Limbaj,comunicare,perceptie

Sunt destul de prins in jocul cuvintelor in asta vreme,pentru ca acesta e modul de a impartasii si scrie....povesti.
Povestea mea e diferita de a celorlati,si atit,nu caut in povesti decit partea care leaga ,convins fiind ca nu eu sunt cel care schimba lucruri si stari,cit procesul care leaga povestile intre ele.
Toate diferentele puse cap la cap nu fac cit o clipa de sinceritate,un moment de armonie,o stare de prietenie,iar prelungirea jocului prin continuitate ne ajuta sa legam toate aceste stari intr un mod de viata.
Reflectam la faptul ca majoritatea cuvintelor care au o semniificatie aparte sunt de gen feminin:existenta,viata,natura,iubire,comunicare,armonie,prietenie,cunoastere si multe altele,in timp ce suflet-spirit,sunt cuvinte de gen neutru.
De partea cealalta avem creatorul,tatal,universul,dar parca cuvintele de gen masculin nu sunt atit de expresive si pline de sens ca cele feminine,avind in vedere ca cele redate mai sus au o latura practica,aplicativa,in strinsa legatura cu neutralitatea suflet-spirit,in timp ce cuvintele masculine dau o impresie de static,de ceva imuabil.
Astfel ajung la concluzia ca principiul dinamic din tot si toate este preponderent feminin in manifestare,desi aparent partea masculina actioneaza,iar acesta echivaleaza cu legatura perceptibila intre subtil si util,femininul este dinamic si pasiv totodata(paradoxal) in timp ce masculinul este static si activ,amindoua in aceasi neutralitate suflet-spirit.
Dar nu aceste reflexii sunt cea ce vreau sa evidentiez,cit elasticitatea perceptiei si limbajului,inclusiv contructia de imagini simbolice si structuri mentale din cele mai diverse,functie de unde si cum ma plasez cu perceptia.Insa avind in vedere secventialul acestei stucturi mentale,o anumita ordine si coerenta necesara legaturii,este nevoie de un alt fel de minte pentru a lega infoenergii,respectiv ginduri si idei, disparate aparent in spatiu si timp.
Mi se reproseaza exprimarea stufoasa si incoerenta,deturnarea sensului  "real" al cuvintelor,si da,vazut per ansamblu acest blog este o mare varza de idei si concepte,iar pentru structura mentala riguroasa legaturile intre aceste povesti sunt sunt greu de urmarit si nu au un sens vizibil,insa legatura reala se face in nevazut,iar cel-cea care tese toate pinzele stie cum sa lege idei si oameni dincolo de cuvinte.
Intrebarea care se pune este, de ce mai scriu?Ei bine,intr un  si dintr un act de credinta reala,in general nu ma gindesc la cea ce scriu,nu construiesc cea ce scriu,insa reflectez la cea ce pot transmite mai degraba ca o stare modificata de perceptie si constiinta.
De aici deturnarea sensului real al cuvintelor si aparenta lipsa de coerenta,nu este o coerenta a unei postari cit coerenta in ansamblu a postarilor,in strinsa legatura cu propria experienta si cu cea ce comunic si impartasesc cu cei din jur,armonizat cu propriile refexii si contemplari.Nu mai numesc ginduri actiunile mentale pentru ca este impropriu sa confunzi mesagerul cu mesajul,traducatorul cu traducerea,instrumentul(mintea) cu instrumentistul.
Mintea ca si traducator al Viului este extraordinara,insa ca si structura este asemanatoare cu un calculator,nu simte si nu sintetizeaza,doar lucreaza si aranjeaza,nefiind contienta nici macar de emotiile si trairile pe care le genereaza si de felul cum nivelul ei de perceptie nu se leaga intotdeauna de alte minti asemanatoare ei dar diferite ca perceptie si soft de baza,cu alte cuvinte calculatoarele nu sunt intotdeauna in retea.
De ce spun toatea astea?Pentru a realiza ca numai la nivel de minte,deci de instrument traducator,nu suntem cu adevarat impreuna,putem scrie o poveste impreuna,putem impartasii o poveste,putem genera povesti complementare,insa nu putem iesi din poveste si sa intram in real care nu este poveste,sau este esenta tuturor povestilor.Urmeaza ca mersul firesc si natural al lucrurilor sa demonstreze rationalilor ca uriasul lor are picioare de lut,si ca iesitul si intratul in minte este un proces nu o actiune bine definita,cu cap , coada, si asa zisa coerenta.Intradevar,exprimarea este lineara,o idee,o fraza,are cap si coada,insa manifestarea ei si legatura ei cu alte idei pe acesai lungime de unda este ondulata,catre sferic si nestructurat,generind energie,la nivelul nostru trairi de tot felul,de la emotii simple si sentimente aleatorii pina la indentificare completa cu a fii,sinonima cu iubirea.
Spatiu nostru mental este potential nelimitat,exista structuri piramidale sau de alte forme inclusiv abstarctizari gen amoebe insa ele se pierd in infintatea interactiunii sferice mentale,a ne lega de un concept,de o structura mentala chiar si bine construita si elaborata este exact faza cu padurea si copacii.
Putem contempla copacii,insa constient de ansamblu dintre ei numit padure,iar trairea sferei potentiale este similar cu vidul din zen,un loc unde toate aceste structuri revin la propia esenta egala si unitara.Din acest punct de vedere toate gindurile sunt la fel,povestea mentionata mai sus,sau exista un singur gind unitar care se manifesta in infintate de moduri si forme.
Aceste structuri in interctiune lor se transforma in convingeri care ne canalizeaza actiunea,insa nepierzind din ochi padurea in ansamblul ei,convingerile luate la un loc devin sens,nu scop.
Nu ma pot crampona de nici un gind sau idee si nici nu imi vine sa imi schimb stilul de a traduce starile in ginduri,convins fiind de efemeritatea lor si avind in centru fiintei bucuria padurii pe care simt nevoia sa o impartasesc,pentru ca la un alt nivel de perceptie noi suntem copacii din padure si padurea insasi,omul si structura lui fundamentala este un gind cosmic infinit de complex,un copac constient  sau nu de rolul si rostul sau din padure.
Comunicare dintre noi,cea reala,este felul in care se intersecteaza si se leaga radacinile noastre precum si constientizarea faptului ca facem parte din acelasi tot,fapt care arareori ajunge la nivel constient daca intilnirea noastra este o comparatie intre  structuri,asemanatoare sau nu,intilniri intre sisteme de convingeri compatibile sau nu,mai putin apartenenta la mintea sferica care le cuprinde pe toate si care nu face diferente intre gindul si conceptia nimanui ,fiind  sursa si recipientul care le cuprinde pe toate.
Prin aceasta postare imi raspund si totusi nu raspund la provocari,conviins fiind ca de fapt nu sunt in masura sa schimb nimic,nici macar propriile actiuni si perceptii,am ales asta cu mult inainte sa scriu aceste rinduri si toate rindurile de pina acum,insa alegind acum ce fel de rinduri voi scrie in continuare.
Cei care accepta cea  ce sunt dincolo de cuvinte inteleg asta,pentru ca au acceptat la rindul lor propriul SUNT dincolo de cuvinte si sunt constienti ca cea ce facem aici sunt legaturi si punti, nu fapte si acte cu scopuri,care pleaca de undeva si ajung undeva.,fiindca daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa pleci,iar noi nu vrem asta,nici nu am facut asta,nu am venit si nu am plecat niciodata .