Rationali si iluminati

Observ in prezent o noua polarizare,nu lipsita de anumite antagonisme,intre cei orientati catre intelegerea intelectuala a vietii,si cei care accepta si genereaza o noua mistica,parte cu informatii antetemporale,parte cu amestecul de informatii "subtile "din prezent.
Astfel intelectualii,respectiv cei care gindesc si proiecteaza ginduri de multe ori fara implicare emotionala,reactioneaza cumva defensiv la fluxul de maestrii,initiati,vindecatori,chaneling si alte orientari lipsite de concretizare faptica,directa,palpabila.
De partea opusa baricadei,traitorii de senzatii si experiente mistice,constructia de noi dogme in care intelepciunea din trecut se amesteca cu trairea din prezent,un amestec de scoli,cai si curente spirituale,considera ca iluminarea,evolutia spirituala este unicul sens in care omenirea isi regaseste valoarea si salvarea.
Ei bine,amindoua partile au dreptate,insa impreuna.Mintea ca si instrument de creatie si de intelegere,si trairea,experienta psihologica in vasta lume interioara cu imagini si notiuni neconcrete insa obiective merg impreuna.Aici nu ma refer la exaltarea de o parte sau alta a anumitor persoane,ci la calea echilibrata pe care unii dintre noi o aleg.Astfel cunoasterea obiectiva se impleteste cu trairea si experienta subtila,prin simplul fapt ca cea ce consideram lumea este o proiectie a acelei parti subtile din noi,insa si aceasta lume cu tot cea ce ea reprezinta,influenteaza direct alegerile si reprezentarile din spatiul interior.
Joc aici un rol coinciliator nu pentru ca sunt atras de o parte sau de alta,respectiv rationalul cu spiritualul,ci pentru ca ma aflu la mijloc,recunoscind ca ambele cai de evolutie sunt la fel de valabile si de reale,insa ideal consider ca se poate echilibra si traii foarte bine ambele puncte de vedere.
Astfel cind e vorba de creatie,de fapte concrete,de a construi ceva,de a explica la modul coerent si argumentat ceva se impleteste foarte bine cu momente de meditatie si reflexie,cu contemplatii si stari de visare,cu bucuria existentei exprimata la un mod neformal.
Singurele deosebiri care nu leaga aceste doua orientari complementare sunt rigiditatea si tendinta de respingere a rationalului pe de o parte si latura nepractica,aparent statica, a traitorului de experiente subtile.
Asa ca va spun voua, desteptilor,renunati la gindire citeodata si traiti va viata,lasind drum bucuriei,zimbetului,prieteniei si compasiunii iar tie initiatule,daca tot cauti iluminarea,gindeste ce faci cu ea,pentru ca a fii spirit si lumina implica multa responsabilitate,respectiv fapte care sa exprime cea ce esti si cea ce vrei sa fii.
Astfel,desteptul se va ilumina iar spiritualul se va implica si va creea.Si nici nu vreau sa ma gindesc la minunea de ai vedea impreuna,unul schitind formule matematice,iar celalalt meditind alaturi.:)

