Despre idealism

Aceasi problema revine in atentie mereu,cunoasterea ca si stare de fond nu duce la pragmatism adecvat,stim multe,nu aplicam decit putin sau deloc din cea ce stim,pentru ca in general este greu sa ne schimbam si sa renutam la obisnuintele de tot felul.
Datorita vibratiilor specifice acestui moment, inertia si obisnuinta,mentalul ca o poveste cu cap si coada,lumea ideatica nu seamana deloc cu lumea in care suntem focalizati.Acest lucru confirma faptul ca entitati elevate in planul constiintei pot fii destul de limitate in planul manifestarii,dovada ca ne complacem cu totii in formalism,desi intuitia spune ca totul de fapt este dincolo de forma,forma fiind nivelul ultim de manifestare si constientizare.
Refuzul de a accepta realitatea psihologica si mentala ca fiind primara,in favoarea formalismului ,creeaza limita de perceptie cea mai acerba,accentul pe senzorial in perceptie,efectele inaintea cauzelor,obisnuinta inaintea trairii directe,a avea inaintea lui a face,si orice indentificare si atribut inaintea lui a fii.
Idealismul este starea primara de constiinta,gindirea contemplativa in care totul este posibil,faptul ca aceasta nu se manifesta direct,este tocmai datorita faptului ca imparatia mea nu se afla aici,nu inca,o mare contradictie intre lumea interioara si cea exterioara.
Din punct de vedere ideatic o buna parte din omenire stie,simte,cum ar trebui sa fie lucrurile la modul constructiv si pozitiv,insa ca si aplicabilitate,interesul si instinctul de supravietuire,frica in fata consecintelor de tot felul,lipsa de control mental,lipsa de echilibru psihologic,genereaza aceleasi blocaje si limitari, cedarea in fata formei,inchinarea in fata fiarei.
Pentru depasirea acestor blocaje avem mereu cele trei instrumente perfecte sexul-iubirea,meditatia si contemplatia,nu in acesta ordine,de fapt nu intr o ordine anume,ci reunite intr un mod de viata aproape de modul ideatic.
A te opri sa contempli ginduri,oameni, stari si locuri,a medita la tot si toate si mai ales a iubi unificat si nediferentiat,este liantul ideatic care transpune nivelul de constiinta in lumea manifestata,respectiv recunoasterea si trairea in spirit,chiar in forma fiind.
Spiritul ca si orientare mentala in termenul generic de spiritualitate,nu ne aduce mai apropae de adevar decit orice alta forma de cunoasere intelectuala,e doar un alt mod de hranire al personajului creat,respectiv egoul.La fel,trairile extatice,mistice,mitice,sunt fluctuatii emotionale,care pot ajunge la cote neobisnuite de vibratie,insa ca majoritatea oscilatiilor necontrolate,sunt nepractice.
Considerind spiritul ca si existenta plenara,completa,ca totul fiind infoenergie,chiar si materia noastra atit de apropiata,putem depasi impasul creat de fluctuatii de tot felul,considerind orice stare,gind,fapt ca si transformare energetica.
De acea contemplatia este instrumentul cel mai potrivit intelegerii fiindca transforma ginduri in stari,starile in fapte si faptele in ginduri,si pur si simplu percepem in tot cea este exact cea ce este,un fractal,o descompunere si recompunere permaneta a unor legitati si nivele de manifestare identice din plan in plan.
Cel mai simplu gind contemplativ este analogia dintre atom si sistemul solar,vedem cum functioneaza fiecare in acelasi principiu,numai ca fiindu ne mai la indemina viata de zi cu zi decit astronomia sau chimia,putem considera oamenii din jur planete sau electroni,neutroni,pozitroni,si astfel descoperim procesele simple de rezonanta si interferenta.
Aceleasi legi,aceasi miscare,aceasi transformare,acelasi instrument contemplativ si cea ce leaga toate,dincolo de contemplatie fiind esenta,nucleul,caruia ii putem spune lumina,iubire,coeziune,unitate,sau pur si simplu viata.Echilibrul intre esenta si contemplatia oricarui fapt,forma sau fond,este starea de meditatie,cea care leaga cel mai bine forma cu fondul,accesul formei fizice la energie nefizica si transunerea in forma a infonenergiei pe infinite plaje de frecventa.
Dar sa revin la tema postarii,idealismul este opus materialismului,insa intre cele doua curente si orientari este un fapt simplu care leaga acestea,este vorba de noi si de viata noastra,si de ce alegem.
Din sfera mea,gasesc ca nu se mai pune problema alegerii,liber arbitru fiind tot o structura a mintii,altceva in afara de iubire,armonie,intelegere,prietenie,cunoastere,incredere si intelepciune,esenta existentei,nu vad ce as putea alege.Ca acesta esenta a mea si a tot si toate este invelita in straturi- straturi infoenergetice de la un nivel superior,creativ,pina la basul si cu toba mare din discoteci,conteaza mai putin,este starea fiecaruia de mers direct la tinta sau pe ocolite,insa toti suntem aici si asta suntem,esenta,care la nivelul larg in care o percepem cu totii,este insasi viata,indiferent de aparente,orientari si alegeri.

Perceptie si schimbare

Acesta este cuvintul de ordine,schimbare,ca imagine imi reflecta un caleidoscop care se invirte mereu rearajind fractalii,iar in aceasta rearanjare imaginile care nu se leaga armonios sunt cele ale obisnuintei si inertiei.Caleidoscopul perceptiei noastre este transpozitie in forma a acelor combinatii de sunet lumina de inalt nivel la un nivel electro magnetic specific aceste densitati,densitate care se schimba si ea dealtfel,cea ce numim lume fiind deja mult mai subtila.

Nivelul de perceptie nu numai ca genereaza realitatea particulara,dar puncteaza nivelul de cunoastere si evolutie al fiecaruia,si cea ce devine cel mai firesc si evident este suprapunerea cu ritmul si oscilatia specifica,respectiv trecerea zilnica prin modele foarte diferite de vibratie, bine conturate si structurate prin atentie,insa nu pe o axa temporara,lineara.Experiente aparent disparate se leaga intru sinusoida nelineara,aflata in aceasi sfera de perceptie caracteristica,in cimpul perceptiei noastre.
Printr un exercitiu de imaginatie ne vine usor sa ne percepem mai degraba cimpuri in prima faza,urmind sa traim la propriu cimpul care suntem pe masura ce frecventa noastra ca si cimp se acordeaza fin.Multi spun ca jocul imaginatiei este iluzie si autosugestie,insa din acest punct de vedere tot cea ce gindim este iluzie si sugestie,si care ar fii diferenta in mintea noastra ca ne percepem cimp sferic colorat sau corp fizic pur si simplu?

