza.
Faptul ca cea ce numim suflet este un cimp electromagnetic extins si foarte dinamic neperceptibil prin simturi si aparate fizice este o afirmatie pe care mi o asum si pe care nu o pot proba concret,insa eu sunt o vibratie permanenta pe diferite intensitati si frecvente,permanent am in zona capului un sunet specific care poate fii un susur fin,un zumzait,pina la huruit greu cind am dea face cu vibratii joase:)
Diferenta dintre electromagentismul fizic si cel subtil este faptul ca cel fizic se propaga cumva orizontal iar cel subtil vertical,de aici pierderea controlului gindurilor in pozitia intins orizontal,in timp ce verticalitate cuprinde foarte multe aspecte,inclusiv comportamentul natural cel mai apropiat de om.
Revenind la perceptia fractalica,constientizarea armoniei univerale exprimata in toate aspectele creatiei genereaza aceasi reflectie mentala,acelasi adevar unic,perfectiunea matematica a creatiei,dicolo de aparente si interpretari.
Eu ca si personaj nu ma pricep deloc la matematica,insa viziunea matematica asupra universului nu prea are legatura cu matematica aplicata care se invata in scoli,acel joc intelectual inutil in mare parte,care demonstreaza un singur lucru,faptul ca unii oameni e foarte destepti.Formulele de calcul aplicate in forma fizica,cu cantitati de ceva si imparteala permaneta intre ceva si altceva,nu se aplica si in realitatea universala atit de dinamica incit nici un fel de formula nu o poate exprima decit partial si pe un segment limitat de experienta.
Cea ce intradevar se aplica este numarul de aur prezent in toata creatia ca o constanta a proportiei,respectiv 2:1,intotdeuna o treime este dinamica catre schimbare si 2 treimi creaza baza in plin proces de manifestare,asa cum pe acesasta planeta 70% din populatie are un comportament primitiv si restul de 30 ,nu.Insa acea baza aflata in plin proces de evolutie este miezul si sensul,de aceea toti maestrii s-au intors printre oameni si toti creatorii au creat pentru oameni,oameni care se trezesc treptat,si cite unul ,cite doi intra in celalta proportie,cea in expansiune catre altceva.
Un alt aspect matematic aplicat foarte clar este geometria in spatiu,si nu atit metodele de calcul ale formelor,cit simbolistica formelor si modul in care se imbina creatia functie de armonia complementara,legea rezonantei.
De fapt,radical simplificata,matematica poate fii folosita ca viziune in orice,si probabil ca duce la acest mod de perceptie,cel fractalic,iar modul de perceptie fractalic se poate traduce simplu in trecrea gindirii de la analitic la sintetic,cu tot cea ce rezulta din asta.
Suntem holistici si nespecializati,insa am ales sa experimentam anumite tipare si functii ale unui plan de perceptie limitat de insasi gindul principal ca el este limitat,acesta fiind iluzia care sta la baza ignorantei.
Nimic nu este limitat aflat intr un tot,intr un cadru,insa poate fii perceput ca fiind limitat in momentul in care este analizat separat si de sine statator.
De multe ori cea ce consideram ca fiind luciditate este in fapt o prea mare focalizare si lipsa de atentie la detalii,iar cei care pretind ca sunt constienti,incercind sa isi sutina punctul de vedere pur si simplu isi pierd coerenta.Nu ar fii nimic grav in asta,adevarul este dinamic si nu neaparat coerent,accepta chiar si paradoxurile,insa pentru cel care crede ca intelege folosind doar un singur punct de perceptie si focalizare,consecintele sunt ale limitelor.

Nivele de perceptie,baloane de sapun.

Incerc sa analizez o afirmatie a unui prieten care probabil stie ce spune si anume:memoria este apa.Cunoasterea intuitiva presupune un nivel de vibratie mult peste cea ce ne ofera intelectul general-dual,bazat pe asociere si memorare,care prin suprapunere si repetitie devine mod de perceptie si implicit realitate manifestata.
Intradevar,apa in sine are caracteristica de a memora,am observat la munte cum privita intens contemplativ,apa curgatoare poate fii perceputa ca un aranajment fractalic de inalta vibratie care poarta un anumit tip de informatie catre zonele cu vibratie mai statica,respectiv vaile si sesul.
Din punct de vedere astrologic semnele de apa,respectiv racul pestii si scorpionul,au caracteristica amintirilor bine incorporata,acel fluid purtator de oscilatii temporare,care la fel,prin suprapunere si repetitie devine realitate manifestata.
Intreg planul manifestarilor,planul fizic,este o functie a memoriei,cu vibratie electromagnetica orizontala,practic realitatea fizica este o suma de forme gind repetitive si suprapuse,care in functie de necesitatea si vibratia pe care au cistigat-o in acea linearitate aparenta numita timp,devin forme concrete mai mult sau mai putin elevate.Chiar si corpul fizic,ca urmare a unui proces mental evolutiv pe o etapa foarte larga in factorul timp,este cea ce este,un instrument complex de cunoastere si creatie intr o lume a formei,iar apa este elementul principal al acestui tip de viata,viata fizica.Purtatoare de informatie si cu o structura fractalica dinamica fata de celelelate elemente,apa construieste baza a tot cea ce naste si se naste,iar biocomputerul principal al corpului fizic este mai degraba lichid,de aici concluzia fireasca a prezentei apei la baza a tot cea ce inseamna viata fizica.
Functia de memorare a apei este urmare a unei observatii indirecte(a se vedea studiile lui Emoto),si a unor observatii subtile a trecerii intre eteric si fizic in care elementul cel mai apropiat ar fii hidrogenul,insa prin condensare la nivel perceptibil,fizic,este...apa.
Perceptia strict senzoriala nu accepta sinteza intre vizibil si invizibil,asa cum nu accepta faptul ca legatura intre vizibil si invizibil este acea prima afirmatie hermeneutica:Totul este spirit,universul este mental,in care spirit se poate inlocui cu energie iar mental cu inteligenta.Credibilitatea cunoasterii fragmentate unidirectionale,respectiv senzoriale,scade exponential cind nivelul energetic al informatiei creste dincolo de fondul potential al energiei in sine.Dar sa aprofundam mai indeaproape structura oscilatiilor a cea ce inca putem numi realitate(cel putin o realitate):
Sinteza Elementelor
Prefer sa constinetizez intru inceput vibratia inalt perceptibila,vibratia luminii,atot cuprinzatoare si datatoare de sens,vibratia care invaluie creatia in caldura si mingiie esenta tuturor sferelor inspre dinafara si dinspre inauntru,lumina care devenita cromatica deja transforma fractalii potentiali in fractali mesageri creatori,micii si mari ingeri care stau in nucleul cristal al stelei.Lumina in eu proceseaza directia,iar din acest punct de univers vad cele 4 directii exprimate in cele 4 elemente care creaza cele 4 tipuri de manifestare esentiala,in cele 4 ramuri ale axei fulgului calator pe care il numim acum existenta.
Vibratia elementelor izvorite din lumina construieste sfera manifestarilor,in foc suntem-nu suntem,credem,in aer vedem -nu vedem,construim,in apa simtim -nu simtim,curgem,iar cu pamint suntem-nu suntem din nou,inradacinam.
Manifestarea esentiala aici este focul creator,aerul creatie,apa informatie si pamintul senzatie,lumina care capata sensul omului- proiectie prin simtire,gindire,perceptie si senzatie.Am construit acest om dupa chipul si asemanarea curgerilor care sunt,oscilatiile elicoidale ale sferei primordiale de perceptie-SUNT.Multitudinea de condensari prezenate in sfera-SUNT,micile scintei-personaje cu forma concreta sau nu,respectiv energii lente si dinamice,ma exprima pe mine si le exprim si eu insuflind lumina pe care primordialul a binevoit sa o impartaseasca in nesfirsita -i expansiune.Cel pe care il cautam in vibratia elementelor este sinteza lor si dincolo de ele,nu unul ci TOTI,intreaga vibratie a scinteilor personaj strinse impreunat,in cristalul lumina nediferentiat.

