Comentariul unui prieten pe site-ul Incapacitatului:))

Salutare ! Maretia sa, Maestrul Necunoscut al razei 8 m-a contactat si pe mine si mi-a spus ca trebuie sa trezim la lupta marii osteni daci incarnati pe pamantul Romaniei ! Vin reptilienii sa ne fure averile si trebuie sa ne protejam ! Asadar, treziti-va, trebuie sa ne unim intru gloria vechilor initiati daci: Ra, Zamolxe, Iisus, Krishna, Hermes, Mahommed, Buddha si Carlin ! Sa le onoram mareata putere prin faptele noastre de vitejie... ori... de fapt era Maestrul razei 9...? nu stiu, i se schimba prefixul cand trece dintr-o Galaxie in alta si mereu uita sa ma informeze. Oricum, ati inteles ! Trezirea !
P.S. Maestrul Necunoscut ofera servicii de restaurare faciala dupa batai intre gastile de cartier. Pentru mai multe informatii intrati in transa si apelati 0800-GURU.

Cum se cinta(si inca se mai cinta),BUCURIA

Tipul isi baga piciorul in comunismul rus,plin de fericire,fara sa spuna ceva anume:))

Cine sunt,atunci cind sunt?

Iar ca raspuns,exista un aforism vechi de cind vibratia:Atunci cind stii cine esti,nu mai esti>:)).Acum este momentul sa reflectez la cum actioneaza schimbarea in momentul in care......ne trezim.Cert este ca cea ce este real si traibil,este nespectaculos,o intelegere aici,o revelatie acolo,un pic de a stii combinat cu a face,o schimbare de convingeri,o mica coborire de vibratii urmata de o noua stare de pace,si multe alte experiente.Asta la nivel particular,la nivel general,multe,multe,multe povesti.
Fiecare incearca sa isi exteriorizeze adevarul intr o forma sau alta,desi adevarul in sine,nu are o forma anume,e prea dinamic pentru a fii sablonat sau transformat intr o imagine statica,asa ca orice exprimare nu poate fii decit partiala,iar intreaga gama de exprimari partiale,duce la fragmentare,la separarea noastra in forme si forme,lucru cu care dealtfel,ne-am prea obisnuit.Tot legat de adevar,exista un singur adevar universal:cel al fiecaruia.Perceptia noastra fiind inversa,de la periferii catre centru,cumva interferam intr o conventie,un vis colectiv,insa tot cea ce afirmam si credem fiecare,cea ce alegem sa experimentam,este Real.
Am avut indoieli in ultima perioada,povestile sufoca cunoasterea,imaginile marete si informatiile spectaculose,maestrii si chanelinguri,transforma totul intr un joc de care,la un moment dat......te saturi.Nu asa arata spiritul,divintati incarnate,ingeri si demoni intr un contrast permanent,ci isi are valoare prin el insusi,muntele sau marea au maretie proprie fara sa afirme nimic,la fel si oamenii cu adevarat zei.Tolle,Haramein,citeodata si Osho(desi la vremea respectiva inca se purta spectacolul),impresioneaza prin simplitate,de acea cred ca reala cunoastere este implementata mai degraba de fizicieni cuantisti,care exprima dinamica universala la modul impersonal,in timp ce majoritatea celor aflati pe cale proprie,transforma totul in personaje si povesti.Are si aceasta latura farmecul ei,insa este...nepractica,chiar limitativa.
Credinta-Cunostere este de la forma catre supra forma si inapoi spre forma,are valoare de moment,in clipa de contemplatie si reflexie,si pur si simplu,inalta.
Transpunerea in imagini,cuvinte si idei,asa zis coerente,dar este coerenta relativa a nivelui de perceptie din aceasta lume,limiteaza exact acel substrat-fond-esenta pe care il dorim fiecare dintre noi,pentru ca existenta este si se alimenteaza cu esente,nu cu imagini ale esentei.
Revenind la intrebarea darimatoare de ego,de personaj creat"Cine Sunt?",dincolo de atribute,nimeni nu este ceva anume,functie de nivelul de vibratie pe care il cistigam prin traire si experienta,ne schimbam si ne exprimam pe planuri si frecvente diferite,pina si atributele se schimba in functie de cum vibram.Iar acest nimeni nu este ceva anume duce la cea ce este cu adevarat,Eu sunt,care se transforma in Sunt,insasi Calea,Adevarul si Viata,insa nevalabil pentru personajele care credem ca suntem,efemere si schimbatoare,supuse legii oscilatiei si cauzalitati,si mai ales polaritatii.Viata nu este supusa legii,viata este insasi legea,foloseste si contempla legea,iar fiintele care sunt viata,parte si intreg,asemenea se contempla si se transforma in si prin lege,dar nu sunt aservite,ci inseparabile.
Schimbarile de perceptie tin de intreg,a schimba perceptia unei parti care se considera parte prin libera alegere,este inutil.Cind partea din existenta isi schimba peceptia,tot prin libera alegere,renuntind la limite si imagini de tot felul,inevitabil se apropie de intreg,singura realitate care exprima cu adevarat cea ce este,dincolo de forme.Umbrela care se deschide,sau floarea de lotus a mintii fara de minte nu mai exprima focalizat,ci mai degraba depersonalizat,universalizarea fiintei este mersul in sens invers la stelei cazatoare,o stea ridicatoare:))
Asociindu-ne cu cerul instelat,stare contemplativa foarte inalta,primul cuvint care ne vine la indemina este diversitate.Este proiectia propriei perceptii si nu are valoare in sine decit prin prezenta observatorului,care noi suntem.
Diversitatea,vastitatea si lumina discreta sunt caracteristica noastra de fond reflectata in afara noastra,la fel si cerul albastru cu nori de toate formele si culorile,din timpul zilei.Aceasta imagine-poveste face mai mult decit tratatele de cunoastere care au un singur scop,afirmarea valorii proprii,si eventual si un mijloc financiar.Nu am sa neg buna intentie din a impartasii informatie proprie,in definitiv asta fac si eu aici,insa nu fac un scop din asta si nici nu am asteptari,desi feedbackul din comentarii motiveaza.
Am renuntat la ideea ca a te afirma fata de ceilalti are valoare,are valoare de moment si nu are cu adevarat miez,esenta,pragamatism.Cresterea vibratiei proprii si a nivelului de perceptie,de intelegere,este activitate permanenta,inconstient a fiecaruia dintre noi,insa atunci cind nu stii ce cauti,nimeni nu te cauta.Intr o vibratie inalta,cu seninatate si pozitivism potential,asemeni becului care atrage fluturii,a afirma propria valoare fata de fluturi este fara sens,fluturii vad ca luminezi.
Si revenind la cine sunt,nimeni si nimc nu ne cere sa fim altceva decit cea ce suntem,insa cea ce suntem cu adevarat e in contradictie cu cea ce credem ca suntem.
Cea mai buna solutie pentru nemarginire nu este permanenta redefinire,ci renuntarea totala la definitii.Chiar si personajul creat,egoul,daca este lasat in pace devine din copil mofturos,copil voios,fericit.Asa cum am punctat,legea oscilatiei poate fii contemplata si traita de la centru catre marginea sferei care suntem,si nu invers,supusi inconstinet perceptiei false ca totul se intimpla,si mai ales,se intimpla in afara noastra.In realitate,in afara noastra nu este nimic,sau este potential totul,aceasi necesitate a observatorului,pentru ca lucrurile sa se "intimple".Acum ,impartasind imagini si cuvinte pentru a exprima trairi si reflectari,construiesc o alta poveste,insa citeodata a face si a fii se impletesc,completind un puzzle general pestrit,Dumnezeu stie de ce.:))

