Limbaj,comunicare,perceptie

Sunt destul de prins in jocul cuvintelor in asta vreme,pentru ca acesta e modul de a impartasii si scrie....povesti.
Povestea mea e diferita de a celorlati,si atit,nu caut in povesti decit partea care leaga ,convins fiind ca nu eu sunt cel care schimba lucruri si stari,cit procesul care leaga povestile intre ele.
Toate diferentele puse cap la cap nu fac cit o clipa de sinceritate,un moment de armonie,o stare de prietenie,iar prelungirea jocului prin continuitate ne ajuta sa legam toate aceste stari intr un mod de viata.
Reflectam la faptul ca majoritatea cuvintelor care au o semniificatie aparte sunt de gen feminin:existenta,viata,natura,iubire,comunicare,armonie,prietenie,cunoastere si multe altele,in timp ce suflet-spirit,sunt cuvinte de gen neutru.
De partea cealalta avem creatorul,tatal,universul,dar parca cuvintele de gen masculin nu sunt atit de expresive si pline de sens ca cele feminine,avind in vedere ca cele redate mai sus au o latura practica,aplicativa,in strinsa legatura cu neutralitatea suflet-spirit,in timp ce cuvintele masculine dau o impresie de static,de ceva imuabil.
Astfel ajung la concluzia ca principiul dinamic din tot si toate este preponderent feminin in manifestare,desi aparent partea masculina actioneaza,iar acesta echivaleaza cu legatura perceptibila intre subtil si util,femininul este dinamic si pasiv totodata(paradoxal) in timp ce masculinul este static si activ,amindoua in aceasi neutralitate suflet-spirit.
Dar nu aceste reflexii sunt cea ce vreau sa evidentiez,cit elasticitatea perceptiei si limbajului,inclusiv contructia de imagini simbolice si structuri mentale din cele mai diverse,functie de unde si cum ma plasez cu perceptia.Insa avind in vedere secventialul acestei stucturi mentale,o anumita ordine si coerenta necesara legaturii,este nevoie de un alt fel de minte pentru a lega infoenergii,respectiv ginduri si idei, disparate aparent in spatiu si timp.
Mi se reproseaza exprimarea stufoasa si incoerenta,deturnarea sensului  "real" al cuvintelor,si da,vazut per ansamblu acest blog este o mare varza de idei si concepte,iar pentru structura mentala riguroasa legaturile intre aceste povesti sunt sunt greu de urmarit si nu au un sens vizibil,insa legatura reala se face in nevazut,iar cel-cea care tese toate pinzele stie cum sa lege idei si oameni dincolo de cuvinte.
Intrebarea care se pune este, de ce mai scriu?Ei bine,intr un  si dintr un act de credinta reala,in general nu ma gindesc la cea ce scriu,nu construiesc cea ce scriu,insa reflectez la cea ce pot transmite mai degraba ca o stare modificata de perceptie si constiinta.
De aici deturnarea sensului real al cuvintelor si aparenta lipsa de coerenta,nu este o coerenta a unei postari cit coerenta in ansamblu a postarilor,in strinsa legatura cu propria experienta si cu cea ce comunic si impartasesc cu cei din jur,armonizat cu propriile refexii si contemplari.Nu mai numesc ginduri actiunile mentale pentru ca este impropriu sa confunzi mesagerul cu mesajul,traducatorul cu traducerea,instrumentul(mintea) cu instrumentistul.
Mintea ca si traducator al Viului este extraordinara,insa ca si structura este asemanatoare cu un calculator,nu simte si nu sintetizeaza,doar lucreaza si aranjeaza,nefiind contienta nici macar de emotiile si trairile pe care le genereaza si de felul cum nivelul ei de perceptie nu se leaga intotdeauna de alte minti asemanatoare ei dar diferite ca perceptie si soft de baza,cu alte cuvinte calculatoarele nu sunt intotdeauna in retea.
De ce spun toatea astea?Pentru a realiza ca numai la nivel de minte,deci de instrument traducator,nu suntem cu adevarat impreuna,putem scrie o poveste impreuna,putem impartasii o poveste,putem genera povesti complementare,insa nu putem iesi din poveste si sa intram in real care nu este poveste,sau este esenta tuturor povestilor.Urmeaza ca mersul firesc si natural al lucrurilor sa demonstreze rationalilor ca uriasul lor are picioare de lut,si ca iesitul si intratul in minte este un proces nu o actiune bine definita,cu cap , coada, si asa zisa coerenta.Intradevar,exprimarea este lineara,o idee,o fraza,are cap si coada,insa manifestarea ei si legatura ei cu alte idei pe acesai lungime de unda este ondulata,catre sferic si nestructurat,generind energie,la nivelul nostru trairi de tot felul,de la emotii simple si sentimente aleatorii pina la indentificare completa cu a fii,sinonima cu iubirea.
Spatiu nostru mental este potential nelimitat,exista structuri piramidale sau de alte forme inclusiv abstarctizari gen amoebe insa ele se pierd in infintatea interactiunii sferice mentale,a ne lega de un concept,de o structura mentala chiar si bine construita si elaborata este exact faza cu padurea si copacii.
Putem contempla copacii,insa constient de ansamblu dintre ei numit padure,iar trairea sferei potentiale este similar cu vidul din zen,un loc unde toate aceste structuri revin la propia esenta egala si unitara.Din acest punct de vedere toate gindurile sunt la fel,povestea mentionata mai sus,sau exista un singur gind unitar care se manifesta in infintate de moduri si forme.
Aceste structuri in interctiune lor se transforma in convingeri care ne canalizeaza actiunea,insa nepierzind din ochi padurea in ansamblul ei,convingerile luate la un loc devin sens,nu scop.
Nu ma pot crampona de nici un gind sau idee si nici nu imi vine sa imi schimb stilul de a traduce starile in ginduri,convins fiind de efemeritatea lor si avind in centru fiintei bucuria padurii pe care simt nevoia sa o impartasesc,pentru ca la un alt nivel de perceptie noi suntem copacii din padure si padurea insasi,omul si structura lui fundamentala este un gind cosmic infinit de complex,un copac constient  sau nu de rolul si rostul sau din padure.
Comunicare dintre noi,cea reala,este felul in care se intersecteaza si se leaga radacinile noastre precum si constientizarea faptului ca facem parte din acelasi tot,fapt care arareori ajunge la nivel constient daca intilnirea noastra este o comparatie intre  structuri,asemanatoare sau nu,intilniri intre sisteme de convingeri compatibile sau nu,mai putin apartenenta la mintea sferica care le cuprinde pe toate si care nu face diferente intre gindul si conceptia nimanui ,fiind  sursa si recipientul care le cuprinde pe toate.
Prin aceasta postare imi raspund si totusi nu raspund la provocari,conviins fiind ca de fapt nu sunt in masura sa schimb nimic,nici macar propriile actiuni si perceptii,am ales asta cu mult inainte sa scriu aceste rinduri si toate rindurile de pina acum,insa alegind acum ce fel de rinduri voi scrie in continuare.
Cei care accepta cea  ce sunt dincolo de cuvinte inteleg asta,pentru ca au acceptat la rindul lor propriul SUNT dincolo de cuvinte si sunt constienti ca cea ce facem aici sunt legaturi si punti, nu fapte si acte cu scopuri,care pleaca de undeva si ajung undeva.,fiindca daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa pleci,iar noi nu vrem asta,nici nu am facut asta,nu am venit si nu am plecat niciodata .