Bun,m am intors din periplu,acesta este exemplul nivelelor de perceptie la care functioneaza mentalul,fiecare nivel cu exprimarea de rigoare,in limbajul pe care pina la trecerea spre imagine,cromatica si sunet,inca suntem in situatia de al folosii.Limbajul este sinteza a imaginii si simbol,nu intotdeuana potrivit gindirii- contemplatie-recunoastere.Chiar acest cuvint arata limitele,recunoastere este continua cunoastere,iar reul din fata arata repetitia,care este irelevanta,indenticul este ireal.
In limbaj exprimat sau nu,intotdeauna afirmatia construieste si negatia deconstruieste,indiferent de aparenta sau de justificare aparentei.Cine construieste realitati folosind negatii de fapt deconstruieste o imagine deja gata implinita,si nu intotdeauna pune ceva in loc.Vibratia christica in care acum cu totii ne aflam ne insufla acelasi lucru cu un personaj nu foarte popular in acest plan:Invatati,invatati.Si pot afirma,dincolo de falsele interpretari mitice si mistice,apologetice si primitive de altfel ,ca acum,chiar in acest moment dilatat,Christ este cu-in noi,exprimat prin cea ce ne ridica cel mai natural si simplu:ZIMBETUL.

Comentariul unui prieten pe site-ul Incapacitatului:))

Salutare ! Maretia sa, Maestrul Necunoscut al razei 8 m-a contactat si pe mine si mi-a spus ca trebuie sa trezim la lupta marii osteni daci incarnati pe pamantul Romaniei ! Vin reptilienii sa ne fure averile si trebuie sa ne protejam ! Asadar, treziti-va, trebuie sa ne unim intru gloria vechilor initiati daci: Ra, Zamolxe, Iisus, Krishna, Hermes, Mahommed, Buddha si Carlin ! Sa le onoram mareata putere prin faptele noastre de vitejie... ori... de fapt era Maestrul razei 9...? nu stiu, i se schimba prefixul cand trece dintr-o Galaxie in alta si mereu uita sa ma informeze. Oricum, ati inteles ! Trezirea !
P.S. Maestrul Necunoscut ofera servicii de restaurare faciala dupa batai intre gastile de cartier. Pentru mai multe informatii intrati in transa si apelati 0800-GURU.

Cum se cinta(si inca se mai cinta),BUCURIA

Tipul isi baga piciorul in comunismul rus,plin de fericire,fara sa spuna ceva anume:))

Cine sunt,atunci cind sunt?

Iar ca raspuns,exista un aforism vechi de cind vibratia:Atunci cind stii cine esti,nu mai esti>:)).Acum este momentul sa reflectez la cum actioneaza schimbarea in momentul in care......ne trezim.Cert este ca cea ce este real si traibil,este nespectaculos,o intelegere aici,o revelatie acolo,un pic de a stii combinat cu a face,o schimbare de convingeri,o mica coborire de vibratii urmata de o noua stare de pace,si multe alte experiente.Asta la nivel particular,la nivel general,multe,multe,multe povesti.
Fiecare incearca sa isi exteriorizeze adevarul intr o forma sau alta,desi adevarul in sine,nu are o forma anume,e prea dinamic pentru a fii sablonat sau transformat intr o imagine statica,asa ca orice exprimare nu poate fii decit partiala,iar intreaga gama de exprimari partiale,duce la fragmentare,la separarea noastra in forme si forme,lucru cu care dealtfel,ne-am prea obisnuit.Tot legat de adevar,exista un singur adevar universal:cel al fiecaruia.Perceptia noastra fiind inversa,de la periferii catre centru,cumva interferam intr o conventie,un vis colectiv,insa tot cea ce afirmam si credem fiecare,cea ce alegem sa experimentam,este Real.
Am avut indoieli in ultima perioada,povestile sufoca cunoasterea,imaginile marete si informatiile spectaculose,maestrii si chanelinguri,transforma totul intr un joc de care,la un moment dat......te saturi.Nu asa arata spiritul,divintati incarnate,ingeri si demoni intr un contrast permanent,ci isi are valoare prin el insusi,muntele sau marea au maretie proprie fara sa afirme nimic,la fel si oamenii cu adevarat zei.Tolle,Haramein,citeodata si Osho(desi la vremea respectiva inca se purta spectacolul),impresioneaza prin simplitate,de acea cred ca reala cunoastere este implementata mai degraba de fizicieni cuantisti,care exprima dinamica universala la modul impersonal,in timp ce majoritatea celor aflati pe cale proprie,transforma totul in personaje si povesti.Are si aceasta latura farmecul ei,insa este...nepractica,chiar limitativa.
Credinta-Cunostere este de la forma catre supra forma si inapoi spre forma,are valoare de moment,in clipa de contemplatie si reflexie,si pur si simplu,inalta.
Transpunerea in imagini,cuvinte si idei,asa zis coerente,dar este coerenta relativa a nivelui de perceptie din aceasta lume,limiteaza exact acel substrat-fond-esenta pe care il dorim fiecare dintre noi,pentru ca existenta este si se alimenteaza cu esente,nu cu imagini ale esentei.
Revenind la intrebarea darimatoare de ego,de personaj creat"Cine Sunt?",dincolo de atribute,nimeni nu este ceva anume,functie de nivelul de vibratie pe care il cistigam prin traire si experienta,ne schimbam si ne exprimam pe planuri si frecvente diferite,pina si atributele se schimba in functie de cum vibram.Iar acest nimeni nu este ceva anume duce la cea ce este cu adevarat,Eu sunt,care se transforma in Sunt,insasi Calea,Adevarul si Viata,insa nevalabil pentru personajele care credem ca suntem,efemere si schimbatoare,supuse legii oscilatiei si cauzalitati,si mai ales polaritatii.Viata nu este supusa legii,viata este insasi legea,foloseste si contempla legea,iar fiintele care sunt viata,parte si intreg,asemenea se contempla si se transforma in si prin lege,dar nu sunt aservite,ci inseparabile.
Schimbarile de perceptie tin de intreg,a schimba perceptia unei parti care se considera parte prin libera alegere,este inutil.Cind partea din existenta isi schimba peceptia,tot prin libera alegere,renuntind la limite si imagini de tot felul,inevitabil se apropie de intreg,singura realitate care exprima cu adevarat cea ce este,dincolo de forme.Umbrela care se deschide,sau floarea de lotus a mintii fara de minte nu mai exprima focalizat,ci mai degraba depersonalizat,universalizarea fiintei este mersul in sens invers la stelei cazatoare,o stea ridicatoare:))
Asociindu-ne cu cerul instelat,stare contemplativa foarte inalta,primul cuvint care ne vine la indemina este diversitate.Este proiectia propriei perceptii si nu are valoare in sine decit prin prezenta observatorului,care noi suntem.
Diversitatea,vastitatea si lumina discreta sunt caracteristica noastra de fond reflectata in afara noastra,la fel si cerul albastru cu nori de toate formele si culorile,din timpul zilei.Aceasta imagine-poveste face mai mult decit tratatele de cunoastere care au un singur scop,afirmarea valorii proprii,si eventual si un mijloc financiar.Nu am sa neg buna intentie din a impartasii informatie proprie,in definitiv asta fac si eu aici,insa nu fac un scop din asta si nici nu am asteptari,desi feedbackul din comentarii motiveaza.
Am renuntat la ideea ca a te afirma fata de ceilalti are valoare,are valoare de moment si nu are cu adevarat miez,esenta,pragamatism.Cresterea vibratiei proprii si a nivelului de perceptie,de intelegere,este activitate permanenta,inconstient a fiecaruia dintre noi,insa atunci cind nu stii ce cauti,nimeni nu te cauta.Intr o vibratie inalta,cu seninatate si pozitivism potential,asemeni becului care atrage fluturii,a afirma propria valoare fata de fluturi este fara sens,fluturii vad ca luminezi.
Si revenind la cine sunt,nimeni si nimc nu ne cere sa fim altceva decit cea ce suntem,insa cea ce suntem cu adevarat e in contradictie cu cea ce credem ca suntem.
Cea mai buna solutie pentru nemarginire nu este permanenta redefinire,ci renuntarea totala la definitii.Chiar si personajul creat,egoul,daca este lasat in pace devine din copil mofturos,copil voios,fericit.Asa cum am punctat,legea oscilatiei poate fii contemplata si traita de la centru catre marginea sferei care suntem,si nu invers,supusi inconstinet perceptiei false ca totul se intimpla,si mai ales,se intimpla in afara noastra.In realitate,in afara noastra nu este nimic,sau este potential totul,aceasi necesitate a observatorului,pentru ca lucrurile sa se "intimple".Acum ,impartasind imagini si cuvinte pentru a exprima trairi si reflectari,construiesc o alta poveste,insa citeodata a face si a fii se impletesc,completind un puzzle general pestrit,Dumnezeu stie de ce.:))