Seminte pe drum

Am sa incerc sa impartasesc o parte din controversata cale catre Sine,controversata in sensul ca cea ce afirm si cred azi,poate sa nu mai fie valabil miine,o stare de fond si de fapt cu care m am obisnuit.Totusi,exista o clauza a contradictiei,faptul ca nu prea analizez si compar cea ce am gindit ieri,sau acum o luna,cu cea ce cred si spun in vibratia momentului.
In acest acum,sfatul unui prieten transmis printr un simplu mesaj de felicitare de sarbatori se potriveste cel mai bine,si anume cei trei S(probabil de la Sine);
SIMPLITATE-SINCERITATE-SENINATATE
Aceste trei stari sunt cea ce cred ca se potriveste cel mai bine cu mine acum,si nici macar nu stiu cum as putea transpune in cuvinte tumultul de trairi aflate in acestea.
Exista o condimentare cu noi si noi informatii,insa in seninatatea de fond,totul apare intr o lumina noua iar diferitele controverse se armonizeaza de la Sine,doar miscind usor din aripile zimbetului interior.Cine experimenteaza alaturi de mine,stie prea bine cum seninatatea este rezolvarea tuturor problemelor,cum un zimbet senin,asimileaza,armonizeaza,genereaza,daruieste si mai ales deschide calea catre intelegere la modul direct,prin traire si nu prin gindire.
Opus trairii senine este incrincenarea si incapatinarea,stari pe care le am experimentat din plin intr un trecut care deja nu imi mai apartine,desi majoritatea imaginii exterioare,respectiv felul in care sunt vazut si interpretat,tine de acest trecut.
Eu ma straduiesc sa nu mai compar imaginea din trecut cu cea din prezent,sa iau oamenii asa cum sunt acum,fara idei si pareri preconcepute,comparatii care daca nu mi se potrivesc mie,de buna seama ca nu se potrivesc nici celor din jur.
Astfel ofer posibilitatea fiecaruia de a fi diferit,de a ma contrazice si de a se contrazice pe el insusi,asumindu ne impreuna libertatea,fiindca mult prea mult ne am straduit sa ne schimbam reciproc,avind impresia ca al schimba pe celalalt este cea ce ne defineste,desi observ cu acelasi zimbet,ca propria schimbare influenteaza direct modul in care se comporta ceilati,si ii poti vedea permanent intr o lumina noua.
Sinceritatea consider ca nu este o problema pentru nimeni,chiar si cei nesinceri cred intr un alt fel de adevar si traiesc dupa propria credinta,desi calea presarata cu fapte pornite din nesinceriate se vede la naibii de bine de pe aripile zimbetului,dar le respect alegerea si creatia. Chiar si cel mai inversunat in iluzionism are momentele lui de sinceritate care,zic eu,compenseaza toate momentele false,false din punct de vedere al observatorului,nu al traitorului.
Sinceritatea pleaca din recunoastere,cine si cum sunt ,si este o stare pur interioara,daca iti poti recunoaste faptele sincer si nu ascunzi nimic fata de tine,apoi fata de cei mai apropiati,apoi in toate situatile cu care te intilnesti,spontan,transant,natural si senin actionezi,esti sincer.
Este o pornire interioara care genereaza trairi ciudate la inceput,pentru ca mintea spune ca nu este prudent sa spui chiar totul,dar in general nu spui totul,spui cea ce trebuie.Chiar cu riscul de a soca prin deschidere,spontaneitatea naturala nu poate fii decit sincera,iar retinerile si abtinerile sunt o forma de temeri pe de o parte si de control pe de alta parte,in fapt o forma de autolimitare.