Intre doua lumi

Sau intre doua ape,pentru ca doamne doamne a despartit apele de ape,iar noi
am ramas undeva la mijloc,intre apa cer si apa pamint.
Am urmarit zilele acestea ultimul Zeitgeist,si sunt impresionat de cita energie se depune pentru a demonstra partialitatea si suma de convingeri raportata la acest plan dens.
Am amintit de multe ori ce inseamna perceptia senzoriala,cea care ne ajuta sa constatam efectele
potentialului infoenergetic interior,desi practic interior sau exterior,esenta
este aceasi.
Din acest punct de vedere,perceptia numai la nivel intelectual,de observare
si convingeri despre observatii nu este de ajuns,la fel ca si perceptia numai la nivel de traire,
de emotie si stare de fond,de conjunctura si imagine de ansamblu,aceasi partialitate.
De aceea spun ca suntem intre doua ape,cu capul in nori dar cu picioarele pe pamint,pentru
ca astfel ia nastere sinteza intre potential si manifestarile lui.
Cei din Zeitgeist spun ca schimbarea mediului si a convingerilor de baza ale omenirii raporat la tot cea ce merge prost acum,respectiv economie,consumism,mediocritate,frica si profit schimba fundamental mediul evolutiv al omenirii,generind o lume mai buna.
Insa lumea in sine nu are nevoie de schimbare,nu la nivel de cea ce numim noi lume,insa locuitorii ei care o percep,cu sigurnata da.
Nu aminteste nimeni de evolutia reala in Zeitgeist,
de expansiunea mentala,de constienta si constiinta,de reflexie si contemplare,de meditatie si creatie constienta,toate acele mijloace care nu sunt scopuri dar cu sigurnata au ,si dau, un sens.
Astfel avem o interpretare senzoriala a realitatii,pe aceleasi convingeri de baza,noi si ceilalti,in
general noi cei "buni" si ceilati cei "rai",neintelegind ca separarea polaritatii pur si simplu o intretine.
Daca ar fii vorba de schimbare a convingerilor fundamentale,cea mai importanta ar fii ca atit noi cit si ceilalti este o iluzie si ca indiferent de aparentele duale,suntem in aceasi barca planetara si cuprinsi in acelasi Tot.
Nu vrea sa apar smecheriile si partea urita,toata acesta deviatia pur materialista si pur senzoriala cu dramele si consecintele limitative care rezulta din asta,insa
m-am predat in fata Existentei care este Inteligenta Infinta,iar daca Ea-El permite astfel de manifestari,inseamna ca au sens dincolo de orice partialitate si limitare a perceptiei noastre.