Trairea experientei

De a lungul timpului am citit nenumarate carti.Pasionat de sf din clasa a 5 6,apoi din 89'intreaga gama de ezoterism,spiritualitate si ocultism,metafizica si astrologie,si bineinteles tot ce tine de beletristica clasica si moderna,plus multe carti de popularizare stintifica si cunoastere tehnologica in cele mai diverse domenii.Acum exista si internetul,un nou flux de informatii de tot felul,toate astea ca un fond de cunoastere,sau poate doar iluzia faptului ca stiu.
Ei bine,e foarte placut sa stii,sa fii educat,sa poti purta o conversatie in cele mai diverse domenii,insa asta nu te ajuta sa cunoasti cu adevarat si nu te ajuta sa traiesti mai bine,mai armonios,mai natural daca vreti.Intre ignoranta si intelect exista o mica punte legata direct de viata noastra,numita in general experienta de viata.
Aceasta experienta nu este neparat o continua aventura si oscilatie,desi partea suferistica a existentei isi are rolul ei in deschiderile prezente sau viitoare,insa cea ce este important,orice teorie indiferent cit de stufoasa sau spectaculoasa pare,are o valoare de moment,si fara trairea directa a ei,fie si la un nivel imaginar care sa dea un sens direct totusi,se pierde in potentialul absolut din care facem parte.
Un alt aspect al partii teoretice si intelectuale a experientei,este faptul ca usor confundam generalul cu particularul,informatiile generale se aplica particular doar la cei care se confunda cu generalul,in rest,avind in vedere nivelul de perceptie si intelegere individual,e greu sa crezi fara sa verifici.Iar verificare prin surse tot exterioare noua,duce la confuzie si mai mare,fiindca o realitate generata de o minte duala,pur si simplu bate diversele idei si informatii,cap in cap.
Care este solutia?intrebam,iar eu nu pot decit sa va prezint realitatea in direct,respectiv ce inseamna sa traiesti la propriu.Perceptia noastra se transforma in gindire,gindirea in actiune,actiune care se intoarce catre perceptie.E simplu,un cerc triunghiular al prezentei noastre simplificate.Astfel totul se imparte in cite o treime,o treime perceptie,o treime gindire si o treime actiune.Daca depasim acesta proportie,fie si cu 10% mai multa actiune decit perceptie sau gindire,in timp apar dizarmonii,o rupere a echilibrului interior.La fel si cu iubirea,o treime noi,o treime cei apropiati si o treime intreaga existenta,niciodata mai mult sau mai putin.

Cei care mai mult mediteaza si contempla,au un mare procent de perceptie si de contopire cu existenta,insa sunt nepractici,si de multe ori,mult mai egoisti decit isi dau seama ca sunt.Deasemenea,ginditorii,sunt rupti de realitate,nu prea pun pret pe perceptie si actiune si se simt bine in mintea lor,dar nu sunt completi parca,si de multe ori,cumva handicapati in fata vietii si a experientei,care nu este numai gindire.
Iar acesta realitate in direct,care o propun,este in primul rind proportie,respectiv armonia proportiei.Este destul de greu sa fiu permanent echilibrat si armonizat,dar chiar si atunci cind nu sunt,sunt constient de faptul ca natura pastreaza automat armonia,fie si facindu ma constient de greseli,prin procesul recunoasterii.
In acesta lume se afla covirsitor de multe entitati caree experimenteaza realitati simple ale vietii,iar acesta este direct si indirect vibratia locului si momentului,deci ne trezim uneori lacomi cind mincam,mofturosi la diverse,refractari la nou si inedit,predispusi mai degraba la reactie decit actiune,si multe altee aspecte,care nu ca nu ne ar apartine,una suntem,dar parca e fortata experimentarea lor,ne am cam saturat sa experimentam animalutul din noi,numai pentru ca vibratia generala o cere.
Altfel spus,intre individualizare si individualism,intradevar,suntem o singura entitate,un singur eu,un singur dumnezeu daca vreti,insa cea ce ne individualizeaza este nivelul de perceptie,pentru ca divinitatea priveste lumea si universul prin ochii nostrii,iar perceptia noastra este cea ce schimba totul in jurul nostru,si este direct implicata in cea ce suntem,in fiecare moment.
Perceptie nu inseamna numai simturi,desi simturile isi au acea treime fizica necesara,inseamna si trairea directa,cu totul,a oricarui tip de experienta,lucru care,la cit de fragmentati si nearmonici suntem,se intimpla destul de rar.Mai inseamna si intuitie,acel gind spontan care intotdeauna simplifica si armonizeaza,insa majoritatea preia gindul spontan,il analizeaza,la modul constructiv(zic ei)si il transforma intr un concept lipsit de acea vibratie a trairii directe,valabila in mod egal pentru ginduri,imagini fizice si emotii,o alta triada care se poate manifesta echilibrat.
Perceptie mai inseamna si contemplare,bucuria in fata imaginii sau gindului fara nici o interventie,alnaliza sau atrbuire a ceva anume.
In fine,tot perceptie inseamna si actiunea justa in functie de necesitate si toate cele mentionate mai sus.
Gindurile celorlati cu si despre noi ne influenteaza indirect sau direct perceptia,de aceea este bine sa stim care este perceptia noastra in tot si toate,fiindca de multe ori actionam sau percepem colectivul,sau imaginea pe care altii deja au creat o despre noi.Avem tendinta permanenta de a generaliza,o simpla intinire si discutie se transorma usor intr o eticheta pe care o purtam cu noi fata de acea persoana,indiferent de cea ce facem in continuare,din acest punct de vedere,ne creem unii pe altii mereu.Insa daca respectam proportiile,si nu gindim despre niciodata mai mult decit trebuie,avem surpriza sa intinim permanent oameni noi.
Acum cea ce impartasesc aici este tot perceptie proprie,care genereaza alte perceptii si bineinteles interpretari,insa unde este viata noastra in toate astea?Bineinteles,undeva la mijloc intre noi,si peste tot dealtfel cu sau fara noi ,fiindca este necesar sa ne obisnuim cu ideea ca nimeni si nimic nu este indispensabil,iar daca tot ne jucam de a viata personala,privata,individuala,unica s.a.md,asa cum spune nu stiu ce grup prin chaneling,sa ne jucam frumos:)