Bineinteles ca se cere acea doza de bun simt,sinceritatea nu este o forma de defulare,iar aceste trei stari punctate mai sus actioneaza impreuna si este imposibil sa fii pus in situatii tensionate atunci cind esti SINCER-SIMPLU-SENIN.
Acum cu simplitatea,informatiile de tot felul pot fii foarte stufoase,unele genereaza controverse,altele strai neplacute:de tristete,de dezamagire,de comparatie cu altceva mai bun,insa toate astea se intimpla atunci cind gindesti informatia.Atunci cind reflectezi la cea ce aflii apare o sinteza si o compensare,informatiile cele mai contoversate isi au echilibrul intr o sinteza naturala pe care constiinta si constienta o reflecta la modul cel mai natural,si cel mai SIMPLU.Citeva cuvinte SIMPLE,armonizeaza si elimina orice conflict interior sau exterior,pe aceleasi minunate aripi ale zimbetului.
Trebuie totusi sa punctez faptul ca nu sunt un fel de robotel timp si zimbitor,care peroreaza numai lucruri placute si sincere,toate aceste stari punctate mai sus tin de trairea pur interioara,este o stare generala de fond ,si nu o fateta de prezenta publica care sa genereze noi interpretari,asa zisa masca a initiatului.
Citeodata este necesar sa fii cea ce esti manifestind cea ce nu esti,asta tot ca si armonizare a unor informatii controversate sau a unor experiente mai tensionate,este un fel de preventie.Actiunea dura, transanta previne posibilitatea de a genera noi conflicte,insa asta tine de capacitatea de a anticipa pe de o parte si de bunul simt de alta parte.
Si anticiparea este o stare de fond,insa trebuie sa tinem cont ca suntem traitori de posibilitati insiruite pe o linie temporara,posibiltati care se aliniaza functie de o multime de factori interni si externi,iar esecul unei anticipari nu este decit alegerea unor posibilitati de pe alta linie temporara.Avind in vedere ca toate aceste posibilitati sunt infinite,alegerile noastre sunt infinte,iar capacitatea de anticipare este infinita,faptul ca cea ce ne am reprezentat nu se manifesta,este o confirmare a infinitului,nu un esec individual.
Toate aceste experiente sunt ,asa cum am prezentat,o stare generala de fond.
Ma prezint in fata celor care cititi aceste rinduri nu pentru a oferi o cale proprie care poate fii aplicata general,ci dintr o porinire naturala de a impartasii.Incerc sa ma vindec de iluzia ca a schimba ceva insemna schimbare,schimbare nu imi apartine,ia vine de la Sine si nimic nu compenseaza Bucuria vietii,nici o informatie nu schimba fervoarea cu care fiecare ne traim pe noi insine.Aceasta bucurie de a fii apare cu efort,e drept,dar odata aflat pe aceasta cale,cu acel fond,acea stare de 3S prezentata mai sus,si cu deschidere catre cunoastere de orice fel devine ireversibila.
Si asta indiferent de sinusoida, de oscilatia care citeodata ne aduce si in situatii in care bucuria pare estompata,insa daca reusim sa pastram fondul general,intelegind ca aceste trairi mai joase tin de factori externi care nu ne apartin(sau ne apartin dar sunt trecatori) si de o minte care in general minte,ne reintoarcem la noi insine in aceasi bucurie,cu aceleasi 3S la baza,fiindca aici este casa noastra.
In fiecare dimineata zimbesc fara un motiv anume,lasind seninatatea sa ma patrunda,si daca am noroc,ma tine toata ziua:)