Limita simturilor fizice treneaza asupra perceptiei si tuturor actelor de care suntem capabili in majoritatea actiunilor noastre,mai putin in starea de eu,respectiv meditatie, contemplatie,detasare sau in starea de 2 in 1,atunci cind iubim.Alte stari care trec de perceptia fizica sunt actele de creatie,de socializare avind ca fond prietenia si deschiderea,prezenta in sinul naturii,reflectarea la manifestari fizice cu fond de perceptie non fizic.

Chiar daca apar acuzatii in prezent de sarlatanism,astfel toti cei implicati in chaneling sau meditatii,in orice cimp de cunoastere si evolutie fara argumente fizice sunt provocati sa isi demonstreze faptic trairile,consider ca la nivelul perceptiei individuale nu este nimic de demonstrat,mai ales ca transformarea interioara,indiferent de nivel, schimba oameni si lucruri la modul constructiv.
Partea magica,mistica,spectaculoasa a schimbarii este doar o fateta care naste intrebari ,in fapt fiind vorba de un alt nivel de interpretare al unei schimbari profunde la nivel mental si psihologic,cu trimitere directa in lumea formei.
Ce este interesant,fizicienii cuantisti nu sunt provocati sa isi probeze afirmatiile,desi ei ar putea demonstra si matematic anumite aspecte ale perceptiei,pornind de la ideea ca oamenii de stiinta stiu intotdeuna mai bine,insa nimeni nu le cere probe clare asa cum se cere in chaneling de exemplu.
Un cuantist intrebat despre chaneling va raspunde ca din moment ce totul este infoenergie,orice este posibil,constiinte constiente aflate in plan energetic pot crea conexiuni in alte planuri energetice,implicit in plan fizic care este tot infoenergie,asta deja demonstrat chiar la nivel de fizica si chimie elementara.
Nu am sa ma erijez in aparatorul subtilistilor de tot felul,e treaba fiecaruia cum isi percepe prezenta si isi construieste realitatea,efemer si dinamic dealtfel,fiindca daca stam sa observam numai cite stari de vibratie diferite exprimam intr o zi,cu nivelul de perceptie si comunicare specific fiecarei stari in parte,intr un bioritm care se masoara de la numarul de respiratii si frecventa lor pina la diferenta diurn nocturn,orice explicatie si demonstratie a subtilului din noi este de prisos.
Vreau doar sa punctez acel nivel de perceptie de la corp la cimp,la ce ne ajuta fie si ca exercitiu de imaginatie.Prin perceptia ca si cimp,FACEM LOC IUBIRII,LUMINII,pentru ca al nostru corp perceput fizic nu radiaza vizibil,INSA CIMPUL DA.Este liant,efluviu,empatie,contopire,in cimpul nostru percepem toate ca una-unul ,cu tot cea ce rezulta din asta,ceilati nu mai sunt ceilalti,forma care ne inconjoara este proiectia noastra,cerul este mai larg,corpul este mai mic,tot si toate se leaga in tot si toate,si nimic nu se separa de nimic,iluzie neiluzie,incercati si vedeti ce se intimpla cind printr un mic efort sunteti o sfera,de 3-5-8 m.

In cimpul nostru de perceptie si miscare este viata,apar simboluri,apar stari de fond,telepatie,schimburi energetice perceptibile,cromatica intuitiva,sunet dinamic si nenumarate forme fara forma cu trimitere directa la forma perceptibila simturilor,poate parea mistic si spectaculos,insa si asta este exact cea ce spunem,o parere -impresie ca tot cea ce experimentam in vibratia momentului.
In corpul fizic sunt instincte si obisnuinte,miscare fizica si vocabular limitat,temeri si autoconservare,simturi fizice cu limitele de rigoare,mult papa si somn,e viata ca o prada,mostenirea noastra ancestrala,insa tocmai acest minunat vehicol este cel care ne ajuta sa fim cimp cu corp si nu invers.Daca neglijam prezenta noastra fizica riscam sa fim numai cimp,insa daca ne consideram numai corp riscam ca in curind sa nu mai fim ceva anume,nici corp ,nici cimp,fiindca masa apartine masei.
Perceptia dubla,corp si cimp simultan,genereaza echilibrul intre a fii si a face,a fii suntem oricum,a face este discutabil,in limitele corpului.Nu trebuie sa fii mare initiat pentru a percepe faptul ca intotdeauna mintea ,trairea,imaginatia,nivelul de cunoastere si intelegere transcede fara echivoc limitele corpului,si atunci apare mare intrebare,unde incep si unde se termina toate astea?

Ei bine,nu incep si nu se termina pentru simplul motiv ca acest cimp nu este forma desi inglobeaza forme,insa este si generatorul si condensatorul formei,iar ca finalitate a perceptiei,transformatorul.Acesti termeni tehnici "de cimp",se potrivesc vibratiei prezente,respectiv electromagnetismul specific.Cu toate ca se constata ca vibratia magnetica a planetei scade,cimpul magnetic individual creste tocmai din necesitatea echilibrului,de aici vidul exterior,vidul de putere,de ginduri,de posibilitati spre fizic in actiune,de intelegere formala,intr un cuvint,o criza.
Insa fiind constienti de magnetismul propriu,fiindca parte electrica,energia este egal impartita in toata creatia,pe o infinitate de benzi vibrationale,aducem acesta capacitate de asimilare la nivel de cimp in cimpul mare prezent,lumea,planeta,galaxia......
Aceasta crestere individuala de magnetism,care se aplica si la copaci,animale,munti si riuri de munte luate ca singularitati,este individualizare si expansiune totodata,creste responsabilitatea individuala si scade cea generala,fiecare cimp devine constinet de sine prin el insusi,indiferent de nivelul de manifestare,o sa avem ocazia sa descoperim tehnologii autoevoluante,cel mai simplu exemplu fiind cit de bine merge un calculator sau o masina personalizat(a) si incurajat(a).Tot ca un exemplu personal,creste capacitatea de repara obiecte electronice cu "2 la stinga,2 la dreapta",cum spunem noi,respectiv prin concentrare si sugestie pozitiva,asta tot ca rezultanta a perceptiei de cimp,cimp in care treptat orice devine posibil.Am reparat diverse obiecte electronice fara pistol de lipit si surubelnita,doar cu un simplu gind pozitiv si un mic efort de vointa,o mingiere chiar.Bineinteles ca am si stricat de tot anumite forme care tehnic si ca uzura deja erau depasite,cereau cumva noul:))
Interactiunea cimpurilor nu mai este joc al imaginatiei acum,este faptica si concludenta,doar o mica schimbare a modelului de perceptie creste sansa de a traii dincolo de a observa si traduce,respectiv a gindii si limita in ginduri.Sugestile gen:nu se poate,nu exista,nu cred,nu este destul,negatia in general,este din ce in ce mai stinghera si neconstructiva intr un univers infoenergetic care este in primul rind CIMP,si apoi forma.