Perceptia si alegerea intre vechi si nou

Reflectez la faptul ca intreaga gama de experiente de care avem parte este pur subiectiva raportata la timpul trecut.Tot cea ce facem se afla la suprafata fiintei,tot cea ce intelegem si folosim este doar parte a plenarului,avind valoare subiectiva si de moment.Uitind mai apoi experienta,cea ce am gindit sau am facut intr un anumit moment,in contextul dat,retraim amintirea anumitor experiente intr un alt context ca si cind ar exista o continuitate,insa aceasa este o iluzie,interpretarea unui nivel limitat de perceptie.
In fapt,experienta noastra plenara care ne defineste,eul nostru complet,este format din sume de experiente aparent fara nici o legatura intre ele.Multiplicitataea fiintei este un fapt,iar ca si realitate psihologica,intotdeauna suntem mult mai mult decit credem ca suntem,dincolo de aparente.
Experienta fragmentata,situata pe o axa lineara,nu poate surprinde esenta aflata in experienta prezenta,in rezonanata cu multe alte experiente care completeaza, si care pot veni din nivele de vibratie si intelegere cu totul diferite.
De ce perceptia conteaza in toate astea?Pentru ca si continuitatea este o reprezentare constructiva la un alt nivel de perceptie,avind in vedere faptul ca experientele mari se construiesc treptat,insa continuitatea nu este obligatoriu sa se suprapuna pe linearitate,cit pe o sinteza sferica,sfera reprezentind propriul cimp mental,propriul nivel de perceptie.
Universul este reprezentat de infintati de pulsuri infoenergetice prin care , marindu ne capacitatea de perceptie,implicit calitatea experientei,sintetizam aceste pulsuri intr un mod formal sau simbolic,construind si deconstruind structuri la orice nivel,de la inaltele revelatii si contemplatii dincolo de forme,pina la a bate un cui.
Aceasta este calitatea universala a perceptiei,si bineinteles,ca si concept este o limitare deoarece este nivelul mental de intelegere,trairea totala a oricarei experinte fiind de fapt finalitatea oricarui concept,implinirea sau contopirea creatorului cu propria i creatie.
Intre nivelul perceput si cel rezonant,cel trait,se afla orice calitate a constientei de sine,intreaga creatie se oglindeste in observator,iar la acest nivel,ca si fiinte constiente,noi suntem observatorul.
De aceea,totul se afla in nivelul nostru de perceptie care in general este abstract si dincolo de forme,cea ce reflectam in mod direct,este doar traducerea.
Partea ancestrala din noi si evolutia noastra,care intretine toate procesele cognitive,care se ocupa de intregul nostru corp dar si de anumite reactii instinctive,de gesturile si miscarile noastre automate,numita si subconstient,este fondul pe care constientul din noi se dezvolta.Punctul de legatura intre constient si subconstient nu este gindirea cum pare la prima observare,ci repiratia.
Respiratia poate fii constienta sau inconstienta,insa este singura calitate a fiintei intrupate care nu inceteaza niciodata si in linii mari isi pastreaza ritmul,este reala noastra linie a vietii,in directa legatura cu o parte mai profunda a ritmului,in general inconstienta,bataile inimii.
De curind am descoperit o imagine impresionanta la un om impresionant,Lama Govinda(<>),in care remarca faptul ca in momentul in care privim cerul instelat,de fapt ne privim trecutul plenar,stele care pulseaza eminescian,reprezinta miliarde de ani de evolutie constienta,iar din acest punct de vedere,noi nu avem nevoie de evolutie la propriu,cit de recunoasterea propriei origini si a propriei realitati,tot cea ce consideram evolutie este in fapt aducere aminte pe de o parte,si recunoasterea plenara a fiintei pe de alta parte.
Chiar si fizic,cu totii suntem praf de stele,atomii care ne compun sunt aceasi cu cei din intreg universul,de la nivelul vizibil si pina la profunzimea celei mai subtile parti din noi reprezentata de linistea absoluta=potential absolut,suntem fiinte universale.
Aceasta maretie a fiintei ne face sa ne intrebam de ce prezenta noastra in acesta lume este atit de limitata si efemera,intr un joc al formei care,de multe ori,pare ca nu ne apartine?

Aici este alegerea intre vechi si nou,ancestralitatea fiintei noastre se masoara in profunzimea cunoasterii si nu in numarul de ani sau de vieti percepute in plan fizic.
Intotdeauna traditia,inertia,obisnuinta si conservatorismul exista ca si piedica in dezvoltare si aducere aminte.Daca ar fii sa rezumam evolutia per ansamblu a omenirii din ultimele decenii,observam o dezvoltarea a intelectului cu tot cea ce decurge din asta,respectiv facilitatile practice,insa si autolimitarea si limitarea de rigoare prin fragmentare si risipire in cele patru vinturi,datorita prea marelui volum de concepte formale si rigide aparute din necesitatea adaptarii le o lume a formei,nu a fondului.Pe de alta parte,aceasi expansiune a intelectului si a volumului de cunoastere formala a redus simtitor calitatea trairilor insa a dus la exacerbarea trairilor instictive,ca o reactie de aparare si de raspuns la un volum de informatie in mare majoritate nepractic si neconstructiv.Notiunea de fiinta universala isi pierde total calitatea intr o lume in care de cele mai multe ori,a avea si a face este mult mai important decit a fii,si atunci de unde traire,daca nu esti?
Constiinta care suntem,individual sau general,muta perceptia de la un nivel la altul prin dinamica experientei universale.din care o mica parte peceptibila este lumea fizica,insa noi consideram acesat lume ca fiind reala,desi gindurile si trairile din care este construita viata noastra(nu spun emotii sau sentimente fiindca acestea sunt consecinta directa a gindului),nu sunt deloc fizice,chiar daca in general se transforma in activitate sau obiecte fizice.
Chiar daca ar fii se luam in considerare viziunea materialista a creierului cu sinapsele sale si corespondetele chimice ale emotiilor si starilor fizice,ar insemna ca realitatea noastra este construita din procese electromagnetice si chimice,deci energetice,totalitatea fiintei fiind reprezentata de calitatea proceselor infoenergetice si nu de indeminarea in a acumula sau a muta materie de colo colo.
Revenind la calitatea de fiinte universale,intreaga gama de concepte care ne leaga si ne inlantuie in iluzia la apartenenta de acesta lume si acest plan,incepind de la reclamele la medicamente si pina la frica intretinuta cu grija in a pastra propria integritate,respectiv la acest nivel,propria efemeritate,ne rupe de acel privit catre cerul instelat,fiindca oricine contempla acesta imagine la modul constient si cu un nivel inalt de traire,isi recunoaste practic atit originile,cit si realitatea.
Noul suntem tot noi.Cel ce este,cel ce a fost si cel ce va fii,sunt Acelasi,chiar si la nivel fizic,din acest punct de vedere,nimic nou sub soare.De ce nu a fost noul pina acum,si unele aspecte par noi?Pentru ca asta este jocul aparentelor,tot cea ce pare nou nu e nou ci nu mai este fragmentat pe vibratia epocilor,cea ce traim este suma experientei milenare puse cap la cap.
Prin aceasta ne asumam rolul in a ajuta evolutia acestei specii umanoide de pe acesta planeta,in forma si dincolo de forma.Aflati si noi la acelasi nivel de perceptie cu intreg nivelul de vibratie corespunzator acestei lumi fizice,putem experimenta atit realitatea subiectiva cit si cea obiectiva,cea subiectiva fiind generala iar cea obiectiva particulara.
Lipsa de amintire a cea ce suntem are un sens in recunoasterea obiectiva cit si in implicare noastra subiectiva,insa nu este intotdeauna o necesitate.Scuzele de genul asa e viata,ma las prins in diverse,mintea mea imi joaca feste etc.nu reprezinta o motivatie suficienta in a recunoaste la modul simplu faptul ca facem parte din natura si viata pe de o parte si originea noastra universala pe de alta parte,cea ce,daca nu ne face responsabili in realitatea subiectiva,generala si oscilanta,sigur ne face responsabili de noi insine si ne scuteste de umilinta in a fii masini biologice reproductive,a carei necesitate consta in a creste , a se inmulti,si a stapinii pamintul.Cine naiba a mai introdus si chestia asta in perceptele religioase,deoarece pare ca pamintul il stapinesc numai unii,care si ei la rindul lor stapinesc ce stapinesc dupa care....isi dau obstescul sfirsit,un sfirsit ce tine de obste,cred.:))