Republic aceasta postare de maxima importanta in intelegerea paradigmei medicale.Am incercat sa o compactizez,direct de pe mail era de nepublicat,insa consider ca informatia este esentiala.Deasemenea,limitarea la a cunoaste pur fizic anumite aspecte ne limiteaza la a traii in lumea efectelor,fizice,chimice,biologice,insa tot cea ce se intimpla isi are loc ca si cauza in lumea psihica,in strinsa legatura cu latura mentala,cu gindirea.Totusi,observind aceste efecte fizice in modul cit mai just,respectiv cea ce se afla postat mai jos,ne aduce mai aproape de intelegerea cauzei esentiale a tot cea ce inseamna sanatate sau boala,fericire sau nefericire,cunoastere sau ignoranta:NOi insine.

GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)

Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

© By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

INTRODUCERE

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru).

Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM - Noua Medicina Germana). Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .

In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit” (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supr av ietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorlor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supr av ietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partnerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a av ea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), Succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapi ile pentru cancerele maligne prea av ansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland. (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu av em puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE

Bazandu-se pe GNM “Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri ,este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?

Acum doi ani ,pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?

Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.

Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.

Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste av and consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele “Cinci Legi Biologice” ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Despre Autor: Caroline Markolin, Ph.D.,

Pentru mai multa informatie despre GNM vizitati http://germannewmed icine.ca.

Articolul a fost publicat pentru prima oara in: EXPLORE! Vol. 6 /Nr. 3 - May 2007