Trairea experientei

De a lungul timpului am citit nenumarate carti.Pasionat de sf din clasa a 5 6,apoi din 89'intreaga gama de ezoterism,spiritualitate si ocultism,metafizica si astrologie,si bineinteles tot ce tine de beletristica clasica si moderna,plus multe carti de popularizare stintifica si cunoastere tehnologica in cele mai diverse domenii.Acum exista si internetul,un nou flux de informatii de tot felul,toate astea ca un fond de cunoastere,sau poate doar iluzia faptului ca stiu.
Ei bine,e foarte placut sa stii,sa fii educat,sa poti purta o conversatie in cele mai diverse domenii,insa asta nu te ajuta sa cunoasti cu adevarat si nu te ajuta sa traiesti mai bine,mai armonios,mai natural daca vreti.Intre ignoranta si intelect exista o mica punte legata direct de viata noastra,numita in general experienta de viata.
Aceasta experienta nu este neparat o continua aventura si oscilatie,desi partea suferistica a existentei isi are rolul ei in deschiderile prezente sau viitoare,insa cea ce este important,orice teorie indiferent cit de stufoasa sau spectaculoasa pare,are o valoare de moment,si fara trairea directa a ei,fie si la un nivel imaginar care sa dea un sens direct totusi,se pierde in potentialul absolut din care facem parte.
Un alt aspect al partii teoretice si intelectuale a experientei,este faptul ca usor confundam generalul cu particularul,informatiile generale se aplica particular doar la cei care se confunda cu generalul,in rest,avind in vedere nivelul de perceptie si intelegere individual,e greu sa crezi fara sa verifici.Iar verificare prin surse tot exterioare noua,duce la confuzie si mai mare,fiindca o realitate generata de o minte duala,pur si simplu bate diversele idei si informatii,cap in cap.
Care este solutia?intrebam,iar eu nu pot decit sa va prezint realitatea in direct,respectiv ce inseamna sa traiesti la propriu.Perceptia noastra se transforma in gindire,gindirea in actiune,actiune care se intoarce catre perceptie.E simplu,un cerc triunghiular al prezentei noastre simplificate.Astfel totul se imparte in cite o treime,o treime perceptie,o treime gindire si o treime actiune.Daca depasim acesta proportie,fie si cu 10% mai multa actiune decit perceptie sau gindire,in timp apar dizarmonii,o rupere a echilibrului interior.La fel si cu iubirea,o treime noi,o treime cei apropiati si o treime intreaga existenta,niciodata mai mult sau mai putin.