Deschideri la deschideri

Tendinta de a se naste noi mistici si noi dogme este evidenta,tot privind orientarea in carti si bloguri,un amestec de raze,maestrii,entitati de tot felul,imagini care se suprapun peste sensul individual si comun.Nota care schimba aceasta tendinta este abordarea stintifica a cunoasterii in general,si mai ales abordarea mai degraba sintetica decit analitica.Aceasta abordare este specifica momentului prin tot mai prezenta influenta uraniana,caracteristica epocii in care tocmai intram,si ca observare directa,cerul deja este diferit,mai larg,mai deschis,cu mai multe amestecuri cromatice,cu o tenta albastra si noaptea,si pe ploaie chiar,cind deobicei este gri.
Abordarea atit mistica cit si stintifica ,legat de cuvintul de ordine,schimbare,se afla intr un echilibru de perceptie totusi,generind si echilibrul infoenergetic potrivit.Am prins cumva din zbor ideea ca putem contesta faptul ca aceasta viata este iluzie.Nivelul nostru de perceptie si intelegere este iluzoriu,viata in ansamblul ei fiind mult mai complexa si mai diferita fata de orice abordare formala si statica cu care ne am obisnuit pina acum,tinind cont de educatia si obisnuinta materialista .Practic intre materie si energie se afla puntea permanenta de creatie si evolutie,reprezentata de mintea universala,asistata de cea individuala,cu tendinta clara de a se universaliza si ea.
Astfel,corpul nostru devine pivot si centru de evolutie,biomasina sau nu,el este cel care necesita spiritualizare,cresterea perceptiei,marirea parametrilor energetici si de comunicare,trecerea dincolo de simturi pornind chiar de la simturi,folosirea corecta a celor 2 instrumente de autocunoastere si expansiune,meditatia si sexul,constientizarea permanenta a liantului care leaga intreaga manifestare,iubire-lumina nediferentiata.
Respectul fata de viata si intelegerea legata de aceasta,creaza respectul si intelegera fata de orice forma prezenta in cadrul existentei,si presupun ca asa cum se intimpla particular,deja exisat o mare dihotomie intre personajul obisnuintei,cel creat si intretinuit la vechii parametrii,in care se dezarhiveaza si anumite personaje genetice si ancestrale,plus un lant intreg de cauzalitati asa zis karmice,si esenta noastra multidimensionala pe care o intuim si o simtim cu totii ca fiind dincolo de forma si totusi prezenta in forma,realitatea noastra prima si ultima,si din nou prima.
Devenim constienti de faptul ca orice intilnire,orice situatie de viata,in care aparent suntem acelasi personaj,de multe ori este de fapt o retraire istorica in care multiprezenta noastra genetica si experientieala se manifesta dincolo de aparentele unor situatii aparent banale,cu care ne am obisnuit.
Limbajul care evolueaza si el,permitind o deschidere larga chiar si la nivel de cuvinte ne permite sa intelegem ca structuri energetice,cromatice,simbolice,in ultima instanta fizico chimice si electromagnetice,benzi de frecvente care se intrepatrund,punctat si de noua intelegere cuantica in care realitati multiple coexista prin simpla prezenta a observatorului,sunt reprezentarea de fapt a unei singure realitati plenare,atotcuprinzatoare,din care indiferent de ce facem si ce credem,nu ne putem exclude.
In aceasta prezenta,in eu sunt parte si intreg inseparabil,orice tendinta de separare la nivel de forma, fond,fapta,orice opozitie si negare a cea ce existenta plenara deja permite sa manifeste inseamna pur si simplu razvratire eului mic in fata eului mare si autoexcludere din anumite matrice ale existentei,cea ce nu inseamna de fapt mare lucru,pentru ca permanent se deschid noi si noi matrice iar sensul este de a depasi opozitia prin intelegere,implicit asimilarea eului mic in cel mare.
Opozitia in fata existentei este caracteristica momentului,reflectata direct in dezechilbrul ecologic,in alimentatia denaturata,in tehnologia si structura economico sociala complicata si nenaturala pe baza careia ne construim experienta,toate acestea fiind o mica deviere fractalica de la firesc intr o viziune de ansamblu deformata,nimic dramatic la nivel individual decit in perceptie dualista,insa faptul ca suntem aici si facem tot cea ce facem,ne implica direct sau indirect pe toti,si toti suntem responsabili de acest nivel de manifestare, perceptie si evolutie,a nega propria responsabilitate este acelasi mod de opozitie al personajului in fata vietii.

Solutia ar fii o realitate individuala armonica si constructiva ,fiecare in parte construindu se pe sine astfel incit sfera de perceptie si manifestare sa acopere o cit mai ampla si completa realitate colectiva,totusi la modul natural,fara efort si antagonisme care sa genereze noi opozitii si tensiuni .Sunt increzator in faptul ca schimbarea pleaca de la fiecare in parte chiar daca aparentele contrazic acesta viziune,turma fiind prezenta mai peste tot,insa nu in realitatea proprie,eu vad doar entitati individuale si cu ele comunic si sunt prieten,nu cu cea ce reprezinta sau incerca sa reprezinte ele in lumea deja veche.
Cunoasteti toate lucrurile si alegeti cea ce este bun se traduce in acest moment prin salvarea acelor valori pozitive proprii care ne au ajutat si inaltat mereu,tinind mai degraba de traire decit de gindire,scenariile duale nemaifind constructive la nici un nivel.Cea ce ramine este prietenia, colaborarea,intelegerea,recunoasterea,siceritatea,se autoexclude orice forma de ierahizare si separare prin acesta prezenta a iubirii-lumina care darima orice concept limitativ,si nu ca devenim un amalgam socialist,cit mai degraba un nou hippie 60 mult mai constient si mai pragmatic,cu acces la alte resurse de cunoastere si creatie,in care valoarea individuala nu este necesar sa fie acceptata in grup,insa se releva si reflecta in necesitate prin prezenta si fapte,prin lumina fiecaruia raportata la insasi existenta plenara,nu la recunoasterea individuala.
Cu alte cuvinte,dam socoteala pentru cea ce suntem in fata existentei si noua insine pe masuraa ce expansiunea si responsabilitatea proprie devine stare constienta,iar valorile morale si sociale ambigue si dualiste isi pierd necesitatea prin simpla depasire a unui nivel de perceptie limitativ,e impropriu sa vorbim despre reguli de conduita intr o manifestare haotica si inconsistenta,asa a fost mereu in vremuri de schimbare istorica,reflectati la felul cum erau perceputi primii crestini.Este necesara constintizarea faptului ca existenta nu are valente de bine rau,cit neutralitate prin permanenta armonie si armonizare,acesta este nivelul care ne permite sa fim in afara dualismului.desi pentru contrabalansarea energiei aparent distructive nota generala,starea de fond a fiecaruia se cere natural-pozitiva,insa la modul constient in armonie.
Iubirea ca stare de fond este blinda,zimbitoare,fluida si dinamica,pasionala si creatoare,constienta si totusi nepasatoare in fata unei dinamici mereu schimbatoare,in care eonii si 60 de secunde se impletesc egal,rigiditatea formei este aparenta perceptiei,se topeste in fata fluidului care reprezinta esenta noastra din spatele multiplelor filtre mentale pe care le consideram inca realitate.
Nu avem nevoie de iubire,suntem in esenta iubire,cea ce se cere este renuntarea la nenumaratele dioptrii adunate printe epoci si forme,intreaga cunoastere nefiind de fapt decit reamintire ,pentru ca nivelul actual este cu totul si cu totul nou infoenergetic,insa pe acelasi fond al esentei noastre,singurul adevar la care de fapt ne raportam.
Constientizind si traind fondul avem posibilitatea de a reexperimenta forma la acest nivel nou,cu noi ochi in noua lume care deja exista ca si potential prin efortul universal al unei forte cosmice multidimensionale dincolo de orice nivel de imaginatie,perceptibila doar in starea esentiala la care ma refeream mai sus.