Preluat de la Octavian Tiganus

Existenta si eu

Deja ma refer la totalitate,la tot,si incerc sa inteleg cine sunt eu in tot,care sunt diferentele intre tot si eu,si de fapt,in afara de cuvintul care simbolizeaza absolutul,ce este TOTUL?
Un prieten ma intreba deunazi,un prieten foarte deschis la minte si la suflet,ce parere am despre convingeri?Si astfel mi am reamintit ca aici toti traim dintr o suma de convingeri,de reamintiri si confirmari,si desi incerc sa nu am o convingere stricta in afara de Eu SUNT care devine SUNT,exista tendinte,reguli morale,conventii,structuri deja create care asa functioneaza,si trebuie sa le inteleg si sa le accept asa cum sunt.
De aceea convingerile noastre,chiar daca se schimba citeodata foarte des,sunt structuri totusi,iar eu marcat de losfidante,refuz sa mai accept acum ca omul e ceva anume,cit o manifestare a vietii,a Totului,aflata in necesitate,in oscilatie,in rezonanta si polaritate,cea ce este deja o convingere.
Patruns de prezenta,tind sa dau deoparte intreaga manifestare,considerind doar EU si perceptia mea la orice nivel,ca fiind realitatea ultima,iar acest mod ideatic,dealtfel urmat de toate fiintele aflate pe o cale oarecare,simt ca nu se mai potriveste prezentului,in care unitate inseamna eu si ceilalti,eu cu ceilalti,eu fata de ceilalti,insa importanti sunt ceilalti,mai multe parti=mai aproape de intreg.
Reexperimentind cu totii pe cine sunt,sau cum sunt si de ce,bineinteles ca ne rotim in jurul unitatii in constiinta,insa si personajul care suntem are o valoare,e acceptat de existenta,deci are un scop si un sens,si de aici pornim,de la valorile personajului,fiindca intelepciunea,cunoasterea,creatia nu inseamna si depersonalizare,cit individualizare,o cit mai putina influenta din partea unor ginduri,stari si tendinte colective care nu duc nicaieri,sau duc undeva pentru fiecare in parte,dar nu se potrivesc pentru toti.
De accea am lansat imaginea LOCULUI,un loc pe care il consider tabara de creatie,pentru artisti,tehnicieni,scriitori,nonconformisti,spiritualisti si agricultori.
Sunt convins ca nu e solutia ideala,amestecul de a valma de vibratii,este greu de controlat pentru fiecare in parte,si se petrec multe oscilatii pina la armonie,apar pareri,impresii,senzatiii,critici,sunt inevitabile,pentru ca pe aceasta lume,inca sper,nimeni nu e infaibil,nu poate controla totul,pentru ca nu avem experienta totului.Dar important este sa actionezi,nu sa proiectezi rezultate,nici sa ai asteptari,aproape intotdeauna esti dezamagit,fiindca roadele faptelor tale,si modul cum ele se aliniaza la armonia universala,apartin TOTULUI.Sau altfel spus,Supra Eului nostru,spiritului nostru daca vreti,iar acesta este calea catre credinta,sa daruiesti cea ce faci iubirii,celui mai inalt ideal,celui mai maret SUNT,lasind decizia pe seama celei mai inalte parti din noi.
Astfel suntem feriti de dezamagiri,daca cea ce am creeat,am generat se manifesta ,avem satisfactia lucrului bine facut in armonie cu existenta.daca nu,insemna ca cea ce ma generat pur si simplu nu era necesar,fiindca revin,nimic nu este intimplator.
Dar ce ne facem cu acea parte din noi care care continua sa genereze fapte vadit dizarmonioase,mici rautati,frica,dispret,orgolii.?
Ei bine,aici e mare proba,aici apare autolimitarea,si e nevoie de mult curaj in a recunoaste ca cea ce generam dizarmonios,se opune creatiei noastre constructive,si chiar mai mult spus,frica inseamna stagnare,dinamica pozitiva inseamna miscare ,sens.Am observat si m am bucurat pe ultima parte din ezoteric agenda la o reflexie a unui om:Poti sa intri in cea mai intunecata camera,daca aprinzi o luminare intunericul se risipeste,dar daca deja esti intr o camera luminoasa,nu poti aduce intuneric in ea,oricite parti de intuneric aduci,lumina ramine LUMINA,si acesta e solutia,sa fim LUMINA,iar treptat intunericul se va risipi.
E vorba de lumina cunoasterii,si revenind la TOT,la existenta,e un amestec de lumina si intuneric,in care lumina risipete treptat intunericul,generind premisele totusi ale unui intuneric mai gri,fiinca in manifestare intotdeuna exista contrastul,altfel nu putem realiza cine si unde suntem.
Insa chiar si intunericul se schimba transformindu se in altceva,nu este obligatoriu sa traim drame peste drame pentru a sesiza dualismul,iar echilibrul se manifesta numai prin cunoastere,la orice nivel.Putem depasi,insa numai in lumina constiintei,jocul polaritatii,observind atent cum se intrepatrunde,cum se echilibreaza si cum Eul,existenta insasi,le cuprinde pe amindoua,si chiar mai mult decit atit,le folosete.

Eu si Existenta

Ma straduiesc de mult timp,sa inteleg cum putem creea o nou deschidere,un alt fel de cunoastere,fara a determina o noua dogma,o noua traditie,o noua structura mentala,cu noi concepte,intr o conjuctura noua,mai mult sau mai putin elevata.

