Despre Sacrificiu

In primul rind tin sa atrag atentia ca aici nu am sa refer nici la ritual,nici la renuntare,ba dimpotriva am sa vorbesc despre armonie si frumos, despre intelegere si recunoastere,pentru ca pina si ideea de sacrificiu a fost pervertita si transformata intr o imagine a eliminarii,a renuntarii desi chiar si etimologic,cuvintul vine de la Sacru,un oficiu sacru,o actiune sacra.Sacrificiul esential este acceptarea unui plan de evolutie cu o dinamica aparent joasa,acest plan fizic in care ne aflam si de multe ori ne si confundam,considerind-ul ca fiind realitate,unica realitate.Ne am coborit vibratiile in acest plan cu scop si sens,scopul fiind anumite lectii-experiente iar sensul fiind evolutia,viata.Din acest punct de vedere am acceptat imagini dramatice,dar si imagini frumoase in egala masura si le am ridicat la rangul de realitate,incercind sa ne autodefinim, si daca se poate,sa mai schimbam cite ceva.Din acest punct de vedere,toti cei 6,5 miliarde de Dumnezeu,mare parte fiind in opozitie chiar si cu ideea,au acelasi sens,iar sensul este tot.....Dumnezeu.Deci,un fel de ascunselea cu noi insine,ne am ascuns in materie crezind ca aici nu ne vede nimeni,si daca vrem cu tot dinadinsul,chiar nu ne vede nimeni,ca la momentul potrivit sa putem avea pretentia unei evolutii singulare,intr o singura perceptie.Si aici nu este vorba de pretentie,dar avem datoria, daca ne am jucat cu acest plan, sa- i ridicam parametrii de evolutie si standardele asa cum le am gasit,atunci cind inca nu eram 6,5 miliarde,pe masura ce insasi vibratia universala o cere.Acest con de umbra din ultimii 7000 de ani sa incheiat iar cea ce se asteapta de la noi,mai asteptam noi de la altii.Si de la sacrificiul incarnarii,sa ajungem la un alt sacrificiu,al trezirii.Acest sacrificiu nu este o povara,este necesitate si daruire,si pe masura ce devenim consitenti de Eu,de noi(ce frumos suna,devenire),suntem constienti de unitate, de legatura cu tot si toate,iar aici un mare rol il are esteticul,frumosul.Vedem armonie acolo unde apare arta,relatiile frumoase intre oameni,peisajele frumoase iar in opozitie,mastodonti industriali,orase pline de tensiuni,comportamente urite si primitive,zone poluate si paduri defrisate,insa noi suntem observatorul.Avind cele doua imagini in opozitie,putem realiza ca cele doua aspecte sunt ale Omului,iar noi suntem oameni.Nu am creat direct toate astea,dar le am acceptat ca fiind reale si concrete,si aici alt sacrificiu,al re-cunoasterii.Auzeam o prietena,artist de altfel,dai cu sistemul in sus,sistemul in jos,ca nu putem iesi din el fiindca depindem de el,si asa si este,Dumnezeu isi iubeste creatia.Insa nu este obligatoriu sa ne confundam cu sistemul,sa nu confundam marfa cu ambalajul,forma cu fondul,fiindca desi mare parte din activitati le traim in exterior,in momentul in care ne oprim si le