Imi vine greu sa vorbesc despre iubire la felul in care cuvintul a fost si este manipulat mental,nefiind vorba de un sentiment cit de o stare de fond primara si primordiala prezenta in centrul orcarei manifestari si prezente,acelasi fond care permite combinatiile chimice intre atomi aparent diferiti,procesul de fotosinteza la plante,evolutia in forma a speciilor,starea de apropiere si prietenie a oamenilor,precizia matematica a aspectelor planetare care influenteaza cromatica aurica colectiva si individuala,formarea bratelor galactice,si ca imagine simbolica,fuziunea omului format din 2 corpuri in care el si ea devine Eu.
Aceasta stare-esenta este unicul observator si observatie,generatorul si condensatorul,sursa si invelisul,intreaga perceptie-creatie nefiind decit variatiuni pe teme date intr o infinitate de tonalitati si benzi cromatice aranjate geometric sau nu,iar rolul si rostul nostru nefiind decit acelasi,ca si unitate constinenta intr un ocean de constiinta.

Deschidere

La noi deschideri,noi deschideri:).
Cred ca e timpul sa sintetizez si sa impartasesc din preaplinul care sunt,pentru ca in fond si fapt,acesta este sensul,si asa cum bucurie si iubire suntem si mergem cu ele peste tot,asa suntem si cunoasterea care duce la bucurie si lumina,si deasemenea o purtam si ne poarta.
Acum,cunoasterea din punctul meu de vedere este starea de fond,totul fiind infoenergie,partea de energie o traim iar partea de informatie o folosim,sau in semiconstienta,ne foloseste.
Imi revine mereu in cimp un instrument cu care am cochetat destul,si anume astrologia.Fiind psihologia veche,pe criterii mai cosmologice ,mai ample si mai aproape de arhetipul prezentei noastre in aceasta structura infoenergetica,lume fizica,planeta Pamint,Romania.
Purtatorul de informatie in intregul univers este lumina,la nivel fizic fotonul,care are si nu are masa,ajungind in cimpuri mai dense electromagnetic,condenseaza informatia care este printr un fenomen pulsator de emisie receptie in benzi cromatice,in cea ce numim la nivel fizic descompunerea luminii in spectru,respectiv rogvaiv,care este efectul direct al luminii nediferentiate in contact cu planetele din sistemul nostru solar,reflectat in oglinda semnelor zodiacale arhetipale,insa este banda cromatica perceputa de aici si cu nivelul de perceptie de aici.
Descompunerea cromatica vazuta din vibratia constelatiei berbecului catre noi este cu totul alta,iar un plus de perceptie in infrarosu sau ultraviolet schimba total gama de culori si nuante perceptibile,de aici un alt nivel informational,respectiv transpunere in forme energetice.
Totusi,fiecare dintre noi,si fiecare punct de univers, este Centrul fiintei,lumina pura nediferentiata,aflat in centrul centrului fiintei noastre,respectiv anahata,dar si in centrul fiecarui atom si cuanta care ne compun prezenta,precum si prezenta a tot cea ce ne inconjoara,fie apa,piatra,copac sau vrabiuta.Din acest centru pulseaza aceasi lumina alba nediferentiata,care se descompune si recompune permanent prin interactiune cu intreaga gama cromatica a fiecarei parti-intreg din care este compusa intreag manifestare,fenomenul particula unda explicat cuantic,dar si fenomenul fizic -subtil de rezonanta si interferenta.
Astfel,dinspre noi pleaca lumina si intreaga gama cromatica exprimata de cimpul auric,in care cei sapte centri energetici numiti uneori vortexuri,alteori nivele de perceptie,in concret aceasi expresie infoenergetica a luminii,generind acelasi proces care vine inspre noi din univers,insa in sens invers,pe emisie.
Trairea interioara in propriul cimp auric este similara cu cea universala,insa pe nivelul de perceptie de aici,iar acelasi fenomen simplu de rezonanta sau interferenta se manifesta in momentul in care cele 2 cimpuri,cel particular si cel universal se intilnesc si se intrepatrund.Astfel,dincolo de jocul cromatic multidimenisonal al nivelelor de perceptie simultana in care ne aflam permanent,exista un joc direct cu 3 elemente,format din noi in pulsatie cromatica continua,cei de linga noi cu care rezonam,fie ei piatra,ciine,cintezoi,liliac inflorit,masina in care plecam la servici si oamenii cu care luam contact,din punct de vedere infoenergetic nici o diferenta in aceasta interactiune,si partea cromatica care este universul.
Din acesta interactiune si combinatie cromatica ia nastere psihologia,colectiva si individuala,numita din vechime si astrologie, stiinta a sufletului,cu un anumit nivel de manifestare si perceptie.Este necesar sa punctam si sa relevam implicatia mentala,sunetul luminii,sau nivelul de vibratie.Lumina nediferentiata de care vorbeam este insotita de nivelul vibratoriu propriu,acele stringuri,care in planul nostru de prezenta se pot traduce in sunet,iar la nivel mental se transforma,astrologic vorbind,in simbolistica,felul in care lumina capata forma.
Nivelul mental de perceptie a sunetului- lumina se traduce in viata noastra pur si simplu prin evolutie,cu cit suntem mai receptivi la nuante,la calitatea sunetului,cimpul auric reprezentat prin fapte,gesturi,vorbe ,ginduri,respectiv actiune,devine mai complex si mai eterat totodata,o mai mare bogatie de forme si fonduri care plutesc in noi si in afara noastra.In fapt,inauntru si inafara este o iluzie pur senzoriala,tot cea ce scriu aici si tot cea ce descriu se petrece in interiorul universului mental care sunt,singura aparenta exterioara o are propriul corp cu proriile sale simturi,iar interpretarea a cea ce fiecare din noi exprimam este tot o latura mentala de traire interioara,in iluzia separarii intre corpuri si minti.Mintea cu senzori este un bun interpret al realitatii empirice catre experienta psiholgica pe care o traim ,insa la un nivel senzorial,formal si dual de intelegere.
Dincolo de dualitate si de forme este.....pace si armonie,insa pace dinamica si armonie prin intelegere,prin cunoastere,intreaga creatie fiind de la subtil catre grosier,desi permanent incercam sa intelegem viata in forma cu ajutorul formei,respectiv gindirea structurata,prin acumulare.