Acest aspect,alaturi de multe alte aspecte care fac parte din viata,asa zis cotidiana(desi nimic nu este intimplator,iar cotidianul este la fel de semnificativ ca orice altceva)ma pune in postura de a filtra permanent informatie,cit imi e necesar si cit nu din cea ce reflectez eu insumi si cea ce preiau din informatia colectiva.
Vazind aseara putin din filmul lossfidante,primul semn care mi-a atras atentia,a fost accea deosebire dintre mintea superficiala si mintea profunda, intuitiva si am incercat sa fac diferenta intre felul cum percepe Eckart Tolle si cum percep eu existenta.
Teoretic,eu si multi altii,stam bine.Deja avem o filozofie de viata mai mult sau mai putin completa,avem intuitii,putem contempla situatii si imagini,insa lipseste ceva,si anume:cit sint Eu in toate astea?Iar ca sa realizam prezenta lui Eu,trebuie mai intii sa stim cine suntem,cum suntem,de ce suntem,unde suntem,intrebari care sincer va spun,imi par abisale,fiindca in acest aspect intervine acea minte superficiala,si te proiecteaza cine esti in functie de cine ai fost sau ce posibilitati sticte ai de a fii mai departe.
Daca mai intervin si intuitiile mult anterioare(evit sa folosesc reincarnarea,pentru a nu deranja pe stie el cine:)),suntem o supa cu detoate,dar tot nu avem raspunsul concret,cine suntem cu adevarat?Primul element esential si cert este faptul ca suntem parte din existenta,parte din tot,cu atribute asemantoare totului,actionind in aceasi maniera si in aceleasi legi,dar cu efecte,cu consecinte diferite,dovada fiind faptele noastre si lumea in care traim,Iar drumul spre intelepciune de asta tine,suprapunerea acelui miez ideatic si teoretic cu faptele,pentru ca ginditorii si filozofii nu au creat nimic concret,decit alte sisteme de gindire,probabil noi deschideri,insa marii artisti si compozitori,zic eu,au creeat cu mult mai mult,mai mult in sensul de mai bine.
Este o provocare pentru om in general si pentru intreaga existenta,raspunsul la cine sunt,pentru ca intreaga existenta si fiecare mica parte din ea,sau mare,universala afirma cu tarie,Eu Sunt,fiecare manifestare de la atom la universuri avind atribute si caracteristici proprii,de Eu.Si totusi,numai omul isi permite sa se separe de Eul universal,de natura si existenta,de cauzalitate si rezonanta,considerindu-se ceva independent si de sine statator,mai ales acum cind ne confundam de atributele acceptate si create,existente deja in subconstientul colectiv.
Daca dezbracam omul de toate autoatributele,precum si cea ce a fost atribuit de ceilalti din jur,tot la Eu sunt ne intoarcem.Poti fii oricum si orice,poti avea cele mai diverse activitati,poti fii pentru sau impotriva,poti crede sau nu,insa faptul ca ESti,ca existi,este cel esential,de la acest fapt plecam si la el ne intoarcem.
Supraeul,respectiv divinitatea,din Neale Donald Walsch,ii repeta mereu si mereu acelasi lucru,crearea si recrearea si decrearea lui CINE SUNT CU ADEVARAT.Si atunci reflectez ca nu suntem ceva sau cineva anume,suntem parte din existenta care actioneaza in intelegere si recunoastere a lui cine sunt,in functie de necesitate,insa la un nivel universalizat,aceasta recunoastere si creatie,a lui cine sunt prin fapte,nu este o necesitate.Tocmai de aceea unii oameni nu simt necesitatea de a evolua,nimeni nu si a asumat nici un fel de obligatii fata de evolutie,iar cei caree stiu incearca sa le spuna celor care nu stiu,macar faptul ca exista o anumita dinamica cu care trebuie sa ne aliniem,daca nu suntem depastiti de situatii si evenimete fara sa intelegem nimic din asta.
Din acest punct de vedere,buni si rai,mici si marii deopotriva,fac parte din acelasi tot,nimeni nu ii poate include sau exclude din cea ce sunt,numai ca ne uitam mereu la fapte,la cea ce se intimpla in jur,bineinteles ca multe nu ne plac,si ne straduim sa ne schimbam intelegerea si capacitatea de a schimba astfel ca aceste consecinte sa se transforme intr un sens constructiv.
De curind am citit ca acelei parti din noi neutre si impersonale,observatorului,putin ii pasa de alegerile noastre atita timp cit nu stam pe loc si experimentam permanent altceva.Spiritul nostru este doar iubire,lumina,si ne iubeste atit de mult incit indiferent ca alegem suferinta sau cunoasterea,bucuria,el ne vede ideatic devenind si prin una si prin alta,asa cum si noi la omul pe care il iubim cu tot sufletul nostru,nu ii mai percepem defectele,sau daca le percepem,le acceptam si mergem mai departe ca si cind ar fii ale noastre.Asa cum am postat anterior,scopurile ne sunt diferite,sensul insa este acelasi pentru toti,facem parte din existenta vrem nu vrem si mergem inainte cu cea ce putem si cea ce avem.Diferenta seminficativa sta in alegerea individuala,bucurie sau suferinta,minte superficiala sau minte profunda,fapte constructive sau distructive,si desi pare dualista alegerea,sa nu uitam ca la mijloc este Eul,si ca oricare din aceste alegeri cuprinde ceva si din cealalta,altfel nu exista echilibru,iar una din legile naturale cele mai complete este autoechilibrarea vietii.
De aceea apar drame care misca lucruri,dar apar si realizari,prilejuri de bucurie si satisfactie care la fel misca lucruri,numai ca si unele si altel,fata de Eul etern din care suntem parte,au o caracteristica usor observabila,vin si trec,in timp ce Eu ramine etern acelasi.