Din propria experienta pot spune ca nu depasesti dualismul decit trecind prin el,pe de alta parte depasirea dualismului nu se rezuma la o singura viata si nici la o perceptie partiala asupra unor singure experiente care pot fii vazute ca bune-rele,cit din sinteza lor.
Cind tragem linie si observam cu ce ne-am ales din Toate experientele nu este la fel
ca atunci cind traim la maxim o experienta partiala,o drama,o limitare sau chiar o deschidere,o revelatie.
Mai mult chiar,Totul este perfect in esenta,perfectibil in manifestare,insa in esenta la orice actiune indiferent cit de dramatica sau inaltatoare pare ea,exista o contra actiune egala si de sens opus,perceptibila sau nu,asa este construit universul.
Daca ar exista inegalitati,partialitati sau deviatii necontrolate la orice nivel al creatiei asta ar echivala in perceptia noastra cu lipsa fundamentala de credinta,si din punctul asta de vedere,in autolimitarea noastra suntem necredinciosi indiferent de eticheta de credinta pe care ne am asumat o.
Totul este inteligenta,armonie si perfectiune,insa aceasta prezenta fundamentala a Totului nu este obligatoriu sa se suprapuna cu prezenta noastra in cea ce intelegem din propria inteligenta.
Cea ce pare absurd,abstract sau la un nivel perceptibil,dramatic,se intilneste cu el insusi in infinit intr o forma coerenta si egala,in deplina armonie,aceasta este baza credintei reale si totodata constructia neutralitatii in spirit,neutralitate care nu se confunda cu stagnarea si impersonalul,cit cu holistica, sinteza si capacitatea de actiune pe planuri multiple.
Si sa revin la apa numita pamint,multe din viziunile din Zeitgeist sunt aplicabile si au un substrat foarte constuctiv,din punctul meu de vedere.Insa nu economia bazata pe resurse ne lipseste noua,cit intelegerea faptului ca orice cantitate este limitata,insa cresterea continua a calitatii ne elibereaza de dependenta fata de cantitate,fiind necesar sa ne obisnuim cu un aspect foarte simplu:Putin,da bun.
Faptul ca Zeitgesit promoveaza egalitatea este laudabil,si faptul ca o distribuire a resurselor de baza care intretin viata fizica ne scuteste de gramada de manifestari haotice,pradalnice si primitive,insa consider ca toate astea vin de la sine si inca multe alte calitati firesti ale FIINTEI,atunci cind fiecare in parte se trezeste si devine constient de el insusi,de rolul si rostul sau in lume si univers,in care rol intra din start apartenenta la tot cea ce inseamna binele comun,pentru ca binele comun este propriul bine reflectat.
Acest aspect deschizator de ochi este prezentat si de documentar,insa cu drama si spectacolul de rigoare,cea ce nu este necesar in acest moment pentru ca vedem cu ochii cea ce ne ajuta sa fim noi insine,dincolo de aparentele dramatice,viata este minunata prin ea insasi,natura este din ce in ce mai Vie,cerul tot mai colorat si mai plin de sens,zimbete sincere ale oamenilor sunt din ce in ce mai detasate de aparente,si multe alte aspecte prin care sesizam schimbare si iar schimbare.
In documentar se prezinta orasele viitorului,bine structurate si cu o tehnologie autointretinuta,insa eu vad in orasele viitorului mai degraba asta,tehnologia,accesul la informatii si eventual loc de intilnire si adunare,iar viata rispita pe coclauri in natura,in comunitati creative autointretinute,pentru ca odata cu depasirea fricii si alinierea la legea rezonantei,nu mai simtim nevoia sa stam claie gramada pentru a fii noi insine.
Unii nu mai simt asta de pe acum,cu alte cuvinte,se simt bine in pielea lor.
Daca transportul la distanata este spontan,si sunt convins ca deja exista tehnologia necesara,plus mijloace de comunicare holografica,si pentru asta exista tehnologie,devine neimportant unde stai cu trupul atita timp cit poti lua legatura sau te poti intilni cu oricine,oricind,existind si mijloace neconventionale,respectiv telepatie si bilocatie.
Cred ca omenirea se va scinda,acea alegere la alegere,o alegere fiind a fii cu constienta aici,o alta alegere fiind cum si la ce nivel.O parte va continua pe calea inertiei,pe asocieri si asociatii,inclusiv aglomerari urbane iar o parte foarte aproape de tot cea ce inseamna Viata,respectiv trait in armonie cu natura.Traitul in armonie cu natura nu exclude tehnologia,cit simplificare si armonizarea ei,ca un exemplu fiind mijloace de producere a energiei care se adapteaza exact la cit consumi,fara stocare si apreciere a cantitatii,cea ce Zeitgesit precizeaza corect ca o reevaluare a cea ce este.La fel si productia de alimente si bunuri,si probabil ca pentru multi va disparea ideea de consum cu desavirsire,ei fiind cei care da,nu cei care "au nevoie".
Legind apele de ape,ca o concluzie a acestei legaturi,toti au dreptate in felul lor si de fapt nimeni nu are dreptate pentru altii,cit pentru el insusi.Din suma convingerilor noastre si a felului in care vrem sa percepem si sa generam schimbare,se va naste o lumea mai buna,mai pozitiva si mai dinamica,sau nu.Insa pentru fiecare in parte exista posibilitati de creatie a unei lumi propri mai bune,si consider ca acesta este sensul de urmat.

Cimpul Unificat

Putem considera viata un cimp infint de manifestare cu interconexiuni fractalice intre parti si intreg,in care fiecare parte este cimp de sine statator cu o anumita frecventa si intensitate a frecventei.
Cimpurile fizice actioneaza pe principiul a cea ce numim electromagnetism,partile mai fine,mai subtile in infinitatea cimpurilor existente actioneaza ca si o corespondenta a electromagnetismului,chiar si lumina are o componenta de unda si una de corpuscul,respectiv caracteristici electrice si magnetice.
Putem reprezenta deasemenea ca partea electrica a cimpurilor este energie iar partea magnetica este informatie,desi nefiind separate intre ele se intrepatrund,orice sarcina electrica genereaza magnetism si invers,orice emisie magnetica are sarcina electrica.
Sugerez aceasta imagine si aceste legaturi incercind sa construiesc o paralela intre fizic si metafizic intr o singura realitate,similara prin legea corespondentei.
Cele doua fenomene care actioneaza la nivel de cimp,unificat sau in interactiune,le numim rezonanta si interferenta,rezonanta fiind legea atractiei universale iar interferenta fiind diferenta de potential care tinde catre echilibru.

Diferentele de potential se manifesta in general prin interactiunea a doua fenomene numite polarizare si depolarizare,deplasarea potentialului de la un cimp la celalalt,in momentul in care potentialul devine uniform,polarizat,interferenta se transforma in rezonanta.

Toate aceste lucruri sunt bine stiute in fizica,fiind de fapt partea cea mai simpla a fizicii,insa cea ce nu realizeaza fizicienii si teoreticienii orientati stiintific,este faptul ca aceste fenomene se aplica la toate nivelurile Creatiei si in orice aspect de manifestare,fiind o reflectare directa a legilor universale,chiar si psihologia este o stiinta a cimpului in interactiune.

Cea ce diferentiaza aspectele de cimp,rezonata si interferenta,polarizare si depolarizarea,cimpuri in interactiune sau cimpuri inchise,care isi consuma propria energie este calitatea,finetea,sensibilitatea,un atribut universal pe care il putem numi factorul Viata.Prin elevare,evolutie si centrare toate aspectele prezente in cimpuri mici si mari tind catre o crestere calitativa,care se manifesta mai degraba prin amplitudine,prin expansiune,decit prin cresterea frecventei si intensitatii.

Este ca si cind un balon pe masura ce se umfla catre exterior se centreaza in el insusi,condensind intreaga experienta de la suprafata de tensiune in centrul sau.
Factorul Viata este calitatea universala a cimpurilor infinte in manifestare,si tinind cont de aspectele evidentiate mai sus ,se genereaza noi si noi intersectii si interactiuni care pot reflecta compexitati dincolo de orice limita de perceptie.

Realitatea universala este infint de complexa in manifestare insa simplitate intruchipata in esenta ei.