Revenind la astrologie,ca si instrument de cunoastere si evolutie,reprezinta apartenenta noastra la planul universal cu simbolistica si vibratia pe care o putem percepe si intelege la acest nivel mental.Desi rogvaivul,fenomenele de rezonanta si interferenta,diferentele de potential,se explica prin stiinta structurata,totusi astrologia este considerata oaie neagra sau divertisment printre stiinte de tot felul,si asta tot datorita limitarilor senzoriale,desi cu totii percepem intr un fel sau altul lumina si sunetul,si modul in care ele se iumpletesc direct cu viata noastra.
Dincolo de acest instrument mental,tot noi suntem,inglobam astrologia insa nu ne confundam cu ea,in schimb ne confundam cu dinamica universala ,insa la nivelul de vibratie electromagnetica de aici,unde suntem cu perceptie cu tot.Influenta cromatica directa ne influenteaza constient sau nu,pina la un anumit punct de perceptie.In lumina mentalului pacii interioare ,intreaga simbolistica ajutatore si intreaga cromatica se unifica in potentialul fara limite al existentei.
In prima etapa predarea in fata vietii,apoi constientizarea,care ne transforma in traire plenara dincolo de forme si atribute,desi existenta cere reintoarecrea succesiva si secventiala in planuri de vibratie mai densa,cu scopul de a le transforma in propria vibratie,propriu intr un sens universal,iar aceasta oscilatie de la subtil catre dens si inapoi este permanenta armonizare cu ritmul si oscilatia universala.
Paradoxul,abstractul,infinitatea fractalica la orice nivel al creatiei si dincolo de cea ce putem numi creatie,infinitatea multidimensionala a fiintei,iubirea ca stare de fond care vivifica si leaga tot cea ce este,sunt niveluri de perceptie dincolo de mental,dincolo de gindirea structurata,chiar dincolo de portile intuitiei si imaginatiei,starea de fond la acest nivel de intelegere este traire in direct,la nivelul inimii.
Totusi,suntem aici si acum cu perceptia si prezenta,cu intreaga proiectie de forme si fonduri specifice si evoluam simultan de jos in sus ca si de sus in jos,uneori si de la stinga la dreapta,constienti de cine suntem,suntem si nu suntem.Omuletul reprezentat aici are doua alternative,cu bogatia de alegeri care reprezinta aceste alternative,respectiv sa traiasca sau sa se impotriveasca.
Trairea in direct este predare in fata vietii,suprapunerea cu nivelul plenar de existenta in care omuletul isi pierde consistenta si identitatea,si totusi este acelasi,prezenta lui in acest plan este cea ce este,Prezenta.A face voia vietii presupune sacrificiu de sine,insa un sine fals creat si intretinut in necesitatea impresiei supravietuirii,care dispare atunci cind convingerea ca suntem insasi viata devine traire.
Acest nivel de perceptie si traire este mereu bucurie si creatie constienta,chiar si atunci cind manifestarile aparente par contrarii,pentru ca aparenta dizarmonie in lumea formei se completeaza spontan cu armonie indiferent de volumul energetic implicat,e nevoie doar de credinta,ochi de vazut si traire plenara pentru a percepe perfectul echilibru al creatiei,
Mai mult sau mai putin constient,toti avem ochii deschisi intru co-creatie,la nivele de perceptie diferita insa cu un sens comun,cea ce separa apartenenta noastra la unic si la marele plan al vietii este aceasi limita senzoriala si formala de perceptie,desi constient sau nu toti percep aure si infoenergie,matematica sacra si armonie universala,si pe baza acestora ne construim experienta,insa asa cum spuneam mai sus, la nivele de perceptie diferite.
Aparentul haos si dizarmonie,lipsurile si impotrivirea,suferinta individuala si colectiva sunt imaginea cautarii unei identitati in lumea formei,pe care am construit o cu totii in sens evolutiv ca un dop de sticla,in momentul tisnirii dopului individual si colectiv,intregul potential acumulat in sticla devine parte manifestata,pentru ca realitatea,viata,este in afara sticlei.Cei citeva mii de ani de evolutie in lumea formei confundati cu forma devin parte din experienta plenara care ne ajuta la deshideri nebanuite in a ajuta si a face.
Aspectul cel mai important al momentului este faptul ca evolutia este dubla,in pereche,in acea aparenta de el si ea separat la nivel de forma.Daca pina acum multi au ajuns la traire plenara individual,prin meditatie,cunoastere,compasiune,daruire si sacrificiu,aceasi sunt acum aici pentru a experimenta un alt nivel de evolutie,si anume evolutia in doi.
Omul este pereche atit prin complementaritatea energiei care sta la baza vietii,si pe care si o releva in interiorul cimpului propriu in acea permaneta oscilatie si echilibrare intre yin si yang,cit si prin exprimare lui directa in corpuri de barbati si femei,cu instrumentul de contopire caracteristic celor 2 forme,dar si cu schimbul infoenergetic intre entitati la orice nivel de comunicare.
Astfel evolutia are plusul de dinamism al renuntarii totale la aspectul egotic,fiindca daca pina acum personajul pe care il reprezentam ne ajuta sa asimilam un anumit tip de experienta,cu tot cu latura individualista creata si intretinuta,perceptia in doi si sustinerea reciproca modifica parametrii evolutivi intr un sens mult mai constructiv,iar cele 2 aspecte egotice prezente,prin intelegere si recunoastere,si mai ales prin fondul de iubire universala,se topeste in fata impactului energetic si evolutiv reprezentat de cei doi in UNUl.
Concluzii la aceasta impartasire tragem fiecare,si deoarece continuitatea,permaneta pe 3 directii in forma fulgului de nea este un aspect dinamic al creatiei,acesta nu este un sfirsit de postare,ci un inceput in care o directie sunt eu,a doua este complementarul meu iar treia sunteti voi,fiecare cu potentialul celor 3 directii,in continuitatea noastra formind fractalul universal al schimbarii,la orice nivel de perceptie posibil sau traibil.