Despre idealism

Aceasi problema revine in atentie mereu,cunoasterea ca si stare de fond nu duce la pragmatism adecvat,stim multe,nu aplicam decit putin sau deloc din cea ce stim,pentru ca in general este greu sa ne schimbam si sa renutam la obisnuintele de tot felul.
Datorita vibratiilor specifice acestui moment, inertia si obisnuinta,mentalul ca o poveste cu cap si coada,lumea ideatica nu seamana deloc cu lumea in care suntem focalizati.Acest lucru confirma faptul ca entitati elevate in planul constiintei pot fii destul de limitate in planul manifestarii,dovada ca ne complacem cu totii in formalism,desi intuitia spune ca totul de fapt este dincolo de forma,forma fiind nivelul ultim de manifestare si constientizare.
Refuzul de a accepta realitatea psihologica si mentala ca fiind primara,in favoarea formalismului ,creeaza limita de perceptie cea mai acerba,accentul pe senzorial in perceptie,efectele inaintea cauzelor,obisnuinta inaintea trairii directe,a avea inaintea lui a face,si orice indentificare si atribut inaintea lui a fii.
Idealismul este starea primara de constiinta,gindirea contemplativa in care totul este posibil,faptul ca aceasta nu se manifesta direct,este tocmai datorita faptului ca imparatia mea nu se afla aici,nu inca,o mare contradictie intre lumea interioara si cea exterioara.
Din punct de vedere ideatic o buna parte din omenire stie,simte,cum ar trebui sa fie lucrurile la modul constructiv si pozitiv,insa ca si aplicabilitate,interesul si instinctul de supravietuire,frica in fata consecintelor de tot felul,lipsa de control mental,lipsa de echilibru psihologic,genereaza aceleasi blocaje si limitari, cedarea in fata formei,inchinarea in fata fiarei.
Pentru depasirea acestor blocaje avem mereu cele trei instrumente perfecte sexul-iubirea,meditatia si contemplatia,nu in acesta ordine,de fapt nu intr o ordine anume,ci reunite intr un mod de viata aproape de modul ideatic.
A te opri sa contempli ginduri,oameni, stari si locuri,a medita la tot si toate si mai ales a iubi unificat si nediferentiat,este liantul ideatic care transpune nivelul de constiinta in lumea manifestata,respectiv recunoasterea si trairea in spirit,chiar in forma fiind.
Spiritul ca si orientare mentala in termenul generic de spiritualitate,nu ne aduce mai apropae de adevar decit orice alta forma de cunoasere intelectuala,e doar un alt mod de hranire al personajului creat,respectiv egoul.La fel,trairile extatice,mistice,mitice,sunt fluctuatii emotionale,care pot ajunge la cote neobisnuite de vibratie,insa ca majoritatea oscilatiilor necontrolate,sunt nepractice.
Considerind spiritul ca si existenta plenara,completa,ca totul fiind infoenergie,chiar si materia noastra atit de apropiata,putem depasi impasul creat de fluctuatii de tot felul,considerind orice stare,gind,fapt ca si transformare energetica.
De acea contemplatia este instrumentul cel mai potrivit intelegerii fiindca transforma ginduri in stari,starile in fapte si faptele in ginduri,si pur si simplu percepem in tot cea este exact cea ce este,un fractal,o descompunere si recompunere permaneta a unor legitati si nivele de manifestare identice din plan in plan.
Cel mai simplu gind contemplativ este analogia dintre atom si sistemul solar,vedem cum functioneaza fiecare in acelasi principiu,numai ca fiindu ne mai la indemina viata de zi cu zi decit astronomia sau chimia,putem considera oamenii din jur planete sau electroni,neutroni,pozitroni,si astfel descoperim procesele simple de rezonanta si interferenta.
Aceleasi legi,aceasi miscare,aceasi transformare,acelasi instrument contemplativ si cea ce leaga toate,dincolo de contemplatie fiind esenta,nucleul,caruia ii putem spune lumina,iubire,coeziune,unitate,sau pur si simplu viata.Echilibrul intre esenta si contemplatia oricarui fapt,forma sau fond,este starea de meditatie,cea care leaga cel mai bine forma cu fondul,accesul formei fizice la energie nefizica si transunerea in forma a infonenergiei pe infinite plaje de frecventa.
Dar sa revin la tema postarii,idealismul este opus materialismului,insa intre cele doua curente si orientari este un fapt simplu care leaga acestea,este vorba de noi si de viata noastra,si de ce alegem.
Din sfera mea,gasesc ca nu se mai pune problema alegerii,liber arbitru fiind tot o structura a mintii,altceva in afara de iubire,armonie,intelegere,prietenie,cunoastere,incredere si intelepciune,esenta existentei,nu vad ce as putea alege.Ca acesta esenta a mea si a tot si toate este invelita in straturi- straturi infoenergetice de la un nivel superior,creativ,pina la basul si cu toba mare din discoteci,conteaza mai putin,este starea fiecaruia de mers direct la tinta sau pe ocolite,insa toti suntem aici si asta suntem,esenta,care la nivelul larg in care o percepem cu totii,este insasi viata,indiferent de aparente,orientari si alegeri.

Perceptie si schimbare

Acesta este cuvintul de ordine,schimbare,ca imagine imi reflecta un caleidoscop care se invirte mereu rearajind fractalii,iar in aceasta rearanjare imaginile care nu se leaga armonios sunt cele ale obisnuintei si inertiei.Caleidoscopul perceptiei noastre este transpozitie in forma a acelor combinatii de sunet lumina de inalt nivel la un nivel electro magnetic specific aceste densitati,densitate care se schimba si ea dealtfel,cea ce numim lume fiind deja mult mai subtila.

Nivelul de perceptie nu numai ca genereaza realitatea particulara,dar puncteaza nivelul de cunoastere si evolutie al fiecaruia,si cea ce devine cel mai firesc si evident este suprapunerea cu ritmul si oscilatia specifica,respectiv trecerea zilnica prin modele foarte diferite de vibratie, bine conturate si structurate prin atentie,insa nu pe o axa temporara,lineara.Experiente aparent disparate se leaga intru sinusoida nelineara,aflata in aceasi sfera de perceptie caracteristica,in cimpul perceptiei noastre.
Printr un exercitiu de imaginatie ne vine usor sa ne percepem mai degraba cimpuri in prima faza,urmind sa traim la propriu cimpul care suntem pe masura ce frecventa noastra ca si cimp se acordeaza fin.Multi spun ca jocul imaginatiei este iluzie si autosugestie,insa din acest punct de vedere tot cea ce gindim este iluzie si sugestie,si care ar fii diferenta in mintea noastra ca ne percepem cimp sferic colorat sau corp fizic pur si simplu?

Limita simturilor fizice treneaza asupra perceptiei si tuturor actelor de care suntem capabili in majoritatea actiunilor noastre,mai putin in starea de eu,respectiv meditatie, contemplatie,detasare sau in starea de 2 in 1,atunci cind iubim.Alte stari care trec de perceptia fizica sunt actele de creatie,de socializare avind ca fond prietenia si deschiderea,prezenta in sinul naturii,reflectarea la manifestari fizice cu fond de perceptie non fizic.

Chiar daca apar acuzatii in prezent de sarlatanism,astfel toti cei implicati in chaneling sau meditatii,in orice cimp de cunoastere si evolutie fara argumente fizice sunt provocati sa isi demonstreze faptic trairile,consider ca la nivelul perceptiei individuale nu este nimic de demonstrat,mai ales ca transformarea interioara,indiferent de nivel, schimba oameni si lucruri la modul constructiv.
Partea magica,mistica,spectaculoasa a schimbarii este doar o fateta care naste intrebari ,in fapt fiind vorba de un alt nivel de interpretare al unei schimbari profunde la nivel mental si psihologic,cu trimitere directa in lumea formei.
Ce este interesant,fizicienii cuantisti nu sunt provocati sa isi probeze afirmatiile,desi ei ar putea demonstra si matematic anumite aspecte ale perceptiei,pornind de la ideea ca oamenii de stiinta stiu intotdeuna mai bine,insa nimeni nu le cere probe clare asa cum se cere in chaneling de exemplu.
Un cuantist intrebat despre chaneling va raspunde ca din moment ce totul este infoenergie,orice este posibil,constiinte constiente aflate in plan energetic pot crea conexiuni in alte planuri energetice,implicit in plan fizic care este tot infoenergie,asta deja demonstrat chiar la nivel de fizica si chimie elementara.
Nu am sa ma erijez in aparatorul subtilistilor de tot felul,e treaba fiecaruia cum isi percepe prezenta si isi construieste realitatea,efemer si dinamic dealtfel,fiindca daca stam sa observam numai cite stari de vibratie diferite exprimam intr o zi,cu nivelul de perceptie si comunicare specific fiecarei stari in parte,intr un bioritm care se masoara de la numarul de respiratii si frecventa lor pina la diferenta diurn nocturn,orice explicatie si demonstratie a subtilului din noi este de prisos.
Vreau doar sa punctez acel nivel de perceptie de la corp la cimp,la ce ne ajuta fie si ca exercitiu de imaginatie.Prin perceptia ca si cimp,FACEM LOC IUBIRII,LUMINII,pentru ca al nostru corp perceput fizic nu radiaza vizibil,INSA CIMPUL DA.Este liant,efluviu,empatie,contopire,in cimpul nostru percepem toate ca una-unul ,cu tot cea ce rezulta din asta,ceilati nu mai sunt ceilalti,forma care ne inconjoara este proiectia noastra,cerul este mai larg,corpul este mai mic,tot si toate se leaga in tot si toate,si nimic nu se separa de nimic,iluzie neiluzie,incercati si vedeti ce se intimpla cind printr un mic efort sunteti o sfera,de 3-5-8 m.

