duminică, 18 iulie 2010

Perceptia si alegerea intre vechi si nou


Reflectez la faptul ca intreaga gama de experiente de care avem parte este pur subiectiva raportata la timpul trecut.Tot cea ce facem se afla la suprafata fiintei,tot cea ce intelegem si folosim este doar parte a plenarului,avind valoare subiectiva si de moment.Uitind mai apoi experienta,cea ce am gindit sau am facut intr un anumit moment,in contextul dat,retraim amintirea anumitor experiente intr un alt context ca si cind ar exista o continuitate,insa aceasa este o iluzie,interpretarea unui nivel limitat de perceptie.
In fapt,experienta noastra plenara care ne defineste,eul nostru complet,este format din sume de experiente aparent fara nici o legatura intre ele.Multiplicitataea fiintei este un fapt,iar ca si realitate psihologica,intotdeauna suntem mult mai mult decit credem ca suntem,dincolo de aparente.
Experienta fragmentata,situata pe o axa lineara,nu poate surprinde esenta aflata in experienta prezenta,in rezonanata cu multe alte experiente care completeaza, si care pot veni din nivele de vibratie si intelegere cu totul diferite.
De ce perceptia conteaza in toate astea?Pentru ca si continuitatea este o reprezentare constructiva la un alt nivel de perceptie,avind in vedere faptul ca experientele mari se construiesc treptat,insa continuitatea nu este obligatoriu sa se suprapuna pe linearitate,cit pe o sinteza sferica,sfera reprezentind propriul cimp mental,propriul nivel de perceptie.
Universul este reprezentat de infintati de pulsuri infoenergetice prin care , marindu ne capacitatea de perceptie,implicit calitatea experientei,sintetizam aceste pulsuri intr un mod formal sau simbolic,construind si deconstruind structuri la orice nivel,de la inaltele revelatii si contemplatii dincolo de forme,pina la a bate un cui.
Aceasta este calitatea universala a perceptiei,si bineinteles,ca si concept este o limitare deoarece este nivelul mental de intelegere,trairea totala a oricarei experinte fiind de fapt finalitatea oricarui concept,implinirea sau contopirea creatorului cu propria i creatie.
Intre nivelul perceput si cel rezonant,cel trait,se afla orice calitate a constientei de sine,intreaga creatie se oglindeste in observator,iar la acest nivel,ca si fiinte constiente,noi suntem observatorul.
De aceea,totul se afla in nivelul nostru de perceptie care in general este abstract si dincolo de forme,cea ce reflectam in mod direct,este doar traducerea.
Partea ancestrala din noi si evolutia noastra,care intretine toate procesele cognitive,care se ocupa de intregul nostru corp dar si de anumite reactii instinctive,de gesturile si miscarile noastre automate,numita si subconstient,este fondul pe care constientul din noi se dezvolta.Punctul de legatura intre constient si subconstient nu este gindirea cum pare la prima observare,ci repiratia.
Respiratia poate fii constienta sau inconstienta,insa este singura calitate a fiintei intrupate care nu inceteaza niciodata si in linii mari isi pastreaza ritmul,este reala noastra linie a vietii,in directa legatura cu o parte mai profunda a ritmului,in general inconstienta,bataile inimii.
De curind am descoperit o imagine impresionanta la un om impresionant,Lama Govinda(<>),in care remarca faptul ca in momentul in care privim cerul instelat,de fapt ne privim trecutul plenar,stele care pulseaza eminescian,reprezinta miliarde de ani de evolutie constienta,iar din acest punct de vedere,noi nu avem nevoie de evolutie la propriu,cit de recunoasterea propriei origini si a propriei realitati,tot cea ce consideram evolutie este in fapt aducere aminte pe de o parte,si recunoasterea plenara a fiintei pe de alta parte.
Chiar si fizic,cu totii suntem praf de stele,atomii care ne compun sunt aceasi cu cei din intreg universul,de la nivelul vizibil si pina la profunzimea celei mai subtile parti din noi reprezentata de linistea absoluta=potential absolut,suntem fiinte universale.
Aceasta maretie a fiintei ne face sa ne intrebam de ce prezenta noastra in acesta lume este atit de limitata si efemera,intr un joc al formei care,de multe ori,pare ca nu ne apartine?