Inceput de carte,inca,fara titlu.

“Filozofia nu te scapa de concret,dar te ajuta sa intelegi abstractul”



I

Privesc cum ninge cu flori de cires,adierea fina a vintului poarta florile prin mine si in jurul meu,si imi doream cu siguranta sa nu imi mai doresc nimic.Greul faptelor inca ma apasa,e acel noian de ginduri si amintiri care s au adunat si s au concretizat,devenind piatra la care ma uit mereu.
Daca inteleg un punct de univers inteleg tot universul,si vad chiar dincolo de cea ce numesc univers,un cuvint ca oricare altul.E atita pace pretutindeni inautru si inafara mea,iar piatra gindurilor sta izolata in marea de pace ,pentru ca stiu ca piatra,florile de cires,adierea fina si pacea sunt eu.
Sabia mea de lupta de mult sta agatata la loc de cinste,care cinste?Nu este nici o cinste si nici o onoare sa lupti,decit aceasi piatra de ginduri,pentru ca florile de cires nu lupta cu piatra,nici macar nu se ating.Am devenit intelept prin mine insumi,lupta apartine altcuiva,un personaj care sunt-nu sunt,asa cum existenta este -nu este,si iata cum adierea fina capat un sens,o oscilatie ritmica,o spirala care poarta in sine mai mult decit tot cea ce am considerat sinele.
Trairea in eternitate exclude orice asociere,orice analogie,desi undeva este si se manifesta sinteza,un simbol al tuturor amintirilor,trairilor si experientelor,iar transformare acestul cumul de eu,este lumina din privire si zimbetul din suflet,acestea fiind cele cu care merg mai departe.
Adevarul meu,ca si adevarul tuturor,ca si adevarul din florile de cires,nu e poezie,nici un gind intelept,nici vitejie si curaj in infruntarea iluziilor pe care m am obisnuit sa le consider viata,e acel adevar care azi ma face sa zimbesc iar miine sa ma intristez,care odata ma adus in suferinta,ca apoi sa ma lumineze ,e adevarul din spatele a tot cea ce se vede si nu se vede,e adevarul meu care se impleteste cu adevarul vostru,cu o lacrima de inger si un zimbet de copil,e echivalentul unei secunde de oscilatie si o eternitate de iubire.
Am daruit si am primit adevar mereu,chiar si atunci cind credeam in iluzii,pentru ca eu sunt adevarul,adevarul e insasi viata,iar eu sunt,exist,am fost si voi fii mereu.

Si acum,printre adieri blinde de vint,flori de cires si pietre de ginduri,vin in fata voastra avind in miini tot cea ce sunt si ma daruiesc voua,pentru ca voi sunteti existenta,eu sunt iluzia din florile de cires si adevarul din spatele lor care proiecteaza intregul peisaj,insa fara voi toate astea nu ar putea fii.
Voi ati creeat acest loc pentru mine iar eu il redaruiesc voua,pentru ca am construit si construim eternitatea impreuna,niciodata nu am fost singur pe drumul meu,niciunul dintre noi nu e singur,iar daca totusi simtim singuratate,e acea piatra de ginduri si amintiri care inca ne leaga si pe care,ca intotdeauna, o oferim pamintului din care isi trage seva.
Inteleptul din vechime spune ca nu a adus pacea pe pamint,ci o sabie cu doua taisuri,iar eu pot spune ca am vazut acea sabie,uneori am si folosit o,crezind ca ignoranta si cunoasterea nu pot fii una fara alta,pina cind am realizat ca sabia e de fapt crimpei de viata,iar ignoranta,ca si cunoasterea,sunt aceste flori de cires care patrund si intrepatrund.
Ma intorc mereu la florile din mine si din jur,pentru ca ma fascineaza,imi fura umbra,uneori si lumina,si as vrea sa vi le daruiesc,si asemeni mie,sa le lasati sa va fure umbra si lumina deopotriva,si sa vedeti ca in spatele umbrei sau luminii,si dincolo de flori,voi sunteti.
Sabia cu doua taisuri a cazut de mult,pesemne ca se va ridica si va cadea din nou, urca si coboara pretutindeni unde apare contradictia,asa ca nu va ingrijorati de sabie,mai degraba incercati sa va feriti de sabiile cu un singur tais,care lovesc necrutator intr o singura directie,nelasind loc acelei deschideri care va ajuta sa vedeti.Pusi in fata faptului implinit,ce veti face?Pusi in fata faptului neimplinit,ce veti face?Dar aveti faptul si fapta implinita sau neimplinita alaturi de voi, exprimata in sabia cu doua taisuri care de fapt doar a stat ridicata,nu a cazut si nu va cadea vreodata.Si spun cu tarie ca acea sabie nu a cazut si nu va cadea,pentru ca vazind sabia si stiind ce este,nimeni nu mai are nevoie de sabie.
Am sa va aduc pacea aceste sabii,si daca vreti sa vedeti dincolo de taisuri,priviti minerul ei cel greu,si mai ales,privitii virful care strapunge universul,pentru ca acesat sabie reprezinta expresia suprema a creatiei.Eu,voi,suntem acea sabie,pentru ca am luptat impreuna si ne am bucurat impreuna,undeva dincolo de timp,in locul unde se nasc si mor amintirile.In mintea noastra s au nascut si au murit eroi si mituri,am renascut din propri cenusa,am iubit si urit deopotriva,am construit si darimat cu aceasi abnegatie,am slavit omul de alaturi si l am aruncat in noroi,si toate astea pentru ce?
Pentru acea briza spirala cu flori de cires,impletita in eternitate si dincolo de ginduri,care deseneaza peisaj dupa peisaj,acea minunata pendulare a firii care ne face sa nu fim cineva sau ceva anume,cit sa fim,acea parte inseparabile din noi care construieste realitati dupa realitati,numita simplu,viata.
Acum sunt slavitorul vietii si a tot cea ce reprezinta,iar daca este sa va duc undeva,in viata va duc si in viata am sa ma intorc,pentru ca este singurul loc de unde nu am plecat niciodata.Am sa adun pentru voi toate cite sunt,sa le privim si sa ne minunam de ele,si sa putem trece hotarul acela pe care l am stabilit cindva,hotarul dintre experienta si adevar.
Aici suntem experienta si adevar deopotriva,numai ca am uitat care este unul si care este celalalt,si pentru a ne putea ridica acolo unde ne este locul,putem acum face adevar din experienta si experienta din adevar,si poate ca,in sfirsit,ne privim in ochi si zimbim din inima.
Dincolo de experienta si adevar noi suntem,sau reprezentarea noastra,in esenta acelasi lucru,petru ca nu exista nici o separare intre cea ce este si cea ce este pe cale sa fie,potentialul sau exprimarea lui una sunt,cum toate una sunt.
Alaturi de noi,de mine,se afla complementarul,cea ce intregeste,cea ce leaga,care poate fii finta iubita,cerul senin de la asfintit,zimbetul si lumina din privire,sau pur si simplu,pacea.Exprimarea iubirii poate avea forma sau nu,insa dincolo de exprimare se afla cea mai profunda stare,iubirea care pur si simplu este.Necesitatea de a creea,de a genera,de a particulariza ne a adus in momentul in care dam forma iubirii,insa dincolo de iubire exprimata e tot......iubire.Un ocean de iubire inautru si afara,in care umbrele vremelnice se dizolva,direct proportional cu rabdarea,intelegerea si acceptarea noastra.