In cimpul nostru de perceptie si miscare este viata,apar simboluri,apar stari de fond,telepatie,schimburi energetice perceptibile,cromatica intuitiva,sunet dinamic si nenumarate forme fara forma cu trimitere directa la forma perceptibila simturilor,poate parea mistic si spectaculos,insa si asta este exact cea ce spunem,o parere -impresie ca tot cea ce experimentam in vibratia momentului.
In corpul fizic sunt instincte si obisnuinte,miscare fizica si vocabular limitat,temeri si autoconservare,simturi fizice cu limitele de rigoare,mult papa si somn,e viata ca o prada,mostenirea noastra ancestrala,insa tocmai acest minunat vehicol este cel care ne ajuta sa fim cimp cu corp si nu invers.Daca neglijam prezenta noastra fizica riscam sa fim numai cimp,insa daca ne consideram numai corp riscam ca in curind sa nu mai fim ceva anume,nici corp ,nici cimp,fiindca masa apartine masei.
Perceptia dubla,corp si cimp simultan,genereaza echilibrul intre a fii si a face,a fii suntem oricum,a face este discutabil,in limitele corpului.Nu trebuie sa fii mare initiat pentru a percepe faptul ca intotdeauna mintea ,trairea,imaginatia,nivelul de cunoastere si intelegere transcede fara echivoc limitele corpului,si atunci apare mare intrebare,unde incep si unde se termina toate astea?

Ei bine,nu incep si nu se termina pentru simplul motiv ca acest cimp nu este forma desi inglobeaza forme,insa este si generatorul si condensatorul formei,iar ca finalitate a perceptiei,transformatorul.Acesti termeni tehnici "de cimp",se potrivesc vibratiei prezente,respectiv electromagnetismul specific.Cu toate ca se constata ca vibratia magnetica a planetei scade,cimpul magnetic individual creste tocmai din necesitatea echilibrului,de aici vidul exterior,vidul de putere,de ginduri,de posibilitati spre fizic in actiune,de intelegere formala,intr un cuvint,o criza.
Insa fiind constienti de magnetismul propriu,fiindca parte electrica,energia este egal impartita in toata creatia,pe o infinitate de benzi vibrationale,aducem acesta capacitate de asimilare la nivel de cimp in cimpul mare prezent,lumea,planeta,galaxia......
Aceasta crestere individuala de magnetism,care se aplica si la copaci,animale,munti si riuri de munte luate ca singularitati,este individualizare si expansiune totodata,creste responsabilitatea individuala si scade cea generala,fiecare cimp devine constinet de sine prin el insusi,indiferent de nivelul de manifestare,o sa avem ocazia sa descoperim tehnologii autoevoluante,cel mai simplu exemplu fiind cit de bine merge un calculator sau o masina personalizat(a) si incurajat(a).Tot ca un exemplu personal,creste capacitatea de repara obiecte electronice cu "2 la stinga,2 la dreapta",cum spunem noi,respectiv prin concentrare si sugestie pozitiva,asta tot ca rezultanta a perceptiei de cimp,cimp in care treptat orice devine posibil.Am reparat diverse obiecte electronice fara pistol de lipit si surubelnita,doar cu un simplu gind pozitiv si un mic efort de vointa,o mingiere chiar.Bineinteles ca am si stricat de tot anumite forme care tehnic si ca uzura deja erau depasite,cereau cumva noul:))
Interactiunea cimpurilor nu mai este joc al imaginatiei acum,este faptica si concludenta,doar o mica schimbare a modelului de perceptie creste sansa de a traii dincolo de a observa si traduce,respectiv a gindii si limita in ginduri.Sugestile gen:nu se poate,nu exista,nu cred,nu este destul,negatia in general,este din ce in ce mai stinghera si neconstructiva intr un univers infoenergetic care este in primul rind CIMP,si apoi forma.

Deschideri la deschideri

Tendinta de a se naste noi mistici si noi dogme este evidenta,tot privind orientarea in carti si bloguri,un amestec de raze,maestrii,entitati de tot felul,imagini care se suprapun peste sensul individual si comun.Nota care schimba aceasta tendinta este abordarea stintifica a cunoasterii in general,si mai ales abordarea mai degraba sintetica decit analitica.Aceasta abordare este specifica momentului prin tot mai prezenta influenta uraniana,caracteristica epocii in care tocmai intram,si ca observare directa,cerul deja este diferit,mai larg,mai deschis,cu mai multe amestecuri cromatice,cu o tenta albastra si noaptea,si pe ploaie chiar,cind deobicei este gri.
Abordarea atit mistica cit si stintifica ,legat de cuvintul de ordine,schimbare,se afla intr un echilibru de perceptie totusi,generind si echilibrul infoenergetic potrivit.Am prins cumva din zbor ideea ca putem contesta faptul ca aceasta viata este iluzie.Nivelul nostru de perceptie si intelegere este iluzoriu,viata in ansamblul ei fiind mult mai complexa si mai diferita fata de orice abordare formala si statica cu care ne am obisnuit pina acum,tinind cont de educatia si obisnuinta materialista .Practic intre materie si energie se afla puntea permanenta de creatie si evolutie,reprezentata de mintea universala,asistata de cea individuala,cu tendinta clara de a se universaliza si ea.
Astfel,corpul nostru devine pivot si centru de evolutie,biomasina sau nu,el este cel care necesita spiritualizare,cresterea perceptiei,marirea parametrilor energetici si de comunicare,trecerea dincolo de simturi pornind chiar de la simturi,folosirea corecta a celor 2 instrumente de autocunoastere si expansiune,meditatia si sexul,constientizarea permanenta a liantului care leaga intreaga manifestare,iubire-lumina nediferentiata.
Respectul fata de viata si intelegerea legata de aceasta,creaza respectul si intelegera fata de orice forma prezenta in cadrul existentei,si presupun ca asa cum se intimpla particular,deja exisat o mare dihotomie intre personajul obisnuintei,cel creat si intretinuit la vechii parametrii,in care se dezarhiveaza si anumite personaje genetice si ancestrale,plus un lant intreg de cauzalitati asa zis karmice,si esenta noastra multidimensionala pe care o intuim si o simtim cu totii ca fiind dincolo de forma si totusi prezenta in forma,realitatea noastra prima si ultima,si din nou prima.
Devenim constienti de faptul ca orice intilnire,orice situatie de viata,in care aparent suntem acelasi personaj,de multe ori este de fapt o retraire istorica in care multiprezenta noastra genetica si experientieala se manifesta dincolo de aparentele unor situatii aparent banale,cu care ne am obisnuit.
Limbajul care evolueaza si el,permitind o deschidere larga chiar si la nivel de cuvinte ne permite sa intelegem ca structuri energetice,cromatice,simbolice,in ultima instanta fizico chimice si electromagnetice,benzi de frecvente care se intrepatrund,punctat si de noua intelegere cuantica in care realitati multiple coexista prin simpla prezenta a observatorului,sunt reprezentarea de fapt a unei singure realitati plenare,atotcuprinzatoare,din care indiferent de ce facem si ce credem,nu ne putem exclude.
In aceasta prezenta,in eu sunt parte si intreg inseparabil,orice tendinta de separare la nivel de forma, fond,fapta,orice opozitie si negare a cea ce existenta plenara deja permite sa manifeste inseamna pur si simplu razvratire eului mic in fata eului mare si autoexcludere din anumite matrice ale existentei,cea ce nu inseamna de fapt mare lucru,pentru ca permanent se deschid noi si noi matrice iar sensul este de a depasi opozitia prin intelegere,implicit asimilarea eului mic in cel mare.
Opozitia in fata existentei este caracteristica momentului,reflectata direct in dezechilbrul ecologic,in alimentatia denaturata,in tehnologia si structura economico sociala complicata si nenaturala pe baza careia ne construim experienta,toate acestea fiind o mica deviere fractalica de la firesc intr o viziune de ansamblu deformata,nimic dramatic la nivel individual decit in perceptie dualista,insa faptul ca suntem aici si facem tot cea ce facem,ne implica direct sau indirect pe toti,si toti suntem responsabili de acest nivel de manifestare, perceptie si evolutie,a nega propria responsabilitate este acelasi mod de opozitie al personajului in fata vietii.