lasam sa treaca,raminem tot cu imaginea interioara,cu experienta,mica sau grandioasa,dar a Noastra.Important este dinamismul,sa nu ne oprim,sau daca ne oprim in exterior,sa facem ceva in interior,si impletind aceste doua trairi,sa obtinem un echilibru,o armonie.Iata cum sacrificiu devine o bucurie,coborire in materie,trezire,recunoastere,intr un cuvint Viata,si cum poate asta sa nu fie o bucurie,bucuria de a fi?Fac o paranteza,cele doua elemente care stau la baza creatiei,sunet si lumina,respectiv vibratie si cromatica,sunt atit de bine conturate de cei care au legatura cu arta(nu spun artist,fiindca si acesta este un atribut,si multi nu sunt decit atribute).incit aici regasim un alt prilej de bucurie de a fii.Chiar daca nu "faci" arta,daca o poti aprecia,iti ridici vibratiile si nu poti fi decit la acelasi nivel,al sacrificiului,al Sacrului.Exclus pervertirea comerciala,muzica ieftina,filmele si piesele de teatru stupide,si aici exista o intreaga gama de vibratii,ca in tot acest plan.
Si sa revin la ideea de baza,ce urmeaza in aceasta bucurie de a fii?Dupa recunoastere,insasi cuvintul este cu trimitere la reamintire,urmeaza sacrificiul cel mai cel,responsabilitatea.Fiecare act,fiecare fapta,fiecare concept cu care mergem mai departe ne apropie sau ne indeparteaza de adevar,si aici intervine intrebarea,cit de constienti suntem de faptele noastre?Asta nu inseamnna sa ne fie frica de cea ce creem,cit sa eliminam cea ce este inutil sau nu se potriveste,sau genereaza tensiuni,si sa mergem mai departe cu cea ce este frumos,necesar,real chiar.Adevar absolut nu exista,insasi ideea de absolut exclude orice posibilitate de ceva static,insa exista adevar dinamic,care isi poate schimba forma,dar nu si fondul,acest adevar fiind tot cea ce folosim si mergem mai departe.Din acest punct de vedere ,chiar si falsul devine adevar,atunci cind realizam ca este fals.Si tot acest adevar este relativ,mai ales la nivel cotidian,fiindca ce este adevarat pentru mine,poate fii cit se poate de fals pentru altii.Insa revin la responsabilitate,acele adevaruri pe care le descoperim si schimba lucruri, ne dau sens noua si celorlati,ne aduc in stare de responsabilitate dinamica,in care suntem constienti de relativitate acestor adevaruri,dar ne folosim de ele,intru Devenire.Sa fim seriosi,cum gindeam acum 5 sau 10 ani,si atunci aveam un set foarte bine pus la punct de adevaruri?Cea ce vreau sa arat,prezenta noastra aici este un sacrificiu,in sensul de Sacru,si fiecare dintre noi putem descoperi nenumarate sensuri ale sacrului,si atunci nu avem decit sa schimbam imaginea,a noastra si a tot ce este,pentru a o transforma intrun plan Sacru de evolutie,cu tot cea ce implica asta.Prin aceste scrieri am punctat foarte pe larg propriul "level"si ma astept la sinceritate din partea tuturor celor care vor mai mult,in sensul de mai bine.

