TAO
Nu intentionez sa scriu despre filosofia chineza,arta dragostei sau yin si yang. Am sa va povestesc despre CALE,calea fiecaruia si calea tuturor. Atunci cind curgi si viata curge prin tine, cu siguranta esti pe cale. Atunci cind te simti crispat, tensionat, speriat, dezorientat etc.,ai luat-o pe aratura.
Toate formele de initiere,maestrii, spiritualitatea generic, vorbesc despre detasare, relaxare, trait in prezent, echilibrul la toate nivelele, insa pina toate acestea nu se reflecta in orice aspect al vietii...nu este TAO. Cind iubesti si esti iubit cu siguranta este TAO, insa intre diferitele forme ale iubirii (pentru ca totul se schimba,chiar si iubirea) esti asa cum esti.
Ceea ce numim EGO este vehicolul nostru in aceasta lume, alaturi de corp conectate prin minte si rulam impreuna cu toate trei acel film, povestea vietii noastre cu bune si rele. Prin meditatie, dragoste, arta, pasiune, creativitate si multe alte metode, transcedem nivelul personajului egotic si ne apropiem de fiinta care suntem, cea ancorata in prezent si care traieste experienta la maxim si nu este influentata de tipare, sabloane si structuri mentale.
Aspectul uman biologic si cel elevat, expasionat sunt aceeasi fiinta, iar jonctiunea lor creeaza realitatea asa cum o stim,cea cu creatori putini si multi consumatori. Creatori sunt doar cei care isi depasesc mai mult sau mai putin conditia si se apropie, mai mult sau mai putin, de fiinta care sunt cu adevarat.
Cum realizam Calea si cum traim in/pe EA? Nicicum, suferim, ne zbatem, plutim in inconstienta si frica, dar incercam sa ne facem lectiile, sa fim lucizi, sa fim responsabili si incet, incet apar acele stari minunate: detasare, iubire, relaxare, incredere, echilibrul , armonie, pasiune, creativitate, sensibilitate, acceptare si intelegere etc.
Totusi,nimic nu se opreste aici, intrebari subtile apar undeva adinc in interior: ESTI MAI OK ACUM?,CE FACi?CE ALEGI?CUM INTELEGI IUBIREA?.
Procesul este etern si imuabil, este insasi viata, in forma si dincolo de forma, indiferent de nivel, iar acest proces suntem noi, si este TAO. Nu noi ca indivizi, fiinta noastra autentica dintotdeauna si de de pretutindeni. Nu o sa ne oprim aici si nimic nu se opreste vreodata inauntru si in afara noastra. Factorul timp, la fel de iluzoriu ca si mintea nostra efemera si volatila, isi pierde sensul in TAO, iar provocarile si experintele cresc odata cu expansiunea noastra, deci TOTUL expasioneaza,chiar daca noi numim inca expansiunea... moarte.
Echilibrul intre maret -impersonal si cotidian - foarte personal tine de capacitatea noastra de armonizare si de perceptie, iar acesta este tot TAO, un TAO natural care vine odata cu aruncare balastului de o viata si cu evolutia REALA, nu din texte, din filme, din povesti si nici din ce crede lumea. TAO suntem noi, fiecare in parte si toti impreuna realizam TAO cind nu mai este nimic de realizat si totul se leaga in UNITATE,curgind armonios catre jonctiuna cu o alta unitate, mai expansiva si mai dinamica si tot asa la infinit.
Partea practica si realista este felul cum intelegem sa integram maretia si calitatile CAII in viata de zi cu zi, in gesturi, fapte, actiuni, comunicare, dragoste si oglindire in celalalt. Sunt pe CALE ca si voi, vad si simt ce se schimba si ce nu, si incerc sa echilibrez mereu...ceva. Dar suntem iubire si acolo unde nu putem, ne suprascriem cumva.
IUBIREA DE SINE
Sunt definitiii,concepte,sabloane si tipare despre..tot ceea ce este.Dar orice apare in straturi ale mintii lipsite de traire autentica,este mai putin decit TOTUL.