Scop si Sens

Auzim din diverse parti ale nenumaratelor noastre urechi despre expansiunea constiintei ca un fond special al vremurilor in care traim,o necesitate fireasca a evolutei,depasirea acestui amestec intre animal si uman caracteristic formei actuale de evolutie.Suna pompos si stintific,expansiunea constiintei,insa nimeni nu sta sa explice ce este de fapt constiinta.

Analizind cuvintul,con stiinta,inaintea stiintei,oare ce poate fii inainte de a stii?Practic vorbind,inainte de a stii este intuitia,aceasta spontaneitate in cunoastere in care argumentele mentale,rationale,isi pierd necesitatea,cu trimitere directa la credinta,credinta care in termenii cei mai simpli inseamna absenta indoielilor.Deasemenea avem starea de contemplatie,in care ne bucuram de un peisaj,de o traire,de o experienta,fara o analiza.Mai este si reflectarea,acea stare de gindire superioara,dincolo de analiza,in care poti sintetiza si prelua informatii din surse diferite,fara un aport rational al mintii,o stare mentala care exclude dualismul,elemente si argumente din sursele cele mai diverse se completeaza si se impletesc.Insa cea mai importanta stare de fond este pasiunea,caracteristica creatorilor si creatiei,in care majoritatea elementelor asa zis normale,rutinate si repetitive,duale si sceptice, dispar si aici ne intoarcem la credinta,la absenta indoielii.Pasiunea nu are scop,prins intr un moment de creatie,indiferent de nivel,traim divinitatea,creatia fara scop,unicul scop fiind insasi sensul,dinamica,miscarea,evolutia.
Toate aceste elemente nu definesc constiinta,nici nu o explica,sunt tot creatii mentale,instrumente care te aduc mai aproape,si asta din pricina unui scop devenit trairea principala a noastra,indentificarea cu forma.Ne este greu sa percepem dincolo de forma pentru ca am transpus totul in forme,chiar si pe noi insine.Constiinta este parte si intreg,insa nu este totul,este un termen al totului,o noua dogma,un nou nivel de intelegere,o noua credinta,si atit.
Daca stiinta de baza la nivelul actual este psihologia,aceasta stiinta a sufletului,fizica cuantica vine si darima anumite intelegeri psihologice,afirmind,ca totul,chiar totul este infoenergie,in acest tot intrind si constiinta noastra,cu toate elementele si trairile,scopurile si sensurile,formele si fondurile care suntem.Acest aspect depersonalizeaza si neutralizeaza,universul nostru devenind pur si simplu miscare,aducind acea micime,in care ne percepem ca simple scintei,condensari ale vietii,ale spiritului,avind ca sens pur si simplu experienta,de orice fel,chiar si la nivel de simturi.Si totusi intensitatea trairilor de tot felul,luata foarte pe larg,intreaga structura si intregul esafodaj care inseamna viata in acest plan,sa fie doar fluctuatie,oscilatii,rezonanta si interferenta?Si astfel ajungem la aceasi stare,acelasi rezultat,transpunerea in forme,aici,in cuvinte,a unui tot inexprimabil,pe care il putem numii:viata,constiinta,infoenergie,natura,univers,
divinitate,etc.Aici intreaga cunoastere sopteste ca nu exista diferente reale intre parte si intreg,cantitatea fiind doar un atribut al lumii fizice,axata pe senzori si pe necesitatea prezentei unui observator.Insa si acest observator dotat cu senzori este la rindu i observat de propria observatie,intre experienta si experimentator existind o legatura foarte profunda,si unul si celalt fiind legati de acelasi sens.Neexistind cineva care sa experimenteze,experienta nu exista,si la fel experiente de sine statatoare nu exista,pentru ca tot,chiar tot ce se intimpla,determina necesitatea unui observator,altfel ce rost ar avea diversitatea manifestarii?De aceea,atentia,luciditatea,grija fata de detalii,cu simturi fizice sau nefizice,ne aduce mai aproape de intelegere,de acel atit de vehiculat,nimic nu este intimplator.Si sa revenim la acele pozitii in care avem constiinta,psihologie si fizica cunatica,nu aveti impresia ca la toti acesti termeni,pentru ca sunt doar niste termeni,indiferent de cit de profund intelegem,le lipseste ceva?Acel ceva este insasi existenta noastra,Eu,pentru ca eu pot fii mai mult sau mai putin influentat de aceste cuvinte,imi pot da trairi extraordinare,sau foarte ordinare,pot sa ignor sau pot sa accept,pot sa cred sau pot fii sceptic,pot alege sau pot fii dus de val,pot zimbii sau pot sa ma incrunt,o infinitate de stari,trairi,experiente,in fata unor cuvinte?Nu,in fata faptului ca Sunt,si pot toate astea,nu e minunat?Si aici,din nou,alte capcane,eu personajul sau eu cu intraga mea prezenta?Cu personajul m am imbracat,are calitati si defecte,limite si deschideri,ma folosesc de el si el de mine,dar in momente de maxima sinceritate,parca nu sunt prea dependent de personaj,imi e suficient faptul ca sunt,si zimbesc,si simt foarte adinc faptul ca aceasta stare este eterna. Personajul poate fii oricum,poate avea orice masca si orice atribute,insa faptul ca sunt si zimbesc,este insasi verbul,logosul, A fii,sau Eu Sunt.Probabil ca dupa ce ne vom depasii simtul separtiei de intreg,care e o necesitate a evolutiei particulare,Eu Sunt se va transforma in Sunt,si atunci toata aceste insiruiri de cuvinte,de noi concepte si forme pe calea recunoasterii nu mai au nici un rost.Insa pina atunci,scop si sens,scopuri care se suprapun cu sensul si devin sens,si scopuri care nu se suprapun si ramin in urma.Si totusi,nu imi doresc ceva anume,accept cea ce imi ofer,ma bucur de cea ce imi ofer,si merg inainte constient de faptul ca indiferent de scopuri,si asta la modul cel mai larg si mai general,sensul ramine acelasi.Si totusi,care e sensul?ma intreb.Si imi raspund,niciunul,sensul e un cuvint ca oricare altul,care ne aduce imaginea unui drum,a unei cai mai mult sau mai putin batatorite,iar eu nu vad un sens linear,care vine de undeva si merge spre undeva,cit mai degraba o sfera care inglobeaza toate caile posibile,iar aceasta sfera nu e sensul,e dincolo de orice sens,e nonsensul sensului,si iarasi zimbet si Sunt.Si atit.

Despre Vibratii

Am sa incerc alaturi de voi sa construiesc teoria diapazonului.Diapazonul este acel accesoriu muzical cu ajutorul caruia se acordeaza instrumentele,generind un ton etalon,si care alaturi de metronom care genereaza ritmul,acel tic tac,sunt instrumentele intelegerii unor aspecte care par banale,cel putin pentru muzicieni,insa ele stau la baza vietii,la baza evolutie si a creatiei,cu tot cea ce implica asta.Este vorba de un fenomen fizic,si anume rezonanta,dar care are corespondenta si dincolo de fizic,in toate cimpurile vibrationale universale,insa daca cunoastem cele ce se vad,cele ce nu se vad ni se vor arata.Deci,revenind la diapzon,indiferent cit de tare il lovim de masa,el genereaza acelasi ton,in principiu nota mi,daca il lovim mai tare creste doar intensitatea sunetului, nu si frecventa.Din acest punct de vedere,tot cea ce exista,fizic sau nu,este un diapazon,fiecare atom are frecventa proprie,insa prin diverse actiuni,intensitatea lui creste sau scade,iar prin interactiunea cu alti atomi,creeaza fenomenul de rezonanta,in care frecventele diferite tind sa se acordeze si sa se armonizeze la unison.Important este faptul ca frecventa etalon se pastreaza indiferent de actiune,cea ce se acordeaza generind rezonanta este intensitatea cu care emite acest etalon particular.Bogatia de frecvente diferite care tind sa se armonizeze in intensitate,este marea simfonie cosmica numita si muzica sferelor,in care toata gama infinita de cimpuri vibrationale se intrepatrund,rezultind intreaga creatie cu tot cea ce se afla in ea.Un chimist sau un fizician ar putea combate aceasta colaborare in intensitate,prin constatarea faptului ca la nivel atomic se produc de fapt schimburi electrice,insa dragi prieteni,cea ce putem constata in laborator,sau prin formule matematice,sunt doar efectele unor cauze atit de marete,incit tocmai focalizindu-ne pe aceste efecte,nu putem percepe aceasta mareata simfonie universala,fiindca desi orice parte reflecta intregul,a constientiza sau percepe numai partea,este un fel de autoexcludere fata de intreg.Deschiderea fata de intreg,fata de tot,ne ajuta sa intelegem cum aceste parti,atomi,oameni sau cutii de chibrituri isi cinta simfonia slavind creatia,insa fara nimic spectaculos in asta,prin fenomene simple de rezonanta.
Un alt instrument pe care l-am prezentat la inceputul aceste postari,este metronomul,aparent independent si fara nici o legatura cu diapazonul,care intre timp a evoluat si a devenit pian,imprietenindu-se cu multe alte diapazoane pe frecvente diferite.Interpretul la buchetul de diapazoane,pian daca vreti,imprima frecventei parte si intreg un ritm aparte,tango sau vals,gigs sau rumba,in timp ce metronomul din spate,tic tac tic tac,imprima ritmul de baza,masura in care se incadreaza interpretarea,si aici trebuie sa punctez diferenta intre interpretare si creatie,intre a cinta dupa partitura si a compune efectiv.Acest cimp infinit de frevente aflate in acelasi ritm de baza al metronomului universal,suntel noi,Omul,creatorul,singurul capabil sa interpreteze si sa compuna simfonia care la un nivel foarte larg,o numim viata.Inima noastra bate ritmul blind al unverturii in momentele de liniste si pace,sau mai agitat atunci cind trairea noastra tinde sa devina rock,sau aritmic in marile oscilatii care ne caracterizeaza viata,trecind usor de la un ritm la altul.Daca vrem sa ascultam muzica universului,incepem prin a ne asculta inima,ritmul propriu in functie de partitura pe care o interpretam,sau,de ce nu?o compunem.
Si acum,prieten drag,sa incerc sa iti raspund tie,atunci cind imi spui ca nu simti aceasta vibratie care de fapt este muzica pentru cei care stiu sa asculte.M- ai montat si m-ai sustinut,incurajind cea ce eu am ignorat,iar pentru a fii in rezonanta,am compus pentru tine frecvente noi,analogii de fapt,muzica in cuvinte pentru ca impreuna,suntem cea mai mareata orchestra.Orientarea intelectuala,prin intelegere si cunoastere,ne face buni interpretii,citeodata si buni dirijori fiindca ne cunoaste bine partitura,dar de multe ori ignoram propriul metronom si de aici fenomenul de interferenta,un alt proces oarecum opus rezonantei,in care desi frecventele sunt aceleasi,intensitati diferite,sau chiar frecvente care se intrepatrund gresit,creeaza micile aspecte false ale vietii,iar un observator cu ureche muzicala buna este neplacut impresionat,Observatorul suntem tot noi,insa transpus pe alta lungime de unda,in care muzica este mai mult un fel de liniste dinamica,iar acesta liniste este de fapt compozitorul,Spiritul.
Oamenii sunt cimpuri vibrationale,trupul si fenomenele adiacente tine basul si cu toba mare,insa gindurile si sentimentele,reflectia si linistea interioara cinta marea simfonie care suntem,rezultind o si mai mare simfonie care este viata.Ca totul a inceput sa sune a opera rock,are si asta farmecul ei.Daca vrem sa compunem altceva,inca mai trebuie sa ne intelegem partitura pe care o avem de interpretat,insa avem acea libertate a ascultatorului,acea liniste care observa armonia sau notele disonante,si avem si metronomul propriu,glasul inimii,care este mai degraba un metronom decit o pompa,desi corespondentul fizic pare sa fie pompa.Ideea de masini biologice pe care partitura rock incearca sa o interpreteze este minunata in interpretare,dar nesatisfacatoare atunci cind vrem sa compunem si noi ceva.Cele doua fenomene aparent fizice,rezonanta si interferenta,in analogie cu frecventa si intensitatea sunetului,in analogie cu faptul ca avem parte de doua forme diferite,barbati si femei si multe alte analogii ne ajuta sa putem compune ceva.La inceput muzica gen" melc melc codobelc",dar felul cum va suna simfonia la care ajungem cind DEVENIM buni compozitori este imprevizibil,insa maret fie si numai ca idee,surpriza si emotia primei auditii,ne apartine,insa adevaratul compozitor,linistitul spirit,nu se va opri la o partitura,va compune mereu,iar noi avem de ales,intre a asculta,a interpreta sau a compune alaturi de marele compozitor.
Totul e vibratie,staticul,asa cum am sugerat,e basul si cu toba mare,si daca citeodata nu simtim vibratie,inseamna ca noi suntem basul,dar cu posibiltatea de a deveni vioara I,sau si mai deosebit,solistul.Aceasta imagine nu are scop,ci sens,iar sensul simfoniei,care asa cum am spus,SUNTEM,este insasi viata.Si va multumesc pentru interpretare tuturor,in speranta ca o sa compunem cea mai mareata simfonie impreuna.