Solutia ar fii o realitate individuala armonica si constructiva ,fiecare in parte construindu se pe sine astfel incit sfera de perceptie si manifestare sa acopere o cit mai ampla si completa realitate colectiva,totusi la modul natural,fara efort si antagonisme care sa genereze noi opozitii si tensiuni .Sunt increzator in faptul ca schimbarea pleaca de la fiecare in parte chiar daca aparentele contrazic acesta viziune,turma fiind prezenta mai peste tot,insa nu in realitatea proprie,eu vad doar entitati individuale si cu ele comunic si sunt prieten,nu cu cea ce reprezinta sau incerca sa reprezinte ele in lumea deja veche.
Cunoasteti toate lucrurile si alegeti cea ce este bun se traduce in acest moment prin salvarea acelor valori pozitive proprii care ne au ajutat si inaltat mereu,tinind mai degraba de traire decit de gindire,scenariile duale nemaifind constructive la nici un nivel.Cea ce ramine este prietenia, colaborarea,intelegerea,recunoasterea,siceritatea,se autoexclude orice forma de ierahizare si separare prin acesta prezenta a iubirii-lumina care darima orice concept limitativ,si nu ca devenim un amalgam socialist,cit mai degraba un nou hippie 60 mult mai constient si mai pragmatic,cu acces la alte resurse de cunoastere si creatie,in care valoarea individuala nu este necesar sa fie acceptata in grup,insa se releva si reflecta in necesitate prin prezenta si fapte,prin lumina fiecaruia raportata la insasi existenta plenara,nu la recunoasterea individuala.
Cu alte cuvinte,dam socoteala pentru cea ce suntem in fata existentei si noua insine pe masuraa ce expansiunea si responsabilitatea proprie devine stare constienta,iar valorile morale si sociale ambigue si dualiste isi pierd necesitatea prin simpla depasire a unui nivel de perceptie limitativ,e impropriu sa vorbim despre reguli de conduita intr o manifestare haotica si inconsistenta,asa a fost mereu in vremuri de schimbare istorica,reflectati la felul cum erau perceputi primii crestini.Este necesara constintizarea faptului ca existenta nu are valente de bine rau,cit neutralitate prin permanenta armonie si armonizare,acesta este nivelul care ne permite sa fim in afara dualismului.desi pentru contrabalansarea energiei aparent distructive nota generala,starea de fond a fiecaruia se cere natural-pozitiva,insa la modul constient in armonie.
Iubirea ca stare de fond este blinda,zimbitoare,fluida si dinamica,pasionala si creatoare,constienta si totusi nepasatoare in fata unei dinamici mereu schimbatoare,in care eonii si 60 de secunde se impletesc egal,rigiditatea formei este aparenta perceptiei,se topeste in fata fluidului care reprezinta esenta noastra din spatele multiplelor filtre mentale pe care le consideram inca realitate.
Nu avem nevoie de iubire,suntem in esenta iubire,cea ce se cere este renuntarea la nenumaratele dioptrii adunate printe epoci si forme,intreaga cunoastere nefiind de fapt decit reamintire ,pentru ca nivelul actual este cu totul si cu totul nou infoenergetic,insa pe acelasi fond al esentei noastre,singurul adevar la care de fapt ne raportam.
Constientizind si traind fondul avem posibilitatea de a reexperimenta forma la acest nivel nou,cu noi ochi in noua lume care deja exista ca si potential prin efortul universal al unei forte cosmice multidimensionale dincolo de orice nivel de imaginatie,perceptibila doar in starea esentiala la care ma refeream mai sus.

Imi vine greu sa vorbesc despre iubire la felul in care cuvintul a fost si este manipulat mental,nefiind vorba de un sentiment cit de o stare de fond primara si primordiala prezenta in centrul orcarei manifestari si prezente,acelasi fond care permite combinatiile chimice intre atomi aparent diferiti,procesul de fotosinteza la plante,evolutia in forma a speciilor,starea de apropiere si prietenie a oamenilor,precizia matematica a aspectelor planetare care influenteaza cromatica aurica colectiva si individuala,formarea bratelor galactice,si ca imagine simbolica,fuziunea omului format din 2 corpuri in care el si ea devine Eu.
Aceasta stare-esenta este unicul observator si observatie,generatorul si condensatorul,sursa si invelisul,intreaga perceptie-creatie nefiind decit variatiuni pe teme date intr o infinitate de tonalitati si benzi cromatice aranjate geometric sau nu,iar rolul si rostul nostru nefiind decit acelasi,ca si unitate constinenta intr un ocean de constiinta.