Am trait experienta si simt gustul eternitatii,exprimat pe o axa lineara pe care o numim timp,starile succesive par ordonate pe o axa lineara,insa trairea,cumulul de experiente,este plenara si completa.
Eu mereu am fost in centrul meu,si ma invirteam in infintati de manifestari...tot eu.Am cunoscut succesiune energetica intre planuri foarte elevate si foarte limitate cu aceasi sete de cunoastere,de a ma rescoperii si a de a redefinii,si apoi a sterge insasi defintia,si a creea din nou forme diferite cu aceleasi elemente sau alte elemente,in jocul minunat si etern care suntem,sunt.
Am cunoscut si lumi diferite,lumi asemantoare si neasemantoare,constient de aceasi esenta,care acum se numeste iubire,insa la nivelul cel mai simplu este pur si simplu energie.In alt loc al energiei-iubire lipseste caracteristica acestei lumi,simtul separtiei,aici constientizam o revenire la intreg,in alta vibratie intregul se separa,si totusi,si una si alta sunt iluzii.Numai ca pot fii iluzii frumoase traite constient si constructiv,sau ratacire si separare permanenta,respectiv singuratate.Aceasta lume este lumea singuratatii,si multe sabii au cazut si s au ridicat de la oameni singuri pentru oameni singuri.In umbra nestiintei,mai mult sau mai putin acceptata,singuratatea se transforma in frica,frica in orice actiune exterioara de raspuns,iar cind cercul se inchide ramine simtul separatie si gustul amar al infirngerii,neexistind de fapt invingatori.Am separat in separarea noastra si polaritatea,construind cu greu echilibrul,in actiuni aparent absurde si dramatice,in nesfirsita lupta a singuratatii ,iar jocul continua si acum.Sunteti alaturi de mine si in mine,voi cei care ati renuntat la singuratate si la suferinta ca si cale de evolutie.In firul calauzitor al visului nostru etern,ne am intilnit de o parte sau de alta a polaritatii,constineti fiind ca de fapt impreuna suntem armonie si echilibrul,acestea fiind de fapt regulile jocului pe care l am creat,iar toate taberele si grupurile care s au izbit,s au disociat,sunt cele doua parti ale iubirii,cautindu-se una pe celalta prin cealalta.La fel si dusmanul,acea parte din noi aparent potrivnica care intotdeuna arata ce lipseste si ce trebuie facut,dizolvind lenea si indiferenta,dusmanul fiind exprimarea cea mai sincera a noastra,atunci cind inca ratacim in nerecunoastere,in separare si in ignoranta.In punctul de intelegere a unitatii,dusmanul se dizolva,devine inconsistent,pentru ca nu avem nevoie de rigidiatatea actiunilor si faptelor separate,pentru a realiza care parte din noi este dusmanul.Si de fapt dusmanul este necesitatea echilibrului,neutralitatea aflata in spatele centrului vietii in care cele doua complementaritati se impletesc.


Nu am sa continui aceasta carte,insa daruiesc acest inceput,si continuam sa scriem impreuna,marea Carte a VIETII.

Un simplu joc

Pesemne ca e un joc in care regulile se schimba mereu,fiindca multe si marunte sunt caile Domnului.Acuma,ca eu sunt Domnul,si supraconstientul meu face regulile,mai intrezaresc si eu ceva din felul cum pluseaza marele jucator,dar am invatat o lectie,jocul este mult mai mare decit pot cuprinde eu in in infinita mi autolimitare,la fel ca si in infinita nelimitare.Observ jocul la fel ca in copilarie si deja am iertat si inteles toti jucatorii,fiindca observ cit de singur este fiecare la masa lui de joc,mai degraba un joc on line,decit jogging prin parc impreuna.
Si totusi,e o bucurie,e o incintare,o fascinatie, atit in joc,cit si in reguli si in jucatori,fiindca jocul,asa cum am spus deja,se tot schimba cu reguli cu tot si de fapt in afara de esenta jocului,care este totul,nimic nu e static in jocul asta.
Fiecare zice ce vrea,crede ce vrea,face ce vrea,insa construieste reguli,concepte si pareri mereu,dupa carere le schimba a doua zii,se intoare din nou cu drag la ele,si astfel asist mereu la separatii peste separatii,care fac parte din regulile jocului.
De ce se simt jucatorii atit de separati,ei stiu mai bine,eu incerc sa vad jocul cit mai in ansamblu si nu este nici o separare aici,decit o frica de recunoastere si multa prostie invelita in si mai multa gindire de tot felul,toti stiu de toate,dar daca le schimbi un pic regulile pierd jocul,sau unii mai norocosi schimba ce ce stiu,uneori cu cea ce nu stiu.
Am avut si am bucuria sa vad multe tipuri de jucatori,in blogareala,carti,filme,stiri si viata de zi cu zi,chiar si unii invizibili care ma bizie mereu(scuze prieteni,dar ma joc si eu ca toata lumea),de la cea mai rigida structura mentala axata pe simturi si...simturi,psihologie fina sau grosolana,spiritualitate debordanta sau asezata si la locul ei,misticisme si dogme multe alaturi de pragmatism si realism de a dreptul crunt,toate astea ca un joc,fiindca de fapt....jucam la noi acasa.
De ce ma exprim tot timpul filozofic si in parabole care nu implica nimic si pe nimeni?Fiindca m ma saturat de toate insinuarile,trimiterile,luarile de pozitie,desteptaciunile sau umilintele care implica ceva,fiindca v am spus,jucam acasa si de fapt nu e nimic aici,nimic serios,nimic important,nimic de nerezolvat,decit jocuri in jocuri,in jocuri,in jocuri.
Astfel am devenit si arbitru, si jucator, si observator concomitent mirat pina unde poate sa mearga jocul,covins fiind ca atunci cind renutam la acest joc,de buna seama ca incepem altul,poate mai maret,cu reguli mai ample,cu jucat in echipe mari si bune,cu mai putine rigiditati si mai multe libertati.
Pot sa va asigur ca in acest joc nimeni nu va vrea raul,pentru ca asa ca mine sunteti si observatori si arbitrii,iar daca jucatorul poate suferii,ceilati doi cu siguranta ca nu,si de aceea nu va ingrijorati de cum se va termina jocul,mai degraba amintiti va cum a inceput.Vedeti,jocul noi toti prezenti aici pe tabla l am creat,sau daca nu l am creat cel putin l am acceptat,sau daca nu rezonati cu niciuna din cele doua idei sunteti chibiti si faceti parte din alt joc,sau sunteti cei carora le place sa strice jocuri,dar oricum ar fii,toti suntem implicati in bucuria jocului,si cred ca stiti de fapt cum ii spune acestui joc.
Acum,ca si sfat pentru jucatorii mai avansati(cea ce nu insemna ca sunt si mai buni jucatori),acest joc permite reguli proprii si teritorii proprii,creati le si bucurati va de ele,si mai ales,nu trisati uitindu va peste umar la tabla vecinului,nu e nimic acolo decit alte reguli,si voi insiva sub forma unui alt jucator.Bucurati va de acest joc si fiti convinsi ca daca nu il jucam pe asta,jucam altul fiindca nu exista nici un moment in care sa nu ne jucam.