structuri mentale

Am folosit deunazi acest termen in dialog cu o prietena si acum vreau sa clarific aceasta imagine,ce anume inteleg din acest element.Deasemenea,vreau sa specific ca aceasta imagine este particulara,neobligind la o re-cunoastere generala,avind ca scop doar transparenta si necesitatea comunicarii.
Cind ma refer la mental nu este acelasi lucru cu gindirea si nu are decit in foarte mica parte legatura cu creierul.Creierul si cea ce se petrece in el,sinapse si polarizari pe zone,sunt doar efecte al unui larg cerc universal,numit mental.de ce?nu stiu,probabil fiindca nu avem alta denumire la indemina.Din acest mental universal creator,Tatal daca vreti,de fapt Tata-Mama avem si noi o parte cu aceleasi caracteristici universale,insa la nivelul actual,folosit in experiente particulare.Tendinta spre universalizare mentala apare atunci cind gindirea duala poate fii depasita prin constientizare,renuntind treptat la tot cea ce tine de separare eu-celalalt,aici- acolo,acum-atunci.Datorita senzorilor cu care suntem inzestrati,percepem exteriorul ca avind caracteristici aparent statice,insa putem sesiza dinamica acestor elemente exterioare,nici o zi nu seamana cu alta,nici un om nu se manifesta tot timpul la fel,iar aceste diferente apartin formei de manifestare,nu fondului manifestat si nici Sursei de manifestare.Aici apare diferenta intre gindire si mental,gindirea lucreaza cu forme,mentalul cu fonduri,respectiv cimpuri vibrationale care stau la baza formei.De accea,cind ma refer la structuri mentale,ma refer la fonduri care se intrepatrund,si nu la forma pe care poate sa o ia o anumita creatie,ea nefiind decit un efect,deja manifestat.Aceste rinduri pe care le scriu,au o forma si genereaza o imagine,insa important este acest fond al coeziunii,in care deasupra cuvintelor de tot felul ne regasim in denumirea acestui blog-Triunitate.Totusi,cuvintele lucreaza pentru noi,generind diversitatea in unitate,insa importanta este Starea care ramine,si aici trebuie sa subliniez ca deasupra gindurilor exista Stari Primare de Ginduri,in care se manifesta intuitia,inspiratia ,intr un cuvint,cunoasterea.Starile mentale sunt greu de sesizat cind suntem implicati in activitatii cotidiene,dar in liniste si in implicare in orice act de creatie,aceste stari genereaza forma creatiei,atunci cind devenim independenti de senzorii de care vorbeam mai sus si avem acces la un alt fel de senzori.Deci,exista un corp mental,dar pentru a evita separarea specifica gindirii,care tinde a atribui,a da forme,prefer sa o numesc o stare mentala,universala, insa particularizata prin experienta.Iar structurile mentale,sunt stari care iau forme,intr un context general si particular,si apoi se reintorc la stari,imbogatite cu experienta,atit ca forma cit si ca fond.Aceasta dinamica,chiar si la nivel de experienta comuna,transforma gindirea in instrument de acces la acea parte din mentalul nostru cu trimitere la un mental superior,la cauzalitate,care are valente mai putin particulare,cit universale.Cea ce vreau sa scot in evidenta,gindirea si mentalul nu sunt acelasi lucru,chiar daca fac parte din aceiasi structura,numai ca primul este partea de "jos" iar celalat partea de "sus",cu deschidere spre Universalitate.Si avem aici,trei elemente:forma-gindirea,fondul-mentalul si Starea-universalul.Acestea fiind spuse,structura noastra mentala,care ne leaga indiferent de manifestare,este Starea,si poate de aceea ne "intilnim" atit de rar.

Pentru Voi

Am vrut sa renunt la a scrie,pentru a nu mai lasa loc de interpretari,tensiuni si speculatii,insa faptul ca putem zimbii impreuna,este suficient pentru mai departe.
Incerc sa evit latura filozofica si voi vorbi concret despre turme,chiar si noi suntem o mini turma,insa spre deosebire de turmele care se asociaza inconstient si creeaza concepte colective pe care apoi le si manifesta,consider ca noi ne am individualizat suficient pentru a intra intr o stare a colaborarii si prieteniei,in care acceptam informatii unul de la celalalt,insa fara scop,cu sens.In afara de asta,Adevarul este dinamic,cea ce este valabil Acum,devine depasit Acum,ca apoi sa se reintoarca reinoit si cu o noua vibratie prin legea ritmului,a necesitatii.Adevarul nostru comun este Iubirea,care se suprapune cu sensul la modul cel mai general,iar informatiile pe care le folosim in acest sens universal,sunt doar instrumente pe care le folosim pentru a ne armoniza si a armoniza,din nou tinind cont de ritm si de rezonanta.Nu suntem tot timpul impreuna,fiecare are universul sau,insa in momentul in care comunicam se creeaza acasta unitate,care se pastreaza independent de aparenta manifestarilor exterioare si sper ca ne gindim cu drag unii la altii.Eu sunt incintat de tot cea ce gaseasc pe bloguri,pe site uri si in viata de zi cu zi,oameni care se trezesc,oameni care stiu si pot,oameni care cred si ma aduce la aceasta reflexie,rezonez cu cea ce deja are sens iar restul manifestarilor in care exista turme,turmulite,partide, steaguri si ideologii,inca isi mai" arde" o karma colectiva,cea ce isi pierde treptat necesitatea.Aceste turme,mici si mari,au concepte comune,ca si noi,insa noi ne folosim de cea ce deja cunoastem,in timp ce marea majoritate este "folosita "de propria creatie,insa in eternitate,chiar si aceste experiente au un sens.Si tot in eternitate,chiar nu exista diferente,tot cea ce percepem sunt manifestari,Realitatea suntem Noi,cu tot cea ce implica asta.Am citit ceva important si dau mai departe cu titlul de incheiere:Nimic din cea ce vine si pleaca,nu ne apartine.