Deschidere

La noi deschideri,noi deschideri:).
Cred ca e timpul sa sintetizez si sa impartasesc din preaplinul care sunt,pentru ca in fond si fapt,acesta este sensul,si asa cum bucurie si iubire suntem si mergem cu ele peste tot,asa suntem si cunoasterea care duce la bucurie si lumina,si deasemenea o purtam si ne poarta.
Acum,cunoasterea din punctul meu de vedere este starea de fond,totul fiind infoenergie,partea de energie o traim iar partea de informatie o folosim,sau in semiconstienta,ne foloseste.
Imi revine mereu in cimp un instrument cu care am cochetat destul,si anume astrologia.Fiind psihologia veche,pe criterii mai cosmologice ,mai ample si mai aproape de arhetipul prezentei noastre in aceasta structura infoenergetica,lume fizica,planeta Pamint,Romania.
Purtatorul de informatie in intregul univers este lumina,la nivel fizic fotonul,care are si nu are masa,ajungind in cimpuri mai dense electromagnetic,condenseaza informatia care este printr un fenomen pulsator de emisie receptie in benzi cromatice,in cea ce numim la nivel fizic descompunerea luminii in spectru,respectiv rogvaiv,care este efectul direct al luminii nediferentiate in contact cu planetele din sistemul nostru solar,reflectat in oglinda semnelor zodiacale arhetipale,insa este banda cromatica perceputa de aici si cu nivelul de perceptie de aici.
Descompunerea cromatica vazuta din vibratia constelatiei berbecului catre noi este cu totul alta,iar un plus de perceptie in infrarosu sau ultraviolet schimba total gama de culori si nuante perceptibile,de aici un alt nivel informational,respectiv transpunere in forme energetice.
Totusi,fiecare dintre noi,si fiecare punct de univers, este Centrul fiintei,lumina pura nediferentiata,aflat in centrul centrului fiintei noastre,respectiv anahata,dar si in centrul fiecarui atom si cuanta care ne compun prezenta,precum si prezenta a tot cea ce ne inconjoara,fie apa,piatra,copac sau vrabiuta.Din acest centru pulseaza aceasi lumina alba nediferentiata,care se descompune si recompune permanent prin interactiune cu intreaga gama cromatica a fiecarei parti-intreg din care este compusa intreag manifestare,fenomenul particula unda explicat cuantic,dar si fenomenul fizic -subtil de rezonanta si interferenta.
Astfel,dinspre noi pleaca lumina si intreaga gama cromatica exprimata de cimpul auric,in care cei sapte centri energetici numiti uneori vortexuri,alteori nivele de perceptie,in concret aceasi expresie infoenergetica a luminii,generind acelasi proces care vine inspre noi din univers,insa in sens invers,pe emisie.
Trairea interioara in propriul cimp auric este similara cu cea universala,insa pe nivelul de perceptie de aici,iar acelasi fenomen simplu de rezonanta sau interferenta se manifesta in momentul in care cele 2 cimpuri,cel particular si cel universal se intilnesc si se intrepatrund.Astfel,dincolo de jocul cromatic multidimenisonal al nivelelor de perceptie simultana in care ne aflam permanent,exista un joc direct cu 3 elemente,format din noi in pulsatie cromatica continua,cei de linga noi cu care rezonam,fie ei piatra,ciine,cintezoi,liliac inflorit,masina in care plecam la servici si oamenii cu care luam contact,din punct de vedere infoenergetic nici o diferenta in aceasta interactiune,si partea cromatica care este universul.
Din acesta interactiune si combinatie cromatica ia nastere psihologia,colectiva si individuala,numita din vechime si astrologie, stiinta a sufletului,cu un anumit nivel de manifestare si perceptie.Este necesar sa punctam si sa relevam implicatia mentala,sunetul luminii,sau nivelul de vibratie.Lumina nediferentiata de care vorbeam este insotita de nivelul vibratoriu propriu,acele stringuri,care in planul nostru de prezenta se pot traduce in sunet,iar la nivel mental se transforma,astrologic vorbind,in simbolistica,felul in care lumina capata forma.
Nivelul mental de perceptie a sunetului- lumina se traduce in viata noastra pur si simplu prin evolutie,cu cit suntem mai receptivi la nuante,la calitatea sunetului,cimpul auric reprezentat prin fapte,gesturi,vorbe ,ginduri,respectiv actiune,devine mai complex si mai eterat totodata,o mai mare bogatie de forme si fonduri care plutesc in noi si in afara noastra.In fapt,inauntru si inafara este o iluzie pur senzoriala,tot cea ce scriu aici si tot cea ce descriu se petrece in interiorul universului mental care sunt,singura aparenta exterioara o are propriul corp cu proriile sale simturi,iar interpretarea a cea ce fiecare din noi exprimam este tot o latura mentala de traire interioara,in iluzia separarii intre corpuri si minti.Mintea cu senzori este un bun interpret al realitatii empirice catre experienta psiholgica pe care o traim ,insa la un nivel senzorial,formal si dual de intelegere.
Dincolo de dualitate si de forme este.....pace si armonie,insa pace dinamica si armonie prin intelegere,prin cunoastere,intreaga creatie fiind de la subtil catre grosier,desi permanent incercam sa intelegem viata in forma cu ajutorul formei,respectiv gindirea structurata,prin acumulare.
Revenind la astrologie,ca si instrument de cunoastere si evolutie,reprezinta apartenenta noastra la planul universal cu simbolistica si vibratia pe care o putem percepe si intelege la acest nivel mental.Desi rogvaivul,fenomenele de rezonanta si interferenta,diferentele de potential,se explica prin stiinta structurata,totusi astrologia este considerata oaie neagra sau divertisment printre stiinte de tot felul,si asta tot datorita limitarilor senzoriale,desi cu totii percepem intr un fel sau altul lumina si sunetul,si modul in care ele se iumpletesc direct cu viata noastra.
Dincolo de acest instrument mental,tot noi suntem,inglobam astrologia insa nu ne confundam cu ea,in schimb ne confundam cu dinamica universala ,insa la nivelul de vibratie electromagnetica de aici,unde suntem cu perceptie cu tot.Influenta cromatica directa ne influenteaza constient sau nu,pina la un anumit punct de perceptie.In lumina mentalului pacii interioare ,intreaga simbolistica ajutatore si intreaga cromatica se unifica in potentialul fara limite al existentei.
In prima etapa predarea in fata vietii,apoi constientizarea,care ne transforma in traire plenara dincolo de forme si atribute,desi existenta cere reintoarecrea succesiva si secventiala in planuri de vibratie mai densa,cu scopul de a le transforma in propria vibratie,propriu intr un sens universal,iar aceasta oscilatie de la subtil catre dens si inapoi este permanenta armonizare cu ritmul si oscilatia universala.
Paradoxul,abstractul,infinitatea fractalica la orice nivel al creatiei si dincolo de cea ce putem numi creatie,infinitatea multidimensionala a fiintei,iubirea ca stare de fond care vivifica si leaga tot cea ce este,sunt niveluri de perceptie dincolo de mental,dincolo de gindirea structurata,chiar dincolo de portile intuitiei si imaginatiei,starea de fond la acest nivel de intelegere este traire in direct,la nivelul inimii.
Totusi,suntem aici si acum cu perceptia si prezenta,cu intreaga proiectie de forme si fonduri specifice si evoluam simultan de jos in sus ca si de sus in jos,uneori si de la stinga la dreapta,constienti de cine suntem,suntem si nu suntem.Omuletul reprezentat aici are doua alternative,cu bogatia de alegeri care reprezinta aceste alternative,respectiv sa traiasca sau sa se impotriveasca.
Trairea in direct este predare in fata vietii,suprapunerea cu nivelul plenar de existenta in care omuletul isi pierde consistenta si identitatea,si totusi este acelasi,prezenta lui in acest plan este cea ce este,Prezenta.A face voia vietii presupune sacrificiu de sine,insa un sine fals creat si intretinut in necesitatea impresiei supravietuirii,care dispare atunci cind convingerea ca suntem insasi viata devine traire.
Acest nivel de perceptie si traire este mereu bucurie si creatie constienta,chiar si atunci cind manifestarile aparente par contrarii,pentru ca aparenta dizarmonie in lumea formei se completeaza spontan cu armonie indiferent de volumul energetic implicat,e nevoie doar de credinta,ochi de vazut si traire plenara pentru a percepe perfectul echilibru al creatiei,
Mai mult sau mai putin constient,toti avem ochii deschisi intru co-creatie,la nivele de perceptie diferita insa cu un sens comun,cea ce separa apartenenta noastra la unic si la marele plan al vietii este aceasi limita senzoriala si formala de perceptie,desi constient sau nu toti percep aure si infoenergie,matematica sacra si armonie universala,si pe baza acestora ne construim experienta,insa asa cum spuneam mai sus, la nivele de perceptie diferite.
Aparentul haos si dizarmonie,lipsurile si impotrivirea,suferinta individuala si colectiva sunt imaginea cautarii unei identitati in lumea formei,pe care am construit o cu totii in sens evolutiv ca un dop de sticla,in momentul tisnirii dopului individual si colectiv,intregul potential acumulat in sticla devine parte manifestata,pentru ca realitatea,viata,este in afara sticlei.Cei citeva mii de ani de evolutie in lumea formei confundati cu forma devin parte din experienta plenara care ne ajuta la deshideri nebanuite in a ajuta si a face.
Aspectul cel mai important al momentului este faptul ca evolutia este dubla,in pereche,in acea aparenta de el si ea separat la nivel de forma.Daca pina acum multi au ajuns la traire plenara individual,prin meditatie,cunoastere,compasiune,daruire si sacrificiu,aceasi sunt acum aici pentru a experimenta un alt nivel de evolutie,si anume evolutia in doi.
Omul este pereche atit prin complementaritatea energiei care sta la baza vietii,si pe care si o releva in interiorul cimpului propriu in acea permaneta oscilatie si echilibrare intre yin si yang,cit si prin exprimare lui directa in corpuri de barbati si femei,cu instrumentul de contopire caracteristic celor 2 forme,dar si cu schimbul infoenergetic intre entitati la orice nivel de comunicare.
Astfel evolutia are plusul de dinamism al renuntarii totale la aspectul egotic,fiindca daca pina acum personajul pe care il reprezentam ne ajuta sa asimilam un anumit tip de experienta,cu tot cu latura individualista creata si intretinuta,perceptia in doi si sustinerea reciproca modifica parametrii evolutivi intr un sens mult mai constructiv,iar cele 2 aspecte egotice prezente,prin intelegere si recunoastere,si mai ales prin fondul de iubire universala,se topeste in fata impactului energetic si evolutiv reprezentat de cei doi in UNUl.
Concluzii la aceasta impartasire tragem fiecare,si deoarece continuitatea,permaneta pe 3 directii in forma fulgului de nea este un aspect dinamic al creatiei,acesta nu este un sfirsit de postare,ci un inceput in care o directie sunt eu,a doua este complementarul meu iar treia sunteti voi,fiecare cu potentialul celor 3 directii,in continuitatea noastra formind fractalul universal al schimbarii,la orice nivel de perceptie posibil sau traibil.