Cei care mai mult mediteaza si contempla,au un mare procent de perceptie si de contopire cu existenta,insa sunt nepractici,si de multe ori,mult mai egoisti decit isi dau seama ca sunt.Deasemenea,ginditorii,sunt rupti de realitate,nu prea pun pret pe perceptie si actiune si se simt bine in mintea lor,dar nu sunt completi parca,si de multe ori,cumva handicapati in fata vietii si a experientei,care nu este numai gindire.
Iar acesta realitate in direct,care o propun,este in primul rind proportie,respectiv armonia proportiei.Este destul de greu sa fiu permanent echilibrat si armonizat,dar chiar si atunci cind nu sunt,sunt constient de faptul ca natura pastreaza automat armonia,fie si facindu ma constient de greseli,prin procesul recunoasterii.
In acesta lume se afla covirsitor de multe entitati caree experimenteaza realitati simple ale vietii,iar acesta este direct si indirect vibratia locului si momentului,deci ne trezim uneori lacomi cind mincam,mofturosi la diverse,refractari la nou si inedit,predispusi mai degraba la reactie decit actiune,si multe altee aspecte,care nu ca nu ne ar apartine,una suntem,dar parca e fortata experimentarea lor,ne am cam saturat sa experimentam animalutul din noi,numai pentru ca vibratia generala o cere.
Altfel spus,intre individualizare si individualism,intradevar,suntem o singura entitate,un singur eu,un singur dumnezeu daca vreti,insa cea ce ne individualizeaza este nivelul de perceptie,pentru ca divinitatea priveste lumea si universul prin ochii nostrii,iar perceptia noastra este cea ce schimba totul in jurul nostru,si este direct implicata in cea ce suntem,in fiecare moment.
Perceptie nu inseamna numai simturi,desi simturile isi au acea treime fizica necesara,inseamna si trairea directa,cu totul,a oricarui tip de experienta,lucru care,la cit de fragmentati si nearmonici suntem,se intimpla destul de rar.Mai inseamna si intuitie,acel gind spontan care intotdeauna simplifica si armonizeaza,insa majoritatea preia gindul spontan,il analizeaza,la modul constructiv(zic ei)si il transforma intr un concept lipsit de acea vibratie a trairii directe,valabila in mod egal pentru ginduri,imagini fizice si emotii,o alta triada care se poate manifesta echilibrat.
Perceptie mai inseamna si contemplare,bucuria in fata imaginii sau gindului fara nici o interventie,alnaliza sau atrbuire a ceva anume.
In fine,tot perceptie inseamna si actiunea justa in functie de necesitate si toate cele mentionate mai sus.
Gindurile celorlati cu si despre noi ne influenteaza indirect sau direct perceptia,de aceea este bine sa stim care este perceptia noastra in tot si toate,fiindca de multe ori actionam sau percepem colectivul,sau imaginea pe care altii deja au creat o despre noi.Avem tendinta permanenta de a generaliza,o simpla intinire si discutie se transorma usor intr o eticheta pe care o purtam cu noi fata de acea persoana,indiferent de cea ce facem in continuare,din acest punct de vedere,ne creem unii pe altii mereu.Insa daca respectam proportiile,si nu gindim despre niciodata mai mult decit trebuie,avem surpriza sa intinim permanent oameni noi.
Acum cea ce impartasesc aici este tot perceptie proprie,care genereaza alte perceptii si bineinteles interpretari,insa unde este viata noastra in toate astea?Bineinteles,undeva la mijloc intre noi,si peste tot dealtfel cu sau fara noi ,fiindca este necesar sa ne obisnuim cu ideea ca nimeni si nimic nu este indispensabil,iar daca tot ne jucam de a viata personala,privata,individuala,unica s.a.md,asa cum spune nu stiu ce grup prin chaneling,sa ne jucam frumos:)

Perceptia si alegerea intre vechi si nou

Reflectez la faptul ca intreaga gama de experiente de care avem parte este pur subiectiva raportata la timpul trecut.Tot cea ce facem se afla la suprafata fiintei,tot cea ce intelegem si folosim este doar parte a plenarului,avind valoare subiectiva si de moment.Uitind mai apoi experienta,cea ce am gindit sau am facut intr un anumit moment,in contextul dat,retraim amintirea anumitor experiente intr un alt context ca si cind ar exista o continuitate,insa aceasa este o iluzie,interpretarea unui nivel limitat de perceptie.
In fapt,experienta noastra plenara care ne defineste,eul nostru complet,este format din sume de experiente aparent fara nici o legatura intre ele.Multiplicitataea fiintei este un fapt,iar ca si realitate psihologica,intotdeauna suntem mult mai mult decit credem ca suntem,dincolo de aparente.
Experienta fragmentata,situata pe o axa lineara,nu poate surprinde esenta aflata in experienta prezenta,in rezonanata cu multe alte experiente care completeaza, si care pot veni din nivele de vibratie si intelegere cu totul diferite.
De ce perceptia conteaza in toate astea?Pentru ca si continuitatea este o reprezentare constructiva la un alt nivel de perceptie,avind in vedere faptul ca experientele mari se construiesc treptat,insa continuitatea nu este obligatoriu sa se suprapuna pe linearitate,cit pe o sinteza sferica,sfera reprezentind propriul cimp mental,propriul nivel de perceptie.
Universul este reprezentat de infintati de pulsuri infoenergetice prin care , marindu ne capacitatea de perceptie,implicit calitatea experientei,sintetizam aceste pulsuri intr un mod formal sau simbolic,construind si deconstruind structuri la orice nivel,de la inaltele revelatii si contemplatii dincolo de forme,pina la a bate un cui.
Aceasta este calitatea universala a perceptiei,si bineinteles,ca si concept este o limitare deoarece este nivelul mental de intelegere,trairea totala a oricarei experinte fiind de fapt finalitatea oricarui concept,implinirea sau contopirea creatorului cu propria i creatie.
Intre nivelul perceput si cel rezonant,cel trait,se afla orice calitate a constientei de sine,intreaga creatie se oglindeste in observator,iar la acest nivel,ca si fiinte constiente,noi suntem observatorul.
De aceea,totul se afla in nivelul nostru de perceptie care in general este abstract si dincolo de forme,cea ce reflectam in mod direct,este doar traducerea.
Partea ancestrala din noi si evolutia noastra,care intretine toate procesele cognitive,care se ocupa de intregul nostru corp dar si de anumite reactii instinctive,de gesturile si miscarile noastre automate,numita si subconstient,este fondul pe care constientul din noi se dezvolta.Punctul de legatura intre constient si subconstient nu este gindirea cum pare la prima observare,ci repiratia.
Respiratia poate fii constienta sau inconstienta,insa este singura calitate a fiintei intrupate care nu inceteaza niciodata si in linii mari isi pastreaza ritmul,este reala noastra linie a vietii,in directa legatura cu o parte mai profunda a ritmului,in general inconstienta,bataile inimii.
De curind am descoperit o imagine impresionanta la un om impresionant,Lama Govinda(<>),in care remarca faptul ca in momentul in care privim cerul instelat,de fapt ne privim trecutul plenar,stele care pulseaza eminescian,reprezinta miliarde de ani de evolutie constienta,iar din acest punct de vedere,noi nu avem nevoie de evolutie la propriu,cit de recunoasterea propriei origini si a propriei realitati,tot cea ce consideram evolutie este in fapt aducere aminte pe de o parte,si recunoasterea plenara a fiintei pe de alta parte.
Chiar si fizic,cu totii suntem praf de stele,atomii care ne compun sunt aceasi cu cei din intreg universul,de la nivelul vizibil si pina la profunzimea celei mai subtile parti din noi reprezentata de linistea absoluta=potential absolut,suntem fiinte universale.
Aceasta maretie a fiintei ne face sa ne intrebam de ce prezenta noastra in acesta lume este atit de limitata si efemera,intr un joc al formei care,de multe ori,pare ca nu ne apartine?

Aici este alegerea intre vechi si nou,ancestralitatea fiintei noastre se masoara in profunzimea cunoasterii si nu in numarul de ani sau de vieti percepute in plan fizic.
Intotdeauna traditia,inertia,obisnuinta si conservatorismul exista ca si piedica in dezvoltare si aducere aminte.Daca ar fii sa rezumam evolutia per ansamblu a omenirii din ultimele decenii,observam o dezvoltarea a intelectului cu tot cea ce decurge din asta,respectiv facilitatile practice,insa si autolimitarea si limitarea de rigoare prin fragmentare si risipire in cele patru vinturi,datorita prea marelui volum de concepte formale si rigide aparute din necesitatea adaptarii le o lume a formei,nu a fondului.Pe de alta parte,aceasi expansiune a intelectului si a volumului de cunoastere formala a redus simtitor calitatea trairilor insa a dus la exacerbarea trairilor instictive,ca o reactie de aparare si de raspuns la un volum de informatie in mare majoritate nepractic si neconstructiv.Notiunea de fiinta universala isi pierde total calitatea intr o lume in care de cele mai multe ori,a avea si a face este mult mai important decit a fii,si atunci de unde traire,daca nu esti?
Constiinta care suntem,individual sau general,muta perceptia de la un nivel la altul prin dinamica experientei universale.din care o mica parte peceptibila este lumea fizica,insa noi consideram acesat lume ca fiind reala,desi gindurile si trairile din care este construita viata noastra(nu spun emotii sau sentimente fiindca acestea sunt consecinta directa a gindului),nu sunt deloc fizice,chiar daca in general se transforma in activitate sau obiecte fizice.
Chiar daca ar fii se luam in considerare viziunea materialista a creierului cu sinapsele sale si corespondetele chimice ale emotiilor si starilor fizice,ar insemna ca realitatea noastra este construita din procese electromagnetice si chimice,deci energetice,totalitatea fiintei fiind reprezentata de calitatea proceselor infoenergetice si nu de indeminarea in a acumula sau a muta materie de colo colo.
Revenind la calitatea de fiinte universale,intreaga gama de concepte care ne leaga si ne inlantuie in iluzia la apartenenta de acesta lume si acest plan,incepind de la reclamele la medicamente si pina la frica intretinuta cu grija in a pastra propria integritate,respectiv la acest nivel,propria efemeritate,ne rupe de acel privit catre cerul instelat,fiindca oricine contempla acesta imagine la modul constient si cu un nivel inalt de traire,isi recunoaste practic atit originile,cit si realitatea.
Noul suntem tot noi.Cel ce este,cel ce a fost si cel ce va fii,sunt Acelasi,chiar si la nivel fizic,din acest punct de vedere,nimic nou sub soare.De ce nu a fost noul pina acum,si unele aspecte par noi?Pentru ca asta este jocul aparentelor,tot cea ce pare nou nu e nou ci nu mai este fragmentat pe vibratia epocilor,cea ce traim este suma experientei milenare puse cap la cap.
Prin aceasta ne asumam rolul in a ajuta evolutia acestei specii umanoide de pe acesta planeta,in forma si dincolo de forma.Aflati si noi la acelasi nivel de perceptie cu intreg nivelul de vibratie corespunzator acestei lumi fizice,putem experimenta atit realitatea subiectiva cit si cea obiectiva,cea subiectiva fiind generala iar cea obiectiva particulara.
Lipsa de amintire a cea ce suntem are un sens in recunoasterea obiectiva cit si in implicare noastra subiectiva,insa nu este intotdeauna o necesitate.Scuzele de genul asa e viata,ma las prins in diverse,mintea mea imi joaca feste etc.nu reprezinta o motivatie suficienta in a recunoaste la modul simplu faptul ca facem parte din natura si viata pe de o parte si originea noastra universala pe de alta parte,cea ce,daca nu ne face responsabili in realitatea subiectiva,generala si oscilanta,sigur ne face responsabili de noi insine si ne scuteste de umilinta in a fii masini biologice reproductive,a carei necesitate consta in a creste , a se inmulti,si a stapinii pamintul.Cine naiba a mai introdus si chestia asta in perceptele religioase,deoarece pare ca pamintul il stapinesc numai unii,care si ei la rindul lor stapinesc ce stapinesc dupa care....isi dau obstescul sfirsit,un sfirsit ce tine de obste,cred.:))

Despre idealism

Aceasi problema revine in atentie mereu,cunoasterea ca si stare de fond nu duce la pragmatism adecvat,stim multe,nu aplicam decit putin sau deloc din cea ce stim,pentru ca in general este greu sa ne schimbam si sa renutam la obisnuintele de tot felul.
Datorita vibratiilor specifice acestui moment, inertia si obisnuinta,mentalul ca o poveste cu cap si coada,lumea ideatica nu seamana deloc cu lumea in care suntem focalizati.Acest lucru confirma faptul ca entitati elevate in planul constiintei pot fii destul de limitate in planul manifestarii,dovada ca ne complacem cu totii in formalism,desi intuitia spune ca totul de fapt este dincolo de forma,forma fiind nivelul ultim de manifestare si constientizare.
Refuzul de a accepta realitatea psihologica si mentala ca fiind primara,in favoarea formalismului ,creeaza limita de perceptie cea mai acerba,accentul pe senzorial in perceptie,efectele inaintea cauzelor,obisnuinta inaintea trairii directe,a avea inaintea lui a face,si orice indentificare si atribut inaintea lui a fii.
Idealismul este starea primara de constiinta,gindirea contemplativa in care totul este posibil,faptul ca aceasta nu se manifesta direct,este tocmai datorita faptului ca imparatia mea nu se afla aici,nu inca,o mare contradictie intre lumea interioara si cea exterioara.
Din punct de vedere ideatic o buna parte din omenire stie,simte,cum ar trebui sa fie lucrurile la modul constructiv si pozitiv,insa ca si aplicabilitate,interesul si instinctul de supravietuire,frica in fata consecintelor de tot felul,lipsa de control mental,lipsa de echilibru psihologic,genereaza aceleasi blocaje si limitari, cedarea in fata formei,inchinarea in fata fiarei.
Pentru depasirea acestor blocaje avem mereu cele trei instrumente perfecte sexul-iubirea,meditatia si contemplatia,nu in acesta ordine,de fapt nu intr o ordine anume,ci reunite intr un mod de viata aproape de modul ideatic.
A te opri sa contempli ginduri,oameni, stari si locuri,a medita la tot si toate si mai ales a iubi unificat si nediferentiat,este liantul ideatic care transpune nivelul de constiinta in lumea manifestata,respectiv recunoasterea si trairea in spirit,chiar in forma fiind.
Spiritul ca si orientare mentala in termenul generic de spiritualitate,nu ne aduce mai apropae de adevar decit orice alta forma de cunoasere intelectuala,e doar un alt mod de hranire al personajului creat,respectiv egoul.La fel,trairile extatice,mistice,mitice,sunt fluctuatii emotionale,care pot ajunge la cote neobisnuite de vibratie,insa ca majoritatea oscilatiilor necontrolate,sunt nepractice.
Considerind spiritul ca si existenta plenara,completa,ca totul fiind infoenergie,chiar si materia noastra atit de apropiata,putem depasi impasul creat de fluctuatii de tot felul,considerind orice stare,gind,fapt ca si transformare energetica.
De acea contemplatia este instrumentul cel mai potrivit intelegerii fiindca transforma ginduri in stari,starile in fapte si faptele in ginduri,si pur si simplu percepem in tot cea este exact cea ce este,un fractal,o descompunere si recompunere permaneta a unor legitati si nivele de manifestare identice din plan in plan.
Cel mai simplu gind contemplativ este analogia dintre atom si sistemul solar,vedem cum functioneaza fiecare in acelasi principiu,numai ca fiindu ne mai la indemina viata de zi cu zi decit astronomia sau chimia,putem considera oamenii din jur planete sau electroni,neutroni,pozitroni,si astfel descoperim procesele simple de rezonanta si interferenta.
Aceleasi legi,aceasi miscare,aceasi transformare,acelasi instrument contemplativ si cea ce leaga toate,dincolo de contemplatie fiind esenta,nucleul,caruia ii putem spune lumina,iubire,coeziune,unitate,sau pur si simplu viata.Echilibrul intre esenta si contemplatia oricarui fapt,forma sau fond,este starea de meditatie,cea care leaga cel mai bine forma cu fondul,accesul formei fizice la energie nefizica si transunerea in forma a infonenergiei pe infinite plaje de frecventa.
Dar sa revin la tema postarii,idealismul este opus materialismului,insa intre cele doua curente si orientari este un fapt simplu care leaga acestea,este vorba de noi si de viata noastra,si de ce alegem.
Din sfera mea,gasesc ca nu se mai pune problema alegerii,liber arbitru fiind tot o structura a mintii,altceva in afara de iubire,armonie,intelegere,prietenie,cunoastere,incredere si intelepciune,esenta existentei,nu vad ce as putea alege.Ca acesta esenta a mea si a tot si toate este invelita in straturi- straturi infoenergetice de la un nivel superior,creativ,pina la basul si cu toba mare din discoteci,conteaza mai putin,este starea fiecaruia de mers direct la tinta sau pe ocolite,insa toti suntem aici si asta suntem,esenta,care la nivelul larg in care o percepem cu totii,este insasi viata,indiferent de aparente,orientari si alegeri.

Perceptie si schimbare

Acesta este cuvintul de ordine,schimbare,ca imagine imi reflecta un caleidoscop care se invirte mereu rearajind fractalii,iar in aceasta rearanjare imaginile care nu se leaga armonios sunt cele ale obisnuintei si inertiei.Caleidoscopul perceptiei noastre este transpozitie in forma a acelor combinatii de sunet lumina de inalt nivel la un nivel electro magnetic specific aceste densitati,densitate care se schimba si ea dealtfel,cea ce numim lume fiind deja mult mai subtila.

Nivelul de perceptie nu numai ca genereaza realitatea particulara,dar puncteaza nivelul de cunoastere si evolutie al fiecaruia,si cea ce devine cel mai firesc si evident este suprapunerea cu ritmul si oscilatia specifica,respectiv trecerea zilnica prin modele foarte diferite de vibratie, bine conturate si structurate prin atentie,insa nu pe o axa temporara,lineara.Experiente aparent disparate se leaga intru sinusoida nelineara,aflata in aceasi sfera de perceptie caracteristica,in cimpul perceptiei noastre.
Printr un exercitiu de imaginatie ne vine usor sa ne percepem mai degraba cimpuri in prima faza,urmind sa traim la propriu cimpul care suntem pe masura ce frecventa noastra ca si cimp se acordeaza fin.Multi spun ca jocul imaginatiei este iluzie si autosugestie,insa din acest punct de vedere tot cea ce gindim este iluzie si sugestie,si care ar fii diferenta in mintea noastra ca ne percepem cimp sferic colorat sau corp fizic pur si simplu?

Limita simturilor fizice treneaza asupra perceptiei si tuturor actelor de care suntem capabili in majoritatea actiunilor noastre,mai putin in starea de eu,respectiv meditatie, contemplatie,detasare sau in starea de 2 in 1,atunci cind iubim.Alte stari care trec de perceptia fizica sunt actele de creatie,de socializare avind ca fond prietenia si deschiderea,prezenta in sinul naturii,reflectarea la manifestari fizice cu fond de perceptie non fizic.

Chiar daca apar acuzatii in prezent de sarlatanism,astfel toti cei implicati in chaneling sau meditatii,in orice cimp de cunoastere si evolutie fara argumente fizice sunt provocati sa isi demonstreze faptic trairile,consider ca la nivelul perceptiei individuale nu este nimic de demonstrat,mai ales ca transformarea interioara,indiferent de nivel, schimba oameni si lucruri la modul constructiv.
Partea magica,mistica,spectaculoasa a schimbarii este doar o fateta care naste intrebari ,in fapt fiind vorba de un alt nivel de interpretare al unei schimbari profunde la nivel mental si psihologic,cu trimitere directa in lumea formei.
Ce este interesant,fizicienii cuantisti nu sunt provocati sa isi probeze afirmatiile,desi ei ar putea demonstra si matematic anumite aspecte ale perceptiei,pornind de la ideea ca oamenii de stiinta stiu intotdeuna mai bine,insa nimeni nu le cere probe clare asa cum se cere in chaneling de exemplu.
Un cuantist intrebat despre chaneling va raspunde ca din moment ce totul este infoenergie,orice este posibil,constiinte constiente aflate in plan energetic pot crea conexiuni in alte planuri energetice,implicit in plan fizic care este tot infoenergie,asta deja demonstrat chiar la nivel de fizica si chimie elementara.
Nu am sa ma erijez in aparatorul subtilistilor de tot felul,e treaba fiecaruia cum isi percepe prezenta si isi construieste realitatea,efemer si dinamic dealtfel,fiindca daca stam sa observam numai cite stari de vibratie diferite exprimam intr o zi,cu nivelul de perceptie si comunicare specific fiecarei stari in parte,intr un bioritm care se masoara de la numarul de respiratii si frecventa lor pina la diferenta diurn nocturn,orice explicatie si demonstratie a subtilului din noi este de prisos.
Vreau doar sa punctez acel nivel de perceptie de la corp la cimp,la ce ne ajuta fie si ca exercitiu de imaginatie.Prin perceptia ca si cimp,FACEM LOC IUBIRII,LUMINII,pentru ca al nostru corp perceput fizic nu radiaza vizibil,INSA CIMPUL DA.Este liant,efluviu,empatie,contopire,in cimpul nostru percepem toate ca una-unul ,cu tot cea ce rezulta din asta,ceilati nu mai sunt ceilalti,forma care ne inconjoara este proiectia noastra,cerul este mai larg,corpul este mai mic,tot si toate se leaga in tot si toate,si nimic nu se separa de nimic,iluzie neiluzie,incercati si vedeti ce se intimpla cind printr un mic efort sunteti o sfera,de 3-5-8 m.

In cimpul nostru de perceptie si miscare este viata,apar simboluri,apar stari de fond,telepatie,schimburi energetice perceptibile,cromatica intuitiva,sunet dinamic si nenumarate forme fara forma cu trimitere directa la forma perceptibila simturilor,poate parea mistic si spectaculos,insa si asta este exact cea ce spunem,o parere -impresie ca tot cea ce experimentam in vibratia momentului.
In corpul fizic sunt instincte si obisnuinte,miscare fizica si vocabular limitat,temeri si autoconservare,simturi fizice cu limitele de rigoare,mult papa si somn,e viata ca o prada,mostenirea noastra ancestrala,insa tocmai acest minunat vehicol este cel care ne ajuta sa fim cimp cu corp si nu invers.Daca neglijam prezenta noastra fizica riscam sa fim numai cimp,insa daca ne consideram numai corp riscam ca in curind sa nu mai fim ceva anume,nici corp ,nici cimp,fiindca masa apartine masei.
Perceptia dubla,corp si cimp simultan,genereaza echilibrul intre a fii si a face,a fii suntem oricum,a face este discutabil,in limitele corpului.Nu trebuie sa fii mare initiat pentru a percepe faptul ca intotdeauna mintea ,trairea,imaginatia,nivelul de cunoastere si intelegere transcede fara echivoc limitele corpului,si atunci apare mare intrebare,unde incep si unde se termina toate astea?

Ei bine,nu incep si nu se termina pentru simplul motiv ca acest cimp nu este forma desi inglobeaza forme,insa este si generatorul si condensatorul formei,iar ca finalitate a perceptiei,transformatorul.Acesti termeni tehnici "de cimp",se potrivesc vibratiei prezente,respectiv electromagnetismul specific.Cu toate ca se constata ca vibratia magnetica a planetei scade,cimpul magnetic individual creste tocmai din necesitatea echilibrului,de aici vidul exterior,vidul de putere,de ginduri,de posibilitati spre fizic in actiune,de intelegere formala,intr un cuvint,o criza.
Insa fiind constienti de magnetismul propriu,fiindca parte electrica,energia este egal impartita in toata creatia,pe o infinitate de benzi vibrationale,aducem acesta capacitate de asimilare la nivel de cimp in cimpul mare prezent,lumea,planeta,galaxia......
Aceasta crestere individuala de magnetism,care se aplica si la copaci,animale,munti si riuri de munte luate ca singularitati,este individualizare si expansiune totodata,creste responsabilitatea individuala si scade cea generala,fiecare cimp devine constinet de sine prin el insusi,indiferent de nivelul de manifestare,o sa avem ocazia sa descoperim tehnologii autoevoluante,cel mai simplu exemplu fiind cit de bine merge un calculator sau o masina personalizat(a) si incurajat(a).Tot ca un exemplu personal,creste capacitatea de repara obiecte electronice cu "2 la stinga,2 la dreapta",cum spunem noi,respectiv prin concentrare si sugestie pozitiva,asta tot ca rezultanta a perceptiei de cimp,cimp in care treptat orice devine posibil.Am reparat diverse obiecte electronice fara pistol de lipit si surubelnita,doar cu un simplu gind pozitiv si un mic efort de vointa,o mingiere chiar.Bineinteles ca am si stricat de tot anumite forme care tehnic si ca uzura deja erau depasite,cereau cumva noul:))
Interactiunea cimpurilor nu mai este joc al imaginatiei acum,este faptica si concludenta,doar o mica schimbare a modelului de perceptie creste sansa de a traii dincolo de a observa si traduce,respectiv a gindii si limita in ginduri.Sugestile gen:nu se poate,nu exista,nu cred,nu este destul,negatia in general,este din ce in ce mai stinghera si neconstructiva intr un univers infoenergetic care este in primul rind CIMP,si apoi forma.