Astfel, iubim oricum partial si de fapt...nu stim ce si de ce iubim.Scriu aceste rinduri datorita acelui trend care se vrea iubire de SINE,dar pare mai degraba iubirea pesonajului si exacerbarea egoului.
Traiesc si cunosc iubirea la toate nivelele,cea senzoriala,cea
psihologica,cea energetica,sentimental afectiva.magica si mistica pina la a trai chiar momente de impersonal,in unitate cu TOT cea ce ESTE.
Cred ca sunt infinite alte forme de manifestare a iubirii pentru care..nu avem senzori si capacitate de perceptie la nivelul actual.Revenind la ceea ce putem percepe,felul in care alegem sa ne exacerbam egoul spiritualistic confundind cea ce este autentic,vertical,traibil de sus pina jos cu..satisfacerea dorintelor,inchiderea si individualismul,orgoliul fiintei evoluate etc.este motivatia mea in a scrie aceste rinduri.
Ce iubim de fapt?Personajul care este un camuflaj efemer creat si intretinut strict din motive de adaptare si supravietuire?Personajul este rol sau mai multe roluri,dar sensul experientei prin roluri este dincolo de scena.
Iubim forma noastra umana,cu simturi si perceptie senzoriala,care ne pisca,excita,misca si mobilizeaza in..diverse alte forme?
Iubim marea si mica scena reprezentata de mintea noastra si capacitatea de perceptie,intelegere si acceptare?
Sau iubim..acea esenta care leaga totul in TOT?
O intrebare minunata a aparut perioada asta:ce trebuie sa faci ca sa fi fericit?Si am completat eu cu ce trebuie sa faci ca sa...fii iubire?
Iar raspunsul a aparut spontan si era incarcat de seninatate,armonie,adevar si bucurie simpla,curata:NIMIC.Este extraordinar sa faci nimic,sa te opresti.Este minunat sa stii ca TOTUl este dincolo de forme,dincolo de orice forma.
Autenticul si fiinta noastra REALA,nu are forma sau are toate formele,transcedenta este sinonima cu acea unica constanta din univers:schimbarea.Partea fara de forma ramine neschimbata iar in jurul ei toate formele se schimba mereu,in ciuda aparentei de continuitate.
Eu..am imbatrinit putin fizic si forma s-a schimbat,dar o alta forma din interior este mai vie si mai dinamica decit acum 10 ani de ex.o alta forma mentala de data asta este matura si inteleapta in mijlocul haosului mental in continua schimbare,si totusi,acea parte de dincolo de forme,fiinta reala care sunt,este aceeasi,neschimbata,eterna si imuabila,dincolo de forme,de minte,de personajele care au murit si au inviat inauntru si in afara.
Ce sa iubesc,forme si personaje?Tipare si sisteme de convingeri care s-au schimbat si se schimba?Dorinte fizice,materiale,sociale si conjuncturale?Sau sa iubesc acea parte care sustine toate acestea si este..dincolo de ele?
Sunt si un personaj fizic,cu dorinte fizice(si mental\emotionale),cu ginduri fizice intr o lume fizica,care se exprima fizic in si prin simturile mele...fizice:).
Dar ceea ce tine toata forma si materia aceasta la un loc,exprimata fizic,este un ceva profund si total nefizic,un ceva autentic care naste spontan seninatatea si pacea inimii si a mintii,de acolo imi vine iubirea,ca o stare de fond si care acolo se indreapta.trecind sau nu prin forme.
Iubirea de SINE,cu S mare,nu are nici o treaba cu satisfacerea egoului si personajului efemer,este un nivel de atins si o stare de fond.traita doar in prezent si intotdeauna..dincolo de orice forma,fizica,mentala,senzoriala,psihologica,energetica,chiar si spirituala.
IUBIM pentru ca SUNTEM.
IUBIM..pur si simplu
IUBIM..pentru ca este REAL si AUTENTIC
IUBIM.