Si acum sa revin la cimpul care ne intereseaza cel mai mult,cimpul numit om,fie si om fizic cu care ne am obisnuit.
In centru centrului oricarei manifestari se afla un simbure,esenta a ceva inexplicabil si inepuizabil care genereaza si totodata asimilieaza tot cea ce se construieste si se manifesta in jurul sau.
Putem asocia aceasta esenta cu insasi dinamica,ideea de miscare in orice sens si de orice fel,iar la nivelul larg si ideatic acesat esenta este Existenta Infinita.
In manifestare ea construieste infinite realitati in baza ansambluli de legi prezentat ca o imagine mai sus,insa este dincolo de propria i manifestare,actionind fara sa actioneze,ca si legatura intre toate cimpurile posibile aflate in interactiune.
Cimpul numit om,pe baza aceluiasi principiu,construieste si manifesta realitati multiple in si prin el,pastrind esenta proprie,similara si suprapusa cu esenta a tot cea ce este,neschimbata,eterna si imuabila.
Ca si calitate a vibratie cimpul om are multiple planuri de manifestare la nivelele pe care le numim mental emotional si fizic,insa ca si esenta nu exista diferente reale intre om si tot cea ce il inconjoara,sau cea ce il defineste ca fiind cea ce este,sau din care este construit el insusi in toate planurile vibrationale din care este compus.
Esenta este sincrona si suprapusa peste propria i miscare,de aceea omul nu sesizeaza acesat prezenta decit prin reflectare,printr o relatie de feedback intre cea ce este manifestat si cea ce este dincolo de orice manifestare.
De aceea existenta se manifesta atit prin prezenta impersonala cit si personala,polarizata sau neutra,avind atribute sau fara nici un atribut,in functie de capacitatea cimpului uman de a reflecta PREZENTA ESENTEI din el insusi.

In infintatea de realitati create simultan prin insusi legatura esentei unice de dincolo de forme,omul alege cadru dupa cadru de realitate intersectind si interactionind pe multiple game de frecventa,construindu si astfel propria forma si defintie din jurul propriei esente,ca si co creator.

Cele trei nivele de perceptie cu care suntem in interactiune directa,respectiv subconstient,constient si supraconstinet,impreuna construiesc o realitate plenara,completa,sincrona perfect pe imaginea esentei a tot cea ce este,tot cea ce suntem.
Cimpul Om nu rezoneaza la toate cele trei niveluri simultan insa reprezinta aceast proiectie completa chiar daca nu este constient de asta.

De aceea partea subconstienta construieste permanent un background de manifestari compus din suma experientei si vibratiei ca si cimp cu corp,implicit asigura functionarea instrumentului de perceptie,partea constienta se ocupa de experimentarea directa a proiectiei realitatii create,in directa legatura cu acea suma de vibratii subconstiente care actioneaza ca si cadru de manifestare,iar partea supraconstienta,identica si sincrona cu insasi Existenta,construieste cadrul larg de evolutie si interactiune,functie de intreg anasmblu al perfectiunii,cea ce deobicei partii constiente prin prisma careia ne am obisnuit sa percepem experienta,ii este greu de realizat direct,insa poate realiza prin reflexie,intuitie si credinta,incredere.

Intreaga Creatie este intradevar perfecta,orice actiune, orice polaritate,orice cimp in manifestare isi are echilibrul sau perfect,numai ca acest aspect nu ajunge intotdeuna la nivel constient si nu este legat de conceptele cu care ne am obisnuit sa intelegem realitatea,respectiv cadrul spatiu-timp.
Experiente aparent disparate aflate in acest cadru interactioneaza si se polarizeaza intre ele generind rezonanta,care se traduce pur si simplu prin armonie universala,echilibrul perfect.Oscilatiile noastre constiente sau nu isi au partea de echilibru perfect,parte de care se ocupa supraconstientul din noi,dincolo de forme si nivelul de perceptie,numai la nivel de interctiune a cimpurilor.
Cimpul vibrational constient care suntem poate actiona ca un sistem inchis sau deschis,dispus catre interactiune sau blocat in propria proiectie despre sine,acestea find caracteristicile a cea ce numim egotic sau detasat,sistemele egotice interfereaza iar cele deschise rezoneaza.
Deobicei si la acest capitol oscilam find cind inchisi cind deschisi in functie de necesitate experientei pe care am ales o,cert este ca nimic nu este cea ce pare,tinind cont de celelalte aspecte ale noastre implicate,subconstient si suprarconstient,si orice alegem sa experimenta isi are echilbrul sau direct si perfect in cadrul existentei.

Aceste reprezentari definesc o imagine de ansamblu proprie asupra Cimpului Unificat,exista imagini si reprezentari ale realitati cite cimpuri sunt in cadrul Unicului,ele se adreseaza in primul rind acelor oameni cimpuri cu care ma aflu in rezonanta in acest moment si au valoarea unei imagini a intelegerii si acceptari create din intentia de a impartasii,nu de a convinge sau de a schimba convingeri.

Limbajul este prea sarac pentru a exprima partea de traire,de experienta directa a imaginilor reprezentate mai sus,si cea ce doresc pentru fiecare este acea expansiune in calitate la nivel de perceptie astfel incit cimpul care suntem sa devina Om cu adevarat,plin de acea calitate fina si blinda pe care am definit o ca fiind factorul Viata,si invers,omul care suntem sa devina constient de insasi prezenta sa ca si cimp,dincolo de orice atribute si reprezentari.
Aceasta actiune in dublu sens,o vad ca fiind intilnirea dintre OM si DIVINITATE.

Aparente si impresii

Toti am facut scoala la vremea noastra,buna rea,cu intreaga adaptare la sistem corespunzatoare vremii respective.Ma uit la fiul meu cit de greu se urneste catre scoala in fiecare dimineata si simt compasiune pe de o parte,pe de alta parte este experienta care il formeaza indiferent de impresia limitata pe care o are despre scoala.Accentul pe a memora si pe concurenta este caracteristic,toti am trecut prin acest nivel chiar daca pe multi nu ne a afectat,cel putin partea cu concurenta,nu am invata de dragul notelor si aprecierilor.
Acuma de invatat invatam mereu,sau ne aducem aminte,nu exista limite in a stii si a face,cu permanente reactualizari a esentei a cea ce deja am invatat si experimentat. Eu consider ca partea cea mai importanta a invatarii este legata de relationare si comunicare,este partea care creeaza legaturi si fructifica nivelul de perceptie al fiecaruia.In cadrul comunicarii cea mai importanta parte este autocomunicarea,felul in care punem intrebari si nivelul de perceptie pe unde ne aflam in momentul in care,in fine,aflam ceva.
Realitatea strict senzoriala,ce poate fii vazuta si auzita,este un efect al nivelului psihologic si mental mediu de perceptie,o suma medie a toti celor care functie de convingeri si asteptari isi creaza un anumit tip de realitate,sau a cea ce sunt dispusi sa accepte ca fiind real.
Insa cu totul altfel stau lucrurile privite prin prisma individuala,si ma refer la cei care se desprind de turme de orice fel,intervine o orecare detasare fata de viziunea generala,de multe ori superficiala dealtfel si dominata de interese.
Astfel,fiecare in parte intelege mult mai bine cea ce este decit grupul,orice fel de grup,avind acces prin observarea efectelor directe,la propria cauzalitate.
Tot mai des apare intrebarea,care este rolul si rostul meu in toate astea,de ce observ anumite lucruri si ce am de extras de aici,dar asta privit numai prin prisma individuala,daca este vorba de o viziune colectiva si perceptia este la fel,amestecata.
Acum avem,in afara de marea masa a observatorilor dusi de val,cei care apreciaza realitatea cu totul subiectiv,mai multe tipuri de grupuri sau indivizi care inteleg partial sau pe larg complexitatea felului in care se creaza chiar si lumea fizica.
Ma refer la cei care au o anumita dinamica mentala si la cei care accepta latura spirituala,respectiv intelectuali si spirituali,cu combinatile de rigoare intre ei,acestia fiind numiti la modul generic,fiinta neputind fii incadrata in sabloane si tipare decit atunci cind folosim anumite cadre de intelegere,iar etichetarea si atributele fiind sabloane ale momentului.
Acesti oameni dispusi sa inteleaga au datoria de a limpezi si de a construi cadre de intelegere si pentru cei mai putin pregatiti la acest nivel,intr un proces de invatare permanenta,insa implicati in stufosenii mentale,,ritualuri si dogme,fie ele si intelectuale,interese individuale sau de grup,ne aflam in fata unui haos de convingeri si interpretari,similare modului superficial si dual de interpretare al vietii de zi cu zi,insa plasate la un alt nivel de perceptie.
Asistam la lupte de idei si convingeri,chiar la o lupta in cadrul unui cerc deja conturat de idei si convingeri,dualismul fiind pe de o parte reflectarea starii psihologice colective nu tocmai echilibrate,pe de alta parte fiind o reflexie a acelui "dezbina si stapineste"
Am scos in evidenta mai mereu,sensul este unitatea,sinteza,acceptarea si intelegerea,si nu este necesar sa facem compromisuri in a accepta manifestarile unor grupuri sau indivizi,insa in fara de cazul in care actiune lor este vadit bazata pe un interes oreacare,putem intelege mecanismul care ii determina sa actioneze intr un anume fel,chiar daca acest mecanism poate fii o simpla defulare,o reactie de raspuns la rigida si limitata viziune materialista,cu vestitul ori ori,alba neagra.
Ma intreb,daca paradoxurile pot fii coinciliate,noi de ce nu ne putem coincilia?De ce nu putem avea acces mai degraba la punctele care ne leaga si sa pornim de acolo dezvoltartea diferentelor si comparatilor?Suntem oare chiar atit de singuri fiecare incit nu putem crea o legatura intre noi dincolo de minte,de la suflet la suflet?
Eu m-am convins de asta,am prieteni,unii cunoscuti chiar aici pe bloguri,cu care la nivel de perceptie si convingere sunt diferit,citeodata chiar in opozitie,dar ii simt atit de aproape,iar cind infloreste zimbetul senin dintre noi,de dincolo de aparente,toate interpretarile false dispar si ramine cea ce ne leaga dintotdeuna.
Acesta este un paradox coinciliat pe care l-am adoptat,nu mai stiu de unde,respectiv:Suntem diferiti,cu totii una suntem.
Diferiti ca perceptie si nivel de intelegere,diferiti si la nivel de cea ce facem fiecare,diferiti ca forma,virsta,greutate,comportament,insa Unul ca esenta,ca fiinta,ca scinteie care leaga totul cu tot,in spatele tuturor filtrelor prin care privim lumea si universul.O singura fiinta planetara si universala exprimata diferit in infintatea diversitatii,o fiinta pe cale de a se coincilia in ea insasi,in unitate si armonie.
Suna a idealism si contrazice evidenta,insa evidenta este creata pentru contrast,daca se estompeaza contrastul,apare echilibrul si unitatea,acesta fiind verbul cel mai util in acest acum,echilibru si armonie la toate nivelele.

Evolutie sau miscare

Am avut parte de multe reactii contrare cind am folosit un cuvint care mie mi se pare sugestiv,avind in vedere faptul ca reflecta o stare colectiva nu o caracteristica individuala.Este vorba de primitiv,primitivism.
Mentionez de la inceput,imi sunt dragi oamenii asa cum sunt ei.Am in jurul meu oameni foarte limitati sau foarte deschisi la minte,oameni care se "descurca" si oameni pesimisti si negativisti care isi consuma propia neputinta intr un necaz si o problema generalizata.Insa cu bune - rele,TOTI TREC PRIN VIATA aproximativ egal.
Faptul ca suntem atit de diferiti subliniaza perfectiunea creatiei,avind toate tipurile de manifestari in cadrul aceluiasi proces comun al existentei,iar unitatea noastra este esenta noastra,zimbetul neutru din spatele a tot cea misca.

Daca reusim sa sesizam acest zimbet care leaga totul la un loc,realizam ca unitatea este abstracta si haotica pentru noi,experiente disparate aparent care se leaga intr un mod miraculos in spatele iluziei proiectata in general de mintea noastra,nu de sufletul nostru.
La nivel de suflet oamenii sunt uniti si nu au absolut nimic unii cu altii,dovada ca intr o stare pozitiva,de bucurie si seninatate,ii intelegi pe toti,chiar si pe cei mai limitati.
Insa la nivel de minte intervine neincrederea,temerile,falsele imagini,traditile si obisnuintele care pur si simplu separa oamenii,insasi discutiile de la o minte la alta sunt sterile,pentru ca diferentele dintre noi sunt de fapt diferente de mentalitate si perceptie,nu de esenta vie a cea ce suntem.
Atunci cind doi sau mai multi oameni isi zimbesc,rid la un banc,se bucura impreuna de o stare comuna,puntea care se leaga intre ei este curcubeul existentei si toate barierele dispar.
Insa prinsi in mintea orizontala,duala si partinitoare,nu ne vedem asa cum suntem cit asa cum credem ca suntem.
Acum legat de primitivism,caracteristica pricipala care reflecta primitivismul este inconstienta,alaturi de o puternica influenta a instinctului.Multi inca mai cred in supravietuire si nu datorita lor cit datorita faptului ca sunt influentati de perceptia senzoriala si de sistemul creat astfel incit se adapteaza perceptiei senzoriale.
Un om cu perceptii elevate nu isi prea prinde mintea cu ce maninc,ce beau si cum fac sex,aceste aspecte fiind o mica parte din aspectele FIINTEI.Deasemenea cea ce numim evolutie ne scuteste de a ne prinde in fleacuri,trecatoare si efemere,constienti fiind de faptul ca procesul etern numit viata nu inceteaza niciodata,iar noi suntem insasi viata exprimata individual,in timp ce toate manfestarile vietii sunt aspecte in continua transformare.
Punctul de vedere ideatic fata de cel primtiv genereaza o sinteza armonica a evolutiei in care oamenii traiesc la mijloc,intre doua ape,oscilind intre lumea potentiala si cea asa zis reala,cea potentiala fiind cea care creaza premisele si baza celei reale,reala din punct de vedere al perceptie fizice.
Putem spune ca lumea reala este intradevar reala,muntii sunt munti,apele ape,exista cladiri si sisteme de gindire vechi de sute sau chiar mii de ani,insa asta depinde foarte mult de perspectiva care ne o putem permite,iar perspectiva reala asupra vietii in sine,transcede spatiul si timpul.
Este greu de trasat o linie de genul,daca nu faci filozofie esti primitiv,sau daca nu ai ginduri marete,existind oameni simplii care au transcens primitivismul din ei prin simpla recunoastere si prezenta,faptele si felul lor de a fii neputind fii incadrat la modul instinctiv si senzorial de perceptie.
Cind ma refer la primitivism,ma refer de fapt la perceptia si constienta de masa,la tot ce zboara se maninca,la faptul ca cea spun cei destepti e intotdeauna adevarat,la faptul ca o masa de oameni este usor de manevrat si manipulat iar anumiti indivizi din masa, nu.La nivelul actula de evolutie intreaga civilizatie e primitiva prin intregul sistem dihotomic si nearmonios de perceptie a valorilor,prin evidentierea ierahiilor si separarilor de tot felul,o minte colectiva defecta care se traduce in general prin dizarmonie,si asta la toate nivelele perceptibile.
Noi aici putem sesiza efectele,cea ce rezulta din perceptia si actiunea colectiva,cauza fiind fiecare dintre noi si tot fiecare dintre noi isi reconstruieste propria i lume pornid de la un alt sistem de referinta si valori,cu inertia specfica acestei lumi,insa cu speranta si incredere.
In mod firesc si normal,cei care stiu,care cred, pot si vad mai mult ar trebui sa aiba grija de ceilalti si sa ii sustina in deschidere treptata,acesta ar fii sensul unei evolutii firesti si responsabile,insa prin sistemul de valori fals construit,cei care intradevar stiu,pot si cred,aici incadrindu se o mare masa de oameni de toate tipurile si categoriile,sunt tinuti de o parte,prin separare,neincredere si dezinformare.
In schimb cea ce apare ca evident la toate nivelurile de ierahizare este lenea si conservatorismul,toate sistemele sociale,economice,stintifice sau religioase tinzind sa conserve un sistem de valori vechi in loc sa incerce macar sa creeze unul nou.
De aceea,primitivismul nostru ca specie este exacerbat prin orice mijloace,macar sa nu ne plictisim,avind in vedere ca "desteptii" planetei se ocupa de conservare si inertia specifica intr un mod laborios.
Ca si concluzie,nu cred in stagnare,iubesc viata in sine , fiind procesul dinamic care leaga si dezleaga toate lucrurile.Cred cu toata fiinta ca acea alegere a oilor de capre in gindurile noastre creeaza la un moment dat un echilibru dinamic in actiunile si evolutia noastra,chiar daca acest proces dureaza 10 sau 1000 de ani.
Si cred de asemenea ca asa cum am creat probleme de tot felul,putem crea si solutii,fiecare in parte pentru sine,si toti impreuna.

Vibratii amestecate.

Sincer,nu le-am amestecat eu,dimpotriva,incerc sa le armonizez si sa le dau un sens.Insa daca eu nu dezamestec vibratii,nimeni nu amesteca nimic,nici macar supa,pentru ca:EU SUNT CALEA,ADEVARUL SI VIATA,e drept ca doar o cale,un adevar si o viata,numai ca suprapuse cumva cu unica cale,unicul adevar si unica viata.
Am mai repetat asta,separatiile de orice fel nu fac bine la spirit,ce organ o fii el,insa chiar si spiritul are uneori indigestii,dovada ca nu ne simtim intotdeauna bine.Conform legii corespondentei,cea ce e sus e si jos,insa de unde putem stii ce e sus daca nu vedem ce e jos?
Sensul nostru aici este a observa ce e jos,astfel armonizindu-ne cu cea ce este sus,insa obiectiv nu exista sus si jos decit..tot in mintea noastra.Oricum,am inteles cum vibratia face tot,in sensul ca nu vibrez pe masura ce vorbesc sau fac ceva anume,ci fac ceva anume sau comunic in functie de cum vibrez.Atunci pot sa imi explic de ce nu intelegem sau nu percepem anumite aspecte,pentru simplu fapt ca nu vibram pe masura acelor aspecte.
Iubirea nu este un sentiment,o emotie,este o stare de fond care leaga si armonizeaza totul,jucausa si imprevizibila,iar noi oricit am vibra sentimental,nu ne percepem decit propria reflexie in propriul cimp auric,sub forma de realitate senzoriala.
De acea extaticii si misticii nu sunt decit altfel de oameni cu altfel de manifestari,orice exaltare fiind un plus de ceva intr o directie,insa deobicei cu minusuri in multe alte directii,pentru ca omul este insasi necesitatea echilibrului in tot si toate.
Bineinteles,nu pare asa,aparentele spun ca e haos si dezechilbru peste tot,insa luat pe un cadru foarte larg,ORICE si ORICINE se armonizeaza la un moment dat,moment dat de insasi momentul respectiv.Pe unii ii armonizeaza propria cauzalitate,altii se armonizeaza intre ei,prin colaborare,si o mica parte se autoarmonizeaza prin constieta si,,,iubire.
Aici e amestecul de vibratii,pentru ca nu stim exact in care parte a acestui proces ne aflam,poate sa fie toate trei simultan,cea ce este perfect normal.
Eu,omuletul cu corp,inchid ochii si visez la felul cum este propriul SPIRIT,infoenergia reflectata din plan in plan.Insa am brusca revelatie ca si aceasta infoenergie a inchis ochii,SI MA VISEAZA PE MINE,OMULETUL.Asta explica totul,daca amindoi visam,eu si cu Eu,cum ne putem intilnii?Undeva la mijloc,intre un vis mare si unul mic,visele totusi se intilnesc,si atunci zimbesc cu toata fiinta,insa suntem constient ca intregul,realitatea reala,este dincolo de orice vis,si astfel ma trez(esc)im.
Nu sunt schizofrenic,nu ma percep dual ca fiind eu si Eu,atit ca fiinta care sunt are multe reprezentari din care am ales doua,cea cu senzori si cea care nu are nevoie de senzori.Amindoua sunt aspecte,reprezentari ale existentei si niciuna nu este reala,decit in masura intentiei existentei de a ne visa,insa daca sunt cu totul aici,la acest nivel,insemna ca existenta nu numai ca ma viseaza in continuare,dar chiar prezenta eului are un sens in insasi faptul ca exista.
Si atunci,nu ma mai impotrivesc,fiindca ar insemna sa neg visul in alt vis.Visele,aceste realitati fizice , mentale si emotionale,par reale pentru ca NOI SUNTEM REALI si le am incarcat cu vibratia realitatii,si alimentam procesul in fiecare moment,dindu i stabilitate si continuitate,asta ca sa putem percepe cit de puternici suntem de fapt,fiecare in realitatea sa.
In lumi dinamice subtile,invizibile pentru ca sunt dinamice,realitatea este momentul si vibratia lui,insa nivelul de perceptie al fiecarui tip de moment este diferit,static in cadrul matricei insa dinamic in el insusi,insasi matricea fiind dinamica.
Astfel,daca ne imaginam propriul organ sexual dotat cu ochi ,nas, urechi si miini putem observa cum percepem realitatea pentru ca in acea zona este tot ce tine de instinct primar,de supravietuire,a noastra si mai nou a speciei.

In burtica noastra se petrec alegeri,nu numai la nivel de ce ramine si ce pleaca pe canal,via toaleta,ci alegerile intre cea ce ne am obisnuit sa numim bine si rau,si primele reprezentari formale,linile drepte care leaga lucrurile.
Mai sus,apar si curbele,iar alegerea capata forta,fiind prezenta si o reprezentare cromatica,un nivel de perceptie care insemna lumea asa cum se vede ea,insa si principiul cauza efect aplicat asa cum vrea stomacul,in functie de digestie.

Si cam atit la nivel de perceptie fizica,de aici intervine abstractul,sinteza,ajungind undeva in frunte cu meditatia,contemplatia,intuitia,si bineinteles asa zisa pompa care ne leaga si ne tine la un loc,si ne bate ritmul vietii in tot momentul.
Intregul nivel de perceptie al fiintei are reprezentari pretutindeni in univers,insa ar fii extraordinar daca am putea sa ne reprezentam armonic si acesti primii trei,respectiv cunoasteti cele ce se vad si cele ce nu se vad vi se vor arata.

Si acum,despre lumina.Lumina, nu ca si cantitate,sta la baza formei si fondului in orice plan.Intr un mod cel putin ciudat,ne reprezentam soarele ca fiind datatorul de viata,desi lumina si radiatiile solare sunt mai degraba distructive,energie primara vie,insa neconstructiva.Cu fecunditatea,fertilitatea,cresterea,dezvoltarea si starea de sanatate este responsabila subtila luna,plantele,puii si copii cresc mai mult in ciclul nocturn,fara somn si vise omul este un zombi,si atunci reflectez la faptul ca aici intreag perceptie e pe dos,acolo unde pare intuneric e de fapt lumina...invizibila.Soarele inseamna pur si simpu actiune,consum de energie,energie pe care nu o capatam stind la plaja ci dormind,sau in cazurile mai avansate,meditind si creeind.

Revenind la lumina,fotonii sau cuantele sunt acelasi element,unul fiind subdiviziunea celuilalt,si invers.Chestia cu lumina,unda sau corpuscul,are un sens in sinul creatiei,mai ales tinind seama de inseparatie si rezonanta.Fotonii vizibili au in spate anumite tipuri de cuante iar fotonii invizibili sunt spatele cuantelor vizibile,respectiv cea ce numim atomi.Suna ciudat, stiu,insa aceasta afirmatie este rezultatul unei priviri cu mai multe tipuri de ochi,simultan.

Lumina in care ne scaldam acum,amintiti va cit de inconstienti sau semi constineti eram acum 10-15 ani,inca inclinam catre un dumenzeu empiric,catre ierahii si nebunii ceresti si pamintesti,inca credeam desteptul om de stiinta si care spunea ca suntem materie si reactii biochimice si popa care spunea ca venim si ne intorcem in si din tarina.

Acum,certitudini sunt putine,insa intrebari si experiente,atitudini si reprezentari din ce in ce mai inalte,sunt nesfirsite.A crede pur si simplu,a devenit reprezentarea naivilor si inconstientilor,nu foarte multi dar destui cred tot mai putin ce li se serveste pe tava,cred in propria experienta si in propria perceptie si prezenta,iar textele prefabricate,orb si surd sa fii sa nu le vezi si sa nu le auzi.Omul a deschis ochii ca Argus,care daca imi amintesc bine,era dusmanul declarat a lui Hermes,reprezentantul intelectului.

Revenind la lumina care ne ridica direct si indirect,acesta este cea ce misticii o numesc a doua venire,si pe care toate civilizatiile cu mai multe rinduri de ochi au perceput o ca momentul zero,cel de tras linie.Aceasta lumina este prezenta in toate epocile,in artisti,invatatori,creatori de noi si noi modele ale realitatii,mai nou si in savanti si creatori de tehnologii(mai putin in religii si si curente filozofice care doar au preluat modelele si le au bibilit)toate astea creeind nenumarate realitati alternative,dind permanet posibilitatea de a alege.Unii au ales,altii nu.Cei mai multi au ales sa ii lase pe altii sa aleaga,si acum se pling de toate alegerile,inclusiv cele politico sociale.
Aceasta lumina prezenta in tot si toate este partea din noi pe care am ales in punctul de origine al prezentei sa o pastram aparent in afara noastra,avind rolul de a ne aduce permanent aminte cum si ce suntem,deasemnea sa ne conduca in dansul densitatii prin eternitate,punctind momentele esentiale cu budhasi,isusi,hermesi si michelangeli.
Mult mai multi decit stim din povesti,pentru ca universul e multidimensional si fiecare tip de realitate isi are Lumina sa,cadrul sau si realiatea sa care merge inainte,SIMULTAN,IN TOTUL ETERN.Au fost si sunt multi Isusi,chiar daca nu par deloc potriviti cu personajul promovat, la care ne-am obisnuit sa ne canalizam asteptarile si preferintele.Au fost si sunt Isusi tarani care iubesc pamintul si viata mai mult decit pe sine,sunt Isusi care doar zimbesc si intreaga creatie zimbeste odata cu ei,sunt chiar Isusi foarte bogati care isi asuma responsabilitatea a cea ce au cu drept de folosinta si pur si simplu au grija de o mare masa de oameni,in felul lor si in propria vibratie si creatie.Sunt si Isusi care au inventat tranzistorul sau masina de spalat,pixul si desfacatorul de bere,unii constienti de lumina care Sunt,altii nu,insa la fel de minunati fiecare.

In cadrul Totului si in vibratia momentului,dincolo de aparenta,constineti sau nu,TOTI suntem in vibratia lui Isus,pentru ca lumina care inseamna viata este egala si prezenta pretutindeni,fara oscilatie sau partinire.Intrega gama de dizarmonii spune doar atit:priveste si ia aminte,dar si asta este tot Lumina,altfel nu am vedea-o,iar cele mai dramatice aparente sunt alegeri necugetate,ignoranta si negatie,insa nu au realitate de sine,decit atit cit le alimentam sau se gaseste cineva sa le alimenteze.
Vibratia luminii din noi,Isus sau cum vrem sa ii spunem, ne spune de a lungul epocilor si cadrelor de manifestare,chiar vreti sa alimentati cu energia voastra toate astea?Si ofera alterantivele,posibiltatea de a alege mereu altceva,un alt cadru caruia sa ii daruim atentia si prezenta noastra. Insa,asa cum afirmam mai sus,prea mult am acceptat ca altii sa alega pentru noi,uitind de fapt singura alegere constienta,faptul ca am ales sa fim aici.

Legatura intre perceptie si intelegere.

Corpul nostru cu care ne confundam este biomasina,viu si dinamic in limitele nivelului sau material de existenta,insa fara constienta de sine in afara noastra.Cel care zimbeste,intuieste,intelege,comunica,misca realitatea,este eul nostru prezent in materie,cea ce impregeneaza corpul cu prezenta si constienta,insa nu materia in sine.
Materia isi are nivelul ei de perceptie si constiinta,intr-un mod oarecum programat si automat,insa mult sub nivelul a cea ce putem numi viata.Altfel,am asista permanent la un fel de desene animate,in care mobila,casele,masinile noastre,se misca singure,zimbesc si vorbesc,un dans spiritist permanent care ar bulversa intelegerea noastra.Liantul care impregneaza,misca,schimba si creeaza constient este.....viata,energie,spirit sau in acceptiunea cea mai larga-IUBIRE.
Reactiile fizico chimice percepute in materie sunt consecinte,efecte observabile in linearitate care creaza legatura intre perceptie si senzatie,insa au aceasi caracteristica descoperita in studierea fizicii cuantice,necesitatea observatorului.

Am adus aici o serie de afiramtii fara argumente cu scopul de a bulversa,de a scoate din tipare mintea programata,cea cu memorie si analiza,focalizata si risipita,cea cu care ne jucam de a creatia.
In minte functioneaza intotdeauna asa sau asa,mai putin asa si asa,la nivelul larg insa,asa si asa cu asa sau invers se coiniciliaza,insa biomasina cu biocomputer nu este creata pentru paradoxuri coinciliate,cit pentru un anumnit nivel de perceptie,nivel care si el este supus legii transformarii,cea ce numim evolutie.
Insa totul este complet si complementar,nu poti sa iei ceva fara sa pui ceva,pentru a modifica perceptia,nivelul de constienta,trebuie sa lasi ceva in loc iar cea ce ramine la nivelul depasit,este INTELEGEREA.
Limitele perceptiei materiale sunt binecunoscute,o anumita gama de vibratii senzoriale destul de limitate dealtfel,plasate pe niste coordonate empirice numite spatiu timp,avind ca scop transpunerea in forme a unei prezente subiective vazute de jos in sus,respectiv lumea gindurilