Eu si Existenta

Ma straduiesc de mult timp,sa inteleg cum putem creea o nou deschidere,un alt fel de cunoastere,fara a determina o noua dogma,o noua traditie,o noua structura mentala,cu noi concepte,intr o conjuctura noua,mai mult sau mai putin elevata.

Acest aspect,alaturi de multe alte aspecte care fac parte din viata,asa zis cotidiana(desi nimic nu este intimplator,iar cotidianul este la fel de semnificativ ca orice altceva)ma pune in postura de a filtra permanent informatie,cit imi e necesar si cit nu din cea ce reflectez eu insumi si cea ce preiau din informatia colectiva.
Vazind aseara putin din filmul lossfidante,primul semn care mi-a atras atentia,a fost accea deosebire dintre mintea superficiala si mintea profunda, intuitiva si am incercat sa fac diferenta intre felul cum percepe Eckart Tolle si cum percep eu existenta.
Teoretic,eu si multi altii,stam bine.Deja avem o filozofie de viata mai mult sau mai putin completa,avem intuitii,putem contempla situatii si imagini,insa lipseste ceva,si anume:cit sint Eu in toate astea?Iar ca sa realizam prezenta lui Eu,trebuie mai intii sa stim cine suntem,cum suntem,de ce suntem,unde suntem,intrebari care sincer va spun,imi par abisale,fiindca in acest aspect intervine acea minte superficiala,si te proiecteaza cine esti in functie de cine ai fost sau ce posibilitati sticte ai de a fii mai departe.
Daca mai intervin si intuitiile mult anterioare(evit sa folosesc reincarnarea,pentru a nu deranja pe stie el cine:)),suntem o supa cu detoate,dar tot nu avem raspunsul concret,cine suntem cu adevarat?Primul element esential si cert este faptul ca suntem parte din existenta,parte din tot,cu atribute asemantoare totului,actionind in aceasi maniera si in aceleasi legi,dar cu efecte,cu consecinte diferite,dovada fiind faptele noastre si lumea in care traim,Iar drumul spre intelepciune de asta tine,suprapunerea acelui miez ideatic si teoretic cu faptele,pentru ca ginditorii si filozofii nu au creat nimic concret,decit alte sisteme de gindire,probabil noi deschideri,insa marii artisti si compozitori,zic eu,au creeat cu mult mai mult,mai mult in sensul de mai bine.
Este o provocare pentru om in general si pentru intreaga existenta,raspunsul la cine sunt,pentru ca intreaga existenta si fiecare mica parte din ea,sau mare,universala afirma cu tarie,Eu Sunt,fiecare manifestare de la atom la universuri avind atribute si caracteristici proprii,de Eu.Si totusi,numai omul isi permite sa se separe de Eul universal,de natura si existenta,de cauzalitate si rezonanta,considerindu-se ceva independent si de sine statator,mai ales acum cind ne confundam de atributele acceptate si create,existente deja in subconstientul colectiv.
Daca dezbracam omul de toate autoatributele,precum si cea ce a fost atribuit de ceilalti din jur,tot la Eu sunt ne intoarcem.Poti fii oricum si orice,poti avea cele mai diverse activitati,poti fii pentru sau impotriva,poti crede sau nu,insa faptul ca ESti,ca existi,este cel esential,de la acest fapt plecam si la el ne intoarcem.
Supraeul,respectiv divinitatea,din Neale Donald Walsch,ii repeta mereu si mereu acelasi lucru,crearea si recrearea si decrearea lui CINE SUNT CU ADEVARAT.Si atunci reflectez ca nu suntem ceva sau cineva anume,suntem parte din existenta care actioneaza in intelegere si recunoastere a lui cine sunt,in functie de necesitate,insa la un nivel universalizat,aceasta recunoastere si creatie,a lui cine sunt prin fapte,nu este o necesitate.Tocmai de aceea unii oameni nu simt necesitatea de a evolua,nimeni nu si a asumat nici un fel de obligatii fata de evolutie,iar cei caree stiu incearca sa le spuna celor care nu stiu,macar faptul ca exista o anumita dinamica cu care trebuie sa ne aliniem,daca nu suntem depastiti de situatii si evenimete fara sa intelegem nimic din asta.
Din acest punct de vedere,buni si rai,mici si marii deopotriva,fac parte din acelasi tot,nimeni nu ii poate include sau exclude din cea ce sunt,numai ca ne uitam mereu la fapte,la cea ce se intimpla in jur,bineinteles ca multe nu ne plac,si ne straduim sa ne schimbam intelegerea si capacitatea de a schimba astfel ca aceste consecinte sa se transforme intr un sens constructiv.
De curind am citit ca acelei parti din noi neutre si impersonale,observatorului,putin ii pasa de alegerile noastre atita timp cit nu stam pe loc si experimentam permanent altceva.Spiritul nostru este doar iubire,lumina,si ne iubeste atit de mult incit indiferent ca alegem suferinta sau cunoasterea,bucuria,el ne vede ideatic devenind si prin una si prin alta,asa cum si noi la omul pe care il iubim cu tot sufletul nostru,nu ii mai percepem defectele,sau daca le percepem,le acceptam si mergem mai departe ca si cind ar fii ale noastre.Asa cum am postat anterior,scopurile ne sunt diferite,sensul insa este acelasi pentru toti,facem parte din existenta vrem nu vrem si mergem inainte cu cea ce putem si cea ce avem.Diferenta seminficativa sta in alegerea individuala,bucurie sau suferinta,minte superficiala sau minte profunda,fapte constructive sau distructive,si desi pare dualista alegerea,sa nu uitam ca la mijloc este Eul,si ca oricare din aceste alegeri cuprinde ceva si din cealalta,altfel nu exista echilibru,iar una din legile naturale cele mai complete este autoechilibrarea vietii.
De aceea apar drame care misca lucruri,dar apar si realizari,prilejuri de bucurie si satisfactie care la fel misca lucruri,numai ca si unele si altel,fata de Eul etern din care suntem parte,au o caracteristica usor observabila,vin si trec,in timp ce Eu ramine etern acelasi.

Scop si Sens

Auzim din diverse parti ale nenumaratelor noastre urechi despre expansiunea constiintei ca un fond special al vremurilor in care traim,o necesitate fireasca a evolutei,depasirea acestui amestec intre animal si uman caracteristic formei actuale de evolutie.Suna pompos si stintific,expansiunea constiintei,insa nimeni nu sta sa explice ce este de fapt constiinta.

Analizind cuvintul,con stiinta,inaintea stiintei,oare ce poate fii inainte de a stii?Practic vorbind,inainte de a stii este intuitia,aceasta spontaneitate in cunoastere in care argumentele mentale,rationale,isi pierd necesitatea,cu trimitere directa la credinta,credinta care in termenii cei mai simpli inseamna absenta indoielilor.Deasemenea avem starea de contemplatie,in care ne bucuram de un peisaj,de o traire,de o experienta,fara o analiza.Mai este si reflectarea,acea stare de gindire superioara,dincolo de analiza,in care poti sintetiza si prelua informatii din surse diferite,fara un aport rational al mintii,o stare mentala care exclude dualismul,elemente si argumente din sursele cele mai diverse se completeaza si se impletesc.Insa cea mai importanta stare de fond este pasiunea,caracteristica creatorilor si creatiei,in care majoritatea elementelor asa zis normale,rutinate si repetitive,duale si sceptice, dispar si aici ne intoarcem la credinta,la absenta indoielii.Pasiunea nu are scop,prins intr un moment de creatie,indiferent de nivel,traim divinitatea,creatia fara scop,unicul scop fiind insasi sensul,dinamica,miscarea,evolutia.
Toate aceste elemente nu definesc constiinta,nici nu o explica,sunt tot creatii mentale,instrumente care te aduc mai aproape,si asta din pricina unui scop devenit trairea principala a noastra,indentificarea cu forma.Ne este greu sa percepem dincolo de forma pentru ca am transpus totul in forme,chiar si pe noi insine.Constiinta este parte si intreg,insa nu este totul,este un termen al totului,o noua dogma,un nou nivel de intelegere,o noua credinta,si atit.
Daca stiinta de baza la nivelul actual este psihologia,aceasta stiinta a sufletului,fizica cuantica vine si darima anumite intelegeri psihologice,afirmind,ca totul,chiar totul este infoenergie,in acest tot intrind si constiinta noastra,cu toate elementele si trairile,scopurile si sensurile,formele si fondurile care suntem.Acest aspect depersonalizeaza si neutralizeaza,universul nostru devenind pur si simplu miscare,aducind acea micime,in care ne percepem ca simple scintei,condensari ale vietii,ale spiritului,avind ca sens pur si simplu experienta,de orice fel,chiar si la nivel de simturi.Si totusi intensitatea trairilor de tot felul,luata foarte pe larg,intreaga structura si intregul esafodaj care inseamna viata in acest plan,sa fie doar fluctuatie,oscilatii,rezonanta si interferenta?Si astfel ajungem la aceasi stare,acelasi rezultat,transpunerea in forme,aici,in cuvinte,a unui tot inexprimabil,pe care il putem numii:viata,constiinta,infoenergie,natura,univers,
divinitate,etc.Aici intreaga cunoastere sopteste ca nu exista diferente reale intre parte si intreg,cantitatea fiind doar un atribut al lumii fizice,axata pe senzori si pe necesitatea prezentei unui observator.Insa si acest observator dotat cu senzori este la rindu i observat de propria observatie,intre experienta si experimentator existind o legatura foarte profunda,si unul si celalt fiind legati de acelasi sens.Neexistind cineva care sa experimenteze,experienta nu exista,si la fel experiente de sine statatoare nu exista,pentru ca tot,chiar tot ce se intimpla,determina necesitatea unui observator,altfel ce rost ar avea diversitatea manifestarii?De aceea,atentia,luciditatea,grija fata de detalii,cu simturi fizice sau nefizice,ne aduce mai aproape de intelegere,de acel atit de vehiculat,nimic nu este intimplator.Si sa revenim la acele pozitii in care avem constiinta,psihologie si fizica cunatica,nu aveti impresia ca la toti acesti termeni,pentru ca sunt doar niste termeni,indiferent de cit de profund intelegem,le lipseste ceva?Acel ceva este insasi existenta noastra,Eu,pentru ca eu pot fii mai mult sau mai putin influentat de aceste cuvinte,imi pot da trairi extraordinare,sau foarte ordinare,pot sa ignor sau pot sa accept,pot sa cred sau pot fii sceptic,pot alege sau pot fii dus de val,pot zimbii sau pot sa ma incrunt,o infinitate de stari,trairi,experiente,in fata unor cuvinte?Nu,in fata faptului ca Sunt,si pot toate astea,nu e minunat?Si aici,din nou,alte capcane,eu personajul sau eu cu intraga mea prezenta?Cu personajul m am imbracat,are calitati si defecte,limite si deschideri,ma folosesc de el si el de mine,dar in momente de maxima sinceritate,parca nu sunt prea dependent de personaj,imi e suficient faptul ca sunt,si zimbesc,si simt foarte adinc faptul ca aceasta stare este eterna. Personajul poate fii oricum,poate avea orice masca si orice atribute,insa faptul ca sunt si zimbesc,este insasi verbul,logosul, A fii,sau Eu Sunt.Probabil ca dupa ce ne vom depasii simtul separtiei de intreg,care e o necesitate a evolutiei particulare,Eu Sunt se va transforma in Sunt,si atunci toata aceste insiruiri de cuvinte,de noi concepte si forme pe calea recunoasterii nu mai au nici un rost.Insa pina atunci,scop si sens,scopuri care se suprapun cu sensul si devin sens,si scopuri care nu se suprapun si ramin in urma.Si totusi,nu imi doresc ceva anume,accept cea ce imi ofer,ma bucur de cea ce imi ofer,si merg inainte constient de faptul ca indiferent de scopuri,si asta la modul cel mai larg si mai general,sensul ramine acelasi.Si totusi,care e sensul?ma intreb.Si imi raspund,niciunul,sensul e un cuvint ca oricare altul,care ne aduce imaginea unui drum,a unei cai mai mult sau mai putin batatorite,iar eu nu vad un sens linear,care vine de undeva si merge spre undeva,cit mai degraba o sfera care inglobeaza toate caile posibile,iar aceasta sfera nu e sensul,e dincolo de orice sens,e nonsensul sensului,si iarasi zimbet si Sunt.Si atit.

Despre Vibratii

Am sa incerc alaturi de voi sa construiesc teoria diapazonului.Diapazonul este acel accesoriu muzical cu ajutorul caruia se acordeaza instrumentele,generind un ton etalon,si care alaturi de metronom care genereaza ritmul,acel tic tac,sunt instrumentele intelegerii unor aspecte care par banale,cel putin pentru muzicieni,insa ele stau la baza vietii,la baza evolutie si a creatiei,cu tot cea ce implica asta.Este vorba de un fenomen fizic,si anume rezonanta,dar care are corespondenta si dincolo de fizic,in toate cimpurile vibrationale universale,insa daca cunoastem cele ce se vad,cele ce nu se vad ni se vor arata.Deci,revenind la diapzon,indiferent cit de tare il lovim de masa,el genereaza acelasi ton,in principiu nota mi,daca il lovim mai tare creste doar intensitatea sunetului, nu si frecventa.Din acest punct de vedere,tot cea ce exista,fizic sau nu,este un diapazon,fiecare atom are frecventa proprie,insa prin diverse actiuni,intensitatea lui creste sau scade,iar prin interactiunea cu alti atomi,creeaza fenomenul de rezonanta,in care frecventele diferite tind sa se acordeze si sa se armonizeze la unison.Important este faptul ca frecventa etalon se pastreaza indiferent de actiune,cea ce se acordeaza generind rezonanta este intensitatea cu care emite acest etalon particular.Bogatia de frecvente diferite care tind sa se armonizeze in intensitate,este marea simfonie cosmica numita si muzica sferelor,in care toata gama infinita de cimpuri vibrationale se intrepatrund,rezultind intreaga creatie cu tot cea ce se afla in ea.Un chimist sau un fizician ar putea combate aceasta colaborare in intensitate,prin constatarea faptului ca la nivel atomic se produc de fapt schimburi electrice,insa dragi prieteni,cea ce putem constata in laborator,sau prin formule matematice,sunt doar efectele unor cauze atit de marete,incit tocmai focalizindu-ne pe aceste efecte,nu putem percepe aceasta mareata simfonie universala,fiindca desi orice parte reflecta intregul,a constientiza sau percepe numai partea,este un fel de autoexcludere fata de intreg.Deschiderea fata de intreg,fata de tot,ne ajuta sa intelegem cum aceste parti,atomi,oameni sau cutii de chibrituri isi cinta simfonia slavind creatia,insa fara nimic spectaculos in asta,prin fenomene simple de rezonanta.
Un alt instrument pe care l-am prezentat la inceputul aceste postari,este metronomul,aparent independent si fara nici o legatura cu diapazonul,care intre timp a evoluat si a devenit pian,imprietenindu-se cu multe alte diapazoane pe frecvente diferite.Interpretul la buchetul de diapazoane,pian daca vreti,imprima frecventei parte si intreg un ritm aparte,tango sau vals,gigs sau rumba,in timp ce metronomul din spate,tic tac tic tac,imprima ritmul de baza,masura in care se incadreaza interpretarea,si aici trebuie sa punctez diferenta intre interpretare si creatie,intre a cinta dupa partitura si a compune efectiv.Acest cimp infinit de frevente aflate in acelasi ritm de baza al metronomului universal,suntel noi,Omul,creatorul,singurul capabil sa interpreteze si sa compuna simfonia care la un nivel foarte larg,o numim viata.Inima noastra bate ritmul blind al unverturii in momentele de liniste si pace,sau mai agitat atunci cind trairea noastra tinde sa devina rock,sau aritmic in marile oscilatii care ne caracterizeaza viata,trecind usor de la un ritm la altul.Daca vrem sa ascultam muzica universului,incepem prin a ne asculta inima,ritmul propriu in functie de partitura pe care o interpretam,sau,de ce nu?o compunem.
Si acum,prieten drag,sa incerc sa iti raspund tie,atunci cind imi spui ca nu simti aceasta vibratie care de fapt este muzica pentru cei care stiu sa asculte.M- ai montat si m-ai sustinut,incurajind cea ce eu am ignorat,iar pentru a fii in rezonanta,am compus pentru tine frecvente noi,analogii de fapt,muzica in cuvinte pentru ca impreuna,suntem cea mai mareata orchestra.Orientarea intelectuala,prin intelegere si cunoastere,ne face buni interpretii,citeodata si buni dirijori fiindca ne cunoaste bine partitura,dar de multe ori ignoram propriul metronom si de aici fenomenul de interferenta,un alt proces oarecum opus rezonantei,in care desi frecventele sunt aceleasi,intensitati diferite,sau chiar frecvente care se intrepatrund gresit,creeaza micile aspecte false ale vietii,iar un observator cu ureche muzicala buna este neplacut impresionat,Observatorul suntem tot noi,insa transpus pe alta lungime de unda,in care muzica este mai mult un fel de liniste dinamica,iar acesta liniste este de fapt compozitorul,Spiritul.
Oamenii sunt cimpuri vibrationale,trupul si fenomenele adiacente tine basul si cu toba mare,insa gindurile si sentimentele,reflectia si linistea interioara cinta marea simfonie care suntem,rezultind o si mai mare simfonie care este viata.Ca totul a inceput sa sune a opera rock,are si asta farmecul ei.Daca vrem sa compunem altceva,inca mai trebuie sa ne intelegem partitura pe care o avem de interpretat,insa avem acea libertate a ascultatorului,acea liniste care observa armonia sau notele disonante,si avem si metronomul propriu,glasul inimii,care este mai degraba un metronom decit o pompa,desi corespondentul fizic pare sa fie pompa.Ideea de masini biologice pe care partitura rock incearca sa o interpreteze este minunata in interpretare,dar nesatisfacatoare atunci cind vrem sa compunem si noi ceva.Cele doua fenomene aparent fizice,rezonanta si interferenta,in analogie cu frecventa si intensitatea sunetului,in analogie cu faptul ca avem parte de doua forme diferite,barbati si femei si multe alte analogii ne ajuta sa putem compune ceva.La inceput muzica gen" melc melc codobelc",dar felul cum va suna simfonia la care ajungem cind DEVENIM buni compozitori este imprevizibil,insa maret fie si numai ca idee,surpriza si emotia primei auditii,ne apartine,insa adevaratul compozitor,linistitul spirit,nu se va opri la o partitura,va compune mereu,iar noi avem de ales,intre a asculta,a interpreta sau a compune alaturi de marele compozitor.
Totul e vibratie,staticul,asa cum am sugerat,e basul si cu toba mare,si daca citeodata nu simtim vibratie,inseamna ca noi suntem basul,dar cu posibiltatea de a deveni vioara I,sau si mai deosebit,solistul.Aceasta imagine nu are scop,ci sens,iar sensul simfoniei,care asa cum am spus,SUNTEM,este insasi viata.Si va multumesc pentru interpretare tuturor,in speranta ca o sa compunem cea mai mareata simfonie impreuna.

Un dialog privitor la:Ce facem?

Dan Ioanitescu spunea...

Draga Ady,

Iata ce spuneam cu vreo trei saptamani in urma:

"Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."

Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante...
Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze.
Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem.
Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.

Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi...
Sincer!

15 august 2009 21:01

ady spunea...

Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de desteptaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.

16 august 2009 10:49

FAPTE

Cum putem construi?Simplu,prin Prezenta.Ce putem construi?Orice este necesar si se suprapune cu sensul.Ce este sensul?Aici deja lucrurile devin mai complexe,pentru ca atunci cind vorbesti de sens automat apare ideea de directie,de linearitate si nu este deloc asa.De fapt,sensul este expansiune si deschidere sferica,si orice punct al acestei expansiuni se deschide la rindul lui spre infinit.Si totusi,viata noastra pare lineara si cu putine optiuni,iar daca sunt optiuni aceste au si ele parti limitate,iar asta pentru ca inca,desi stim partial sau in intregime legile universului,nu le aplicam.Enuntul acestor legi este si el limitat,avind in vedere ca sunt 7,dar in realitate este vorba de o singura lege universala cu 7 particularitati,luate ca enunt,dar ca si prezenta,este vorba de o singura expansiune sferica.Numai ca,aceasta latura practica atit a legilor,cit si a prezentei noastre in acest plan are nevoie de acceptare si intelegere,de Iubire.Avem parte de doua elemente- stari creative in acest plan,respectiv latura mentala si cea emotionala,din impletrirea lor rezulta starea noastra energetica si implicit fizica,aceasta simplificare a vietii tine de logica si de bunul simt,iar faptul ca ne am construit o multime de concepte si elemente din toate aceste elemente stari este particularitatea prin care intelegem noi evolutia.Fiecare ne construim acest sens sferic,aceasta expansiune,experimentind si raporitindu-ne la cauze si efecte,respectiv la cea ce daruim si cea ce primim,insa acea parte care se dovedeste nefolositoare sau nepractica in sens evolutiv,prin inertie si remanenta,o mai pastram un timp,timp care poate dura o viata,si aici intervine jocul iluziei pe care ne am obisnuit sa il acceptam si sa il numim viata.Viata noastra este cea mai intima si mai profunda stare de A FII,si nu are decit putina legatura cu manifestarile noastre, cu gindurile si sentimentele noastre,si aici nu este vorba de nici o separatie,cit de simplul fapt ca avem o parte manifestata si una nemanifestata,sau si mai bine o parte manifestata in planul in care suntem focalizati,si o parte care se manifesta subtil in cu totul alte planuri.Acea parte subtila si larga pe care nu o percepem la acest nivel,insa o intuim, este reala,in timp ce partea noastra cu care ne-am obisnuit cel mai bine,este supusa transformarilor si depinde de acele doua parti dinamice care ne caracterizeaza,mental-emotional.Daca folosim aceste elemente ca un instrument,fara sa ne confundam cu ele,avem triada in fata noastra,si pur si simplu,vedem cum crestem.Si ca sa renunt la speculatii si filozofii,ma intorc la partea care merita punctata,logica faptei,deci,ce facem?Pornind din momentul in care deschidem ochii dimineata,incep faptele,confirmarile sau infirmarile la cea ce suntem.Ele sunt rodul semintelor pe care le am semanat,sunt creatia noastra directa si nimic din cea ce se intimpla in jurul nostru si in noi nu este separat de noi decit aparent si numai raportat la simturi si concepte,acele parti manifestate din noi,trecatoare si schimbatoare.Senzorii cu care suntem inzestrati sunt chiar mai limitati,banda de frecvente pe care functioneaza vazul si auzul este relativ redusa iar pentru a percepe cu adevarat faptele,e nevoie sa recunoastem permanent de unde am plecat,sa redescoperim cauza,pentru ca tot cea ce realizam este efectiv,iar efect fara cauza nu se poate.Faptele noastre sunt flori sau buruieni,iar ca sa semanam din nou trebuie permanent sa stim ce seminte pastram si ce nu.Un alt element important este pamintul pe care semanam,mediul nostru de viata,degeaba incercam sa sadim orhidee in desert sau stejari falnici pe malul marii,unde bate tot timpul aceasta briza.Chiar si raportindu-ne la cea ce avem:simturi,ginduri si sentimente putem fii foarte buni gradinari,prin legea corespondentei,cea ce este mic este si mare,ce ce este sus este si jos sau:Cunoasteti cele ce se vad,iar cele ce nu se vad,vi se vor arata.E nevoie de atentie,de prezenta si constienta,de bun simt si responsabilitate,de deschidere si daruire,pentru ca tot cea ce vine spre noi,noi suntem,iar ce ce pleaca de la noi,tot noi suntem.Separarea formelor vine din obisniunta si inertie,si cel mai simplu este sa ne obisnuim cu ideea decorului,al regizorilor si scenaristilor,al actorilor si figurantilor,si astfel vedem foarte bine care este locul si rostul fiecaruia in acest mare rol,insa noi suntem toate acestea,pe rind sau dintr o data,functie de deschidere si de cea ce ne asumam la momentul dat.Trairea directa nu exclude nimic,nici macar frica,insa totul este depasibil si controlabil,si nu numai ca ce nu ne omoara,ne face mai puternici,avem de cistigat permanent iar moarte nu exista decit.....tot in mintea noastra.Viata este continua si la fel de sferica ca si deschidere ca si acest sens de care vorbeam mai sus,de fapt sunt unul si acelasi lucru,iar tot cea ce exista,Trebuie sa existe.Mintea sesizeaza cum pierde teren in fata vietii,fiind acel instrument care creeaza si decreeaza,si de aici conceptul de moarte ,sau esec,sau dezamagire,sau suferinta,toate astea fiind la fel de experiente ca si trairea eterna si continua,satisfactiile mici si mari,bucuria de a
fii,prietenia,iar noi,cu toate astea si deasupra lor,nu numai ca acceptam faptele ca fiind reale,de fapt unicul etalon care ne afirma sau nu,chiar construim fapte noi in lumi noi,pe masura ce lumea care suntem acum se trezeste odata cu noi.Acest mod metafo-filozofo-speculativ in care ma exprim,tine oarecum de partea noastra abstracta,reala de altfel,insa de aici si pina la practica,la traire in direct,nu este decit un singur pas,si nu exista nimic din cea ce omul poate concepe sau percepe,sa nu fie real la un anumit nivel,indiferent de stare.Curaj si intelepciune

Prieteni si prietenie

Sensul deja este diferit,e cu totul diferit modul in care inteleg prietenia acum,la cota 0.Prietenia egoista din trecut este stand by,a astepta permanent ceva de la aproapele tau,si pe masura ce celalalt face primul pas,faci si tu cite un pas.Mai sunt si interesele,am prieteni care ma ajuta la nevoie,si nici asta nu e sensul.Este firesc sa ne ajutam intre noi,sa comunicam,sa colaboram intr un sens comun,insa asta nu implica neaparat prietenie,cit bun simt si acel nivel de atins,numit civilizatie.Deci,totul evolueaza,chiar si anumite concepte devenite stari,iar din aceste stari,una din cele mai dinamice este iesirea din singuratate si anonimat.Din acest punct de vedere internetul este un bun instrument de cunoastere si autocunoastere,si creeaza acele legaturi si afinitati,acele rezonante subtile intre noi,care se transforma in prietenie,cu tot cea ce implica asta.Pusi in postura in care mai degraba daruim si impartasim,ne descoperim adevarata stare de prietenie,care este deschidere si nelimitare,sinteza si creatie,holistica,tot cea ce pina acum erau cuvinte mari,iar care acum avem ocazia de a le impartasi si a le experimenta ca stari de constiinta la propriu,iar daca suntem atenti,ne impulsionam reciproc si ne suprapunem cu sensul,fiecare cu fiecare,si toti pentru UNUL.Singurul element care nu isi are locul si rostul este constructia si exteriorizarea de scenarii si sugestii negative.Stim cu totii cum este acest plan,aceasta lume, si nu are nici un rost sa incarcam imaginea cu alte si alte constructii mentale dramatice,care denota frustrari si probe interioare,si care pleaca la fiecare din noi,prietenii,din faptul ca inca nu am inteles sau nu am gasit armonia intre El si Ea,intre yin si yang.Cind suntem prieteni doi cite doi,aflati in armonie si rezonanta,iata Omul.Acum, la proba el si ea pica multi,de fapt majoritatea,insa este ultimul level de atins,am inteles si am experimentat multe,ne trezim in fiecare moment si capatam dinamica creativa prin noi insine,insa singuri suntem doar jumatate.Adevarul care sta la baza creatiei si a universalitatii sta tocmai in acest element,in jocul dintre El si Ea.Dovada ca cei care au impresia ca conduc aceasta lume,de fapt conduc forma si structura mentala pe care au creat o si nu lumea in sine,sunt deja impotenti,frustrati si lipsiti de vitalitate,si se razbuna cumva pe cea ce ii incojoara,avind impresia ca cea ce li sa luat,a plecat din exterior,cea ce este o iluzie.Lipsa de vitalitate,de potenta inseamna lipsa spiritului,si nu ca nu ar mai avea spirit,insa pe o perioada pe care ne am obisnuit sa o numi batrinete,20-30 de ani,spiritul devine o stare latenta,si de aici aspectul de leguma,de apatie si inexpresivitate,intr un cuvint absenta.Sa nu mai vorbim de patologie,care incepe sa se manifeste puternic tot in aceasta stare,printr un corp energetic subtiat si gaurit,o aura cu culori sterse si lipsite de stralucire,si un corp fizic superchimizat si toxicizat.Am auzit un zvon de genul,la nivelul actual de alimentatie un om din evul mediu nu ar fii supravietuit nici 24 de ore,si asta ar trebui sa ne puna pe ginduri,evolutie sau involutie,sau si una si alta?(ca sa respectam triada).Va intrebati ce legatura au toate astea cu prietenia,iar eu va spun ca totul are legatura cu prietenia fiindca nimic nu exista separat,de sine statator in univers.Toate aceste imagini ne apartin si suntem responsabili prin simplu fapt al prezentei,chiar daca nu ne place acest lucru,si fiecare poate spune,ce treaba am eu cu oamenii care imbatrinesc,cu cei care se imbolnavesc si cu cei care mai si mor,cel putin asa cred ei.De ce spun toate astea?Pentru ca,prietene universal,de pretutindeni si dintotdeauna,acelasi si totusi diferit,exista solutii.In primul rind,conceptul despre moarte este aberant,si comod totodata,o alta fuga de responsabilitati,iar eu va spun,si multi altii,ca viata este continuua,nu are inceput,nici sfirsit,si nici nu se insira ca margele pe o linie pe care o numim karmica,cu trecut si viitor,mai putin cu acest minunat prezent continuu care este insasi viata.Prezentul este singura noastra realitate,iar in acest prezent nu incape nici moarte,nici boala, nici batrinete,incape doar cea ce este,experienta buna-rea,care inseamna oportunitate si deschidere infinita,in fiecare moment,insa este greu de realizat asta cind ne confundam cu manifestarea,cu forma,inclusiv corpul nostru fizic,cu acel ego care este doar o suma de concepte cu care ne am obisnuit,iar prin repetitie si automatism il confundam cu unica realitate.In alta ordine de idei,putem deveni mai curati ,mai puri,prin cea ce ingurgitam,si aici nu vreau sa tin teorii alimentare,insa avem responsabilitati si fata de acest corp fizic,care este tempul nostru al fiecaruia,si cum poti vorbi de rezonanta si armonia dintre El si Ea,cu un om somnolent,anesteziat,plin de toxine si chimie la propriu,caruia i se parte normal sa manince un kilogram de cadavre zilnic,si spune ca asa e viata?Viata este cum ne o facem fiecare,iar la nivel general este asa cum este,pentru ca acea suma de concepte care ne genereaza egoul cu care ne confundam,la nivel colectiv genereaza un ego colectiv,concepte unanim acceptate ca fiind realitate.Transformind propriul ego sau renuntind la el,cu tot cea ce l a alimentat:concepte,senzatii,pareri,impresii,instincte,chestii care tin de o parte a noastra greu de controlat dar usor de eliminat,ajutam acest ego colectiv sa se alinieze la noi parametrii,la o noua paradigma,un concept colectiv mai pozitiv si mai constructiv,si asta numai prin prezenta,fiindca oamenii se intreaba,de ce?iar daca ai rabdarea sa le explici si sa i intelegi,vor intelege si vor merge mai departe cu un plus de vibratie,experienta particulara devenita generala,prin dinamica ei.Si revenind la tema de baza,prietenia,asa cum o relatie se construieste,si prietenia se construieste si evoluam impreuna,prin acest act simplu al impartasirii,in a da mai departe cea ce suntem si pot continua cu acea poveste in care se descrie diferenta dintre rai si iad:In iad era masa intinsa cu de toate,cu oameni asezati la masa dar legati de miini,care se uitau unii la altii si inghiteau in sec.In rai era la fel ,numai ca prin PRIETENIE,prin deschidere si daruire,se serveau mental unii pe altii,fiecare pe cel de linga el.Sfatul lui Dalai Lama este acesta,acum,la cota 0,Imprietenitiva,creati comunitati de prieteni care se pot ajuta si sustine reciproc,in care fiecare isi aduce aportul prin propria vibratie,pe masura posibilitatilor si la nivelul la care este,acesta deja este semn de civilizatie care inlocuieste cu succes orice concepte sociale legate de spiritul de turma,steaguri,partide,scoli spirituale sau materialiste,fiindca ce se aseamana se aduna si astfel putem invata ce insemana rezonanta si de aici acelasi lucru,prietenie.La rindul sau,grupul de prieteni colaboreaza cu alte grupuri de prieteni,si cu rabdare construim acea unitate a Omului,opusul individualismului,acea unitate care ne a lipsit atit de mult in ultimele mii de ani.Si putem construi impreuna Totul,pe baze noi,chiar pornind de la aceasta minunata stare,in care amabilitatea,bunul simt,sociabilitatea sunt la ele acasa,fara spectacol,fara prejudecati,fara acele concepte care limiteaza,iar de aici:Viitorul incepe azi.

Dinamica schimbarii

Nu am sa vorbesc despre schimbari in lumea formei,aceste forme si imagini oricum se schimba,in functie de vibratia si experienta particulara,am sa vorbesc despre dinamica interioara.Un act dinamic de creatie implica trecerea de la constienta la constiinta,dar in primul rind constienta,starea de a fii.Acest lucru este foarte bine explicat de Ekart Tolle,confundarea cu povestea proprie:"Eu vin de acolo,din trecut,si ma duc cu putere incolo,spre viitor,si nu cumva sa incercati sa ma opriti".Dar totusi,intrebi,Acum,unde esti?Si brusc,omul se opreste si realizeaza ca in prezent,in Acum,nu este o poveste care merge de acolo spre acolo,este insasi Viata,cu tot cea ce implica asta.Sau,se trezeste dimineata,"Astazi am o problema,trebuie sa ajung la tribunal in asteptarea sentintei"Si intrebi din nou,bine,dar Acum?E liniste,cerul este senin,pasarelele ciripesc,iar problema e acolo undeva,vad eu unde.Si ajungi la tribunal,tot in prezent,sentinta nu este favorabila,insa sunt prezent aici cu un sens,nu imi fac un scop din asta si nici nu ma confund cu cea ce se intimpla,si inca Traiesc.
Sunt elemente care se opun trairi in prezent,constientei,pendularea pe axa trecut-viitor,confundarea cu povestea vietii,care apartine egoului,si chiar daca a generat o suma de experiente de viata ele au fost necesare si valabile in momentul respectiv,nu mai au valoare in trairea prezenta.Exista un anumit model de experiente care se repeta,sunt cele care nu le am invatat sau nu le am aprofundat,dar si acestea sunt experiente tot ale egoului,si smecheria este sa nu te confunzi cu ele,sa fi cel care trage concluzii ale experientei,fiindca manifestarile de orice fel nu ne apartin,ele vin si pleaca,cea ce ne apartine este viata,constienta in A FII.Daca nu ne mai confundam cu manifestarea,daca ne eliberam de propria poveste,daca dam de o parte balastul amintirilor de tot felul.daca devenim constienti ca fericirea nu vine niciodata din exterior,se lasa linistea in mintea si sufletul nostru,iar aceasta liniste este constienta noastra cu trimitere directa catre constiinta noastra,adevarata cunoastere.Cunoasterea nu este o stare intelectuala,nu se rezuma la forme,sau cuvinte, sau ginduri,este acea gindire contemplativa,mult superioara capacitatii intelectuale care intotdeauna este influentata de acumulari si impune limite,restrictii si sabloane,functie de cea ce consideram ca deja am invatat.Aceasta este diferenta intre inteligenta si intelepciune,intelingenta este cea care"aduna" informatii,intelepciunea e cea care le foloseste.
Si atunci,in dinamica fiecaruia mai e nevoie de de elementul cel mai important,Motivatia.Prima intrebare,constienta sau nu,in a face sau a realiza ceva,este De Ce?Aici intervine decizia,energia pe care o necesita un act,si mai ales pasiunea pe care o investim,care se confunda cu Iubirea,cu spiritul.Unele actiuni sunt spontane,intuitive,dar nu mai putin incarcate de motivatie,o motivatie care ne scapa doar aparent,avem o parte care depaseste capacitatile noastre de intelegere,o parte abstracta care lucreaza holistic,larg si pe deschidere ampla,iar simturile si mai ales gindirea nu ne ajuta sa intelegem actiunile intuitiva,insa ne ajuta linistea si Prezenta.Si revenind la motivatie constienta sau nu,orice facem,orice actiune interioara sau exterioara,este creatia noastra,insa niciodata nu ne confundam cu ea iar aceste manifestarii vin si pleaca,noi tragem concluzii si mergem mai departe,in eternitate.Viata este singurul element permanent indiferent de vibratie,de imagine,si numai Eu sunt ne aduce in traire spirituala,cu tot cea ce implica asta.
Un alt element in dinamica evolutiei este realizarea neutralitatii,a impersonalului,fiindca personajul este cel de care ne folosim in a fii prezenti,insa suntem altceva decit acest personaj,el traieste in si prin noi,noi suntem insasi Viata.Neutraliatea genereaza un alt mod de detasare,intelegerea aspectelor indiferent de cum par,dramatice sau benefice,intotdeauna cind ne ridicam mai sus decit nivelul ochilor si mintii,lucrurile se schimba si sunt altfel,un altfel de experienta.Nu putem decit sa le dam dreptate tuturor,pentru ca toti au dreptate,si daca nu au,nimeni nu are drepate,creatiile si experientele noastre se impletesc armonios sau nu,daca contrazicem o aparenta exterioara ne negam pe noi insine,pornind de la ideea ca nimic nu este intimplator.si la acest nivel doar mintea,si tot egolul,sunt cele care creeaza impresia separarii.
Un element al dinamicii care vreau sa il prezint este a impartasii,si nu cel religios ,cel natural care cred ca apartine noii vibratii a Varsatorului,si anume revenirea la Unitate.Impartasim informatii,impartasim fapte,impartasim creatii comune,primim si dam mai departe,si chiar daca experienta care vine din aceasta impartasire este particulara,vibratia ne este comuna si apartine Omului.Fiecare singur ne creem lumea si universul,fiecare singur intelegem lectiile de viata,fiecare singur percepem prezenta spiritului si a vietii,insa cind toate acestea se impletesc si impartasim,alta este coerenta si vibratia.Individualizare si individualism sunt doua concepte care nu au nimic de a face,primul este deschidere prin constientizarea unicitatii si unitatii,celalat este inchidere prin particularizarea diferentelor de tot felul.A lua totul pe cont propriu fara deschidere si aceasta impartasire,duce inevitabil la noi limitari,la acceptarea unui alt fel de ego,la generarrea de diferente si comparatii.Nimeni nu este singur si nu evolueaza singur,suntem noi,fiecare,SI TOT UNIVERSUL care ne sta alaturi,cu bogatia de imagini si noi experiente,fara limite si restrictii,iar cind spunem tot universul,implica mai ales oamenii din jur,fiindca de aici pornim.Toate aceste elemente le impartasesc tocmai cu aceasta motivatie,a unitatii in spirit,pentru ca toate trec prin mine si se intorc la mine,iar voi,prieteni dragi,sunteti acea parte din mine care trece prin voi.