Aici este alegerea intre vechi si nou,ancestralitatea fiintei noastre se masoara in profunzimea cunoasterii si nu in numarul de ani sau de vieti percepute in plan fizic.
Intotdeauna traditia,inertia,obisnuinta si conservatorismul exista ca si piedica in dezvoltare si aducere aminte.Daca ar fii sa rezumam evolutia per ansamblu a omenirii din ultimele decenii,observam o dezvoltarea a intelectului cu tot cea ce decurge din asta,respectiv facilitatile practice,insa si autolimitarea si limitarea de rigoare prin fragmentare si risipire in cele patru vinturi,datorita prea marelui volum de concepte formale si rigide aparute din necesitatea adaptarii le o lume a formei,nu a fondului.Pe de alta parte,aceasi expansiune a intelectului si a volumului de cunoastere formala a redus simtitor calitatea trairilor insa a dus la exacerbarea trairilor instictive,ca o reactie de aparare si de raspuns la un volum de informatie in mare majoritate nepractic si neconstructiv.Notiunea de fiinta universala isi pierde total calitatea intr o lume in care de cele mai multe ori,a avea si a face este mult mai important decit a fii,si atunci de unde traire,daca nu esti?
Constiinta care suntem,individual sau general,muta perceptia de la un nivel la altul prin dinamica experientei universale.din care o mica parte peceptibila este lumea fizica,insa noi consideram acesat lume ca fiind reala,desi gindurile si trairile din care este construita viata noastra(nu spun emotii sau sentimente fiindca acestea sunt consecinta directa a gindului),nu sunt deloc fizice,chiar daca in general se transforma in activitate sau obiecte fizice.
Chiar daca ar fii se luam in considerare viziunea materialista a creierului cu sinapsele sale si corespondetele chimice ale emotiilor si starilor fizice,ar insemna ca realitatea noastra este construita din procese electromagnetice si chimice,deci energetice,totalitatea fiintei fiind reprezentata de calitatea proceselor infoenergetice si nu de indeminarea in a acumula sau a muta materie de colo colo.
Revenind la calitatea de fiinte universale,intreaga gama de concepte care ne leaga si ne inlantuie in iluzia la apartenenta de acesta lume si acest plan,incepind de la reclamele la medicamente si pina la frica intretinuta cu grija in a pastra propria integritate,respectiv la acest nivel,propria efemeritate,ne rupe de acel privit catre cerul instelat,fiindca oricine contempla acesta imagine la modul constient si cu un nivel inalt de traire,isi recunoaste practic atit originile,cit si realitatea.
Noul suntem tot noi.Cel ce este,cel ce a fost si cel ce va fii,sunt Acelasi,chiar si la nivel fizic,din acest punct de vedere,nimic nou sub soare.De ce nu a fost noul pina acum,si unele aspecte par noi?Pentru ca asta este jocul aparentelor,tot cea ce pare nou nu e nou ci nu mai este fragmentat pe vibratia epocilor,cea ce traim este suma experientei milenare puse cap la cap.
Prin aceasta ne asumam rolul in a ajuta evolutia acestei specii umanoide de pe acesta planeta,in forma si dincolo de forma.Aflati si noi la acelasi nivel de perceptie cu intreg nivelul de vibratie corespunzator acestei lumi fizice,putem experimenta atit realitatea subiectiva cit si cea obiectiva,cea subiectiva fiind generala iar cea obiectiva particulara.
Lipsa de amintire a cea ce suntem are un sens in recunoasterea obiectiva cit si in implicare noastra subiectiva,insa nu este intotdeauna o necesitate.Scuzele de genul asa e viata,ma las prins in diverse,mintea mea imi joaca feste etc.nu reprezinta o motivatie suficienta in a recunoaste la modul simplu faptul ca facem parte din natura si viata pe de o parte si originea noastra universala pe de alta parte,cea ce,daca nu ne face responsabili in realitatea subiectiva,generala si oscilanta,sigur ne face responsabili de noi insine si ne scuteste de umilinta in a fii masini biologice reproductive,a carei necesitate consta in a creste , a se inmulti,si a stapinii pamintul.Cine naiba a mai introdus si chestia asta in perceptele religioase,deoarece pare ca pamintul il stapinesc numai unii,care si ei la rindul lor stapinesc ce stapinesc dupa care....isi dau obstescul sfirsit,un sfirsit ce tine de obste,cred.:))