Cum putem construi?Simplu,prin Prezenta.Ce putem construi?Orice este necesar si se suprapune cu sensul.Ce este sensul?Aici deja lucrurile devin mai complexe,pentru ca atunci cind vorbesti de sens automat apare ideea de directie,de linearitate si nu este deloc asa.De fapt,sensul este expansiune si deschidere sferica,si orice punct al acestei expansiuni se deschide la rindul lui spre infinit.Si totusi,viata noastra pare lineara si cu putine optiuni,iar daca sunt optiuni aceste au si ele parti limitate,iar asta pentru ca inca,desi stim partial sau in intregime legile universului,nu le aplicam.Enuntul acestor legi este si el limitat,avind in vedere ca sunt 7,dar in realitate este vorba de o singura lege universala cu 7 particularitati,luate ca enunt,dar ca si prezenta,este vorba de o singura expansiune sferica.Numai ca,aceasta latura practica atit a legilor,cit si a prezentei noastre in acest plan are nevoie de acceptare si intelegere,de Iubire.Avem parte de doua elemente- stari creative in acest plan,respectiv latura mentala si cea emotionala,din impletrirea lor rezulta starea noastra energetica si implicit fizica,aceasta simplificare a vietii tine de logica si de bunul simt,iar faptul ca ne am construit o multime de concepte si elemente din toate aceste elemente stari este particularitatea prin care intelegem noi evolutia.Fiecare ne construim acest sens sferic,aceasta expansiune,experimentind si raporitindu-ne la cauze si efecte,respectiv la cea ce daruim si cea ce primim,insa acea parte care se dovedeste nefolositoare sau nepractica in sens evolutiv,prin inertie si remanenta,o mai pastram un timp,timp care poate dura o viata,si aici intervine jocul iluziei pe care ne am obisnuit sa il acceptam si sa il numim viata.Viata noastra este cea mai intima si mai profunda stare de A FII,si nu are decit putina legatura cu manifestarile noastre, cu gindurile si sentimentele noastre,si aici nu este vorba de nici o separatie,cit de simplul fapt ca avem o parte manifestata si una nemanifestata,sau si mai bine o parte manifestata in planul in care suntem focalizati,si o parte care se manifesta subtil in cu totul alte planuri.Acea parte subtila si larga pe care nu o percepem la acest nivel,insa o intuim, este reala,in timp ce partea noastra cu care ne-am obisnuit cel mai bine,este supusa transformarilor si depinde de acele doua parti dinamice care ne caracterizeaza,mental-emotional.Daca folosim aceste elemente ca un instrument,fara sa ne confundam cu ele,avem triada in fata noastra,si pur si simplu,vedem cum crestem.Si ca sa renunt la speculatii si filozofii,ma intorc la partea care merita punctata,logica faptei,deci,ce facem?Pornind din momentul in care deschidem ochii dimineata,incep faptele,confirmarile sau infirmarile la cea ce suntem.Ele sunt rodul semintelor pe care le am semanat,sunt creatia noastra directa si nimic din cea ce se intimpla in jurul nostru si in noi nu este separat de noi decit aparent si numai raportat la simturi si concepte,acele parti manifestate din noi,trecatoare si schimbatoare.Senzorii cu care suntem inzestrati sunt chiar mai limitati,banda de frecvente pe care functioneaza vazul si auzul este relativ redusa iar pentru a percepe cu adevarat faptele,e nevoie sa recunoastem permanent de unde am plecat,sa redescoperim cauza,pentru ca tot cea ce realizam este efectiv,iar efect fara cauza nu se poate.Faptele noastre sunt flori sau buruieni,iar ca sa semanam din nou trebuie permanent sa stim ce seminte pastram si ce nu.Un alt element important este pamintul pe care semanam,mediul nostru de viata,degeaba incercam sa sadim orhidee in desert sau stejari falnici pe malul marii,unde bate tot timpul aceasta briza.Chiar si raportindu-ne la cea ce avem:simturi,ginduri si sentimente putem fii foarte buni gradinari,prin legea corespondentei,cea ce este mic este si mare,ce ce este sus este si jos sau:Cunoasteti cele ce se vad,iar cele ce nu se vad,vi se vor arata.E nevoie de atentie,de prezenta si constienta,de bun simt si responsabilitate,de deschidere si daruire,pentru ca tot cea ce vine spre noi,noi suntem,iar ce ce pleaca de la noi,tot noi suntem.Separarea formelor vine din obisniunta si inertie,si cel mai simplu este sa ne obisnuim cu ideea decorului,al regizorilor si scenaristilor,al actorilor si figurantilor,si astfel vedem foarte bine care este locul si rostul fiecaruia in acest mare rol,insa noi suntem toate acestea,pe rind sau dintr o data,functie de deschidere si de cea ce ne asumam la momentul dat.Trairea directa nu exclude nimic,nici macar frica,insa totul este depasibil si controlabil,si nu numai ca ce nu ne omoara,ne face mai puternici,avem de cistigat permanent iar moarte nu exista decit.....tot in mintea noastra.Viata este continua si la fel de sferica ca si deschidere ca si acest sens de care vorbeam mai sus,de fapt sunt unul si acelasi lucru,iar tot cea ce exista,Trebuie sa existe.Mintea sesizeaza cum pierde teren in fata vietii,fiind acel instrument care creeaza si decreeaza,si de aici conceptul de moarte ,sau esec,sau dezamagire,sau suferinta,toate astea fiind la fel de experiente ca si trairea eterna si continua,satisfactiile mici si mari,bucuria de a
fii,prietenia,iar noi,cu toate astea si deasupra lor,nu numai ca acceptam faptele ca fiind reale,de fapt unicul etalon care ne afirma sau nu,chiar construim fapte noi in lumi noi,pe masura ce lumea care suntem acum se trezeste odata cu noi.Acest mod metafo-filozofo-speculativ in care ma exprim,tine oarecum de partea noastra abstracta,reala de altfel,insa de aici si pina la practica,la traire in direct,nu este decit un singur pas,si nu exista nimic din cea ce omul poate concepe sau percepe,sa nu fie real la un anumit nivel,indiferent de stare.Curaj si intelepciune