Experimentul

Vorbesc de experimentul care este Viata noastra.
Am ajuns sa consider ca tot cea ce se face aici,mai ales in epoca istorica prinsa in tavalugul materialismului,este semiadevar.Spun asta pentru ca majoritatea afirmatiilor percepute ca fiind adevarate,sunt afirmatii ale jumatatii,ale barbatilor sau ale femeilor luate separat.
Cite cupluri aflate in armonie si rezonanta cunoasteti?Cite perechi complementare in care unul sau celalalt nu are nici o importanta,decit la nivel de forma diferita?
Universul este dinamic la orice nivel tocmai prin acest aspect,prin jocul intre el si ea,respectiv yin si yang,tendinta este catre o permanenta armonizare intre cele doua forme primare si absolute de enenrgie,iar deplina armonie reprezinta neutralitatea,respectiv potential infinit,creatie.

Iar aici,in goana dupa celalalt,e greu sa reprezinti pina si ce vrei de fapt,cum te cauti in celalalt si ce este de fapt celalalt ,fiindca sigur nu este o forma diferita cu atribute diferite,este cea ce de fapt iti lipseste si iti va lipsii mereu,cit inca mai cauti.
Psihologia este stiinta care se ocupa cu cautarea noastra,dar si ea prezinta efectele drept cauze si formele drept realitati,desi la un anumit nivel suntem constienti ca tot ce ia forma este reprezentarea mintii noastre,decriptarea starilor specifice,a unui nivel energetic intr un aspect perceptibil prin simturi,respectiv forma de el si ea.
Insa nu forma este cea ce cautam,cit echilibrul energetic,mai ales datorita faptului ca natura ne ofera exemplul armoniei,cum toate se leaga intre ele,cum totul e tot datorita acestei legaturi intre polaritati,insa omuletul nu,omuletul se cauta prin propriile iluzii si cauta compensatii in cea ce nu exista,in propria proiectie mentala,si stim cu totii care este generatorul de temeri si nefericire,mintea noastra.
In momentele de pauza mentala armonia este un fapt,unitatea in echilibru asteptind rezonanta cu complementarul pentru a creea,insa atunci cind intervine gindirea cu proiectiile ei gen sarpe care isi inghite coada,se alege praful de linistea dinamica care este fondul creatiei.
Singura forma de putere creatoare este iubirea,iar manifestatrea directa a iubirii nu este fluctuatie emotionala,nici pulsiune energetica,cit prezenta armoniei cu potential infinit,cea ce intr un punct care cauta,el sau ea,yin sau yang,nu are posibilitatea de a se manifesta tocmai din cauza acestei cautari,ca si cind ceva ne ar lipsii.
La cel mai larg si mai inalt nivel,fiecare entitate isi are polaritatea,in forma sau nu,iar in momentul in care devine constienta de sine actioneaza legea rezonantei,care este dincolo de forma desi se manifesta si in forma,iar armonia devine un fapt constient prin simpla necesitate a echilibrului,ne intilnim cu noi insine intr o varianta complementara,chiar daca nu ne vedem si nu suntem alaturi acum,astfel jocul poate continua.
Insa pentru asta este necesara incetarea agitatiei,proiectia in noi forme,in a avea,in a muncii,in a cauta,in a crede,in a nega,ramine verbul esential si primordial-a fii- si cea ce reflecta logosul,a face,a creea.
Aceasta dihotomie divina,este-nu este,adevarul si neadevarul,real-fals,continua la infinit pentru ca universul este posibilitate si optiune,insa parametrii se schimba,constienti fiind de paradoxul dublului care se atrage si se respinge ciclic,generind intreaga manifestare,iar locul nostru in manifestare nu este reprezentat de prezenta,cit de acea parte complementara care manifesta.
Alegeriile si deciziile noastre ne apartin,insa felul cum se manifesta si modul in care se leaga cu intreaga creatie,apartine infinitului din noi.

Si acum,dincolo de filozofie,sau intr o parte vizibila a filozofieei,barbati si femei cauta,dar daca ii intrebi ce cauta nu stiu sa itti raspunda exact.Aparent au scopuri si au un sens,isi justifica existenta prin jocuri si jocuri,se agita de colo colo intr o imitatie de creatie,desi jocul lor adeseori ia forme concrete,insa la cel mai profund nivel ramine acea necesitate a echilibrului.
Vremelnic issi gasesc armonia si echilibrul,au trairi deosebite chiar si la nivel formal prin legea atractiei,rezoneaza cu partea complementara chiar vizibil,pentru ca sunt perechi fericite si creatoare,insa daca apare cautarea,lipsa de satisfactie,dispare rezonata cu ei insisi.
Experimentul care este viata noastra ,si pe care il percepem fiecare dupa nivel si posibilitati,in forma sau dincolo de forma,la nivel ideatic,este cautare si iar cautare,insa grupind totul in complementaritate cautarea se transforma in creatie,si putem sa ne bucuram ca este asa,pentru ca recunoasterea creatiei,partea care ne reprezinta,nu apartine acestui plan.