Ce este zimbetul?

Aici ma refer la accea stare care deschide,care construieste,care mai degraba ofera decit sa primeasca.Aceasta stare este mai degraba o proiectie a armoniei universale decit o reactie mentala la anumiti stimuli externi,are capacitatea de a rezona si a asimila,si mai ales,de a darui.Din punct de vedere al intelegerii proprii,undeva in zona capului,in aceasta incarnare,am un zumzet permanent pe diferite tonalitati,care reprezinta un simt si o capacitate de a percepe anumite vibratii,mai mult mentale.In rest,nu ma pot lauda cu ajne si vishude,cimpuri si aure,deci plec de la cea ce pot constientiza.Si totusi ,orice element subtil are o reprezentare in acest plan, si consider ca o reprezentare a armoniei este acest zimbet luminos.In comunicare cu diversi prieteni,ne am armonizat reciproc discutind,uneori chiar aprins,iar dupa depolarizare,prin revenirea la unitate,urmeaza acest zimbet empatic in care discutiile nu isi mai au rostul,si asta in multe cazuri.
Aceasta experienta ma convinge ca Zimbetul este o stare universala,cu corespondenta in planul fizic,si este o noua etapa a intelegerii in tri-unitate.Acum,ne individualizam treptat, si sper ca nu confundam asta cu generarea unui alt ego,personajul pe care il acceptam si cu care defilam,nu are nimic de a face cu individualizarea,cit mai degraba ideea de Ou,de om prezent cu totul,cu toate partile incepind de la corp fizic pina laAbsolut,Aici si Acum.Astfel percepem ca latura mentala este un corp cu anumite caracteristici si un instrument de creatie totodata,ca latura emotionala are caracteristici similare cu starea de vis,cu directa trimitere la starea noastra astrala,ca avem energie si vitalitate pentru a actiona,apartinind unei parti energetice distincte si in sfirsit un corp fizic perceptibil prin simturi.
Toate aceste realizari creeaza un intreg,iar descrierea este sumara, si este intregul prezentei,Eu Sunt.Aud tot mai des afirmatia si ma intreb citi constientizeaza realitatea,pentru ca asta implica multa perceptie,multa responsabilitate si mai ales implicare.Deocamdata nu ma pot lauda cu asta,dar cel putin incerc sa fiu constient de Eu sunt,dindu-i permanenta si continuitate.
Mai departe,tot in sensul continuitatii,urmeaza acele corpuri care intra deocamdata la capitolul credinta cauzal,divin si absolut,pe care perceptia le ascunde insa credinta prin cunoastere le releveaza.Si ele au corespondenta in acest plan,cauzaliatea nefiind individuala decit prin particularizare,ea implicind un sens larg si o viziune holistica,divinitatea fiind acea stare de lumina,iluminare,caracteristica meditatiei sau iubirii atotcuprinzatoare iar absolutul fiind acest "mai departe",lipsa finalitatii sau- si,un simt al eternitatii.
Revenind la zimbet,el este implicare si detasare,recunoastere si asimilare,daruire si deschidere si se confunda cu Prezenta,fiindca de multe ori m am surprins cu corpul aici dar cu mintea" hais" si cu inima "cea" si in general in aceste stari de risipire,nu imi prea venea a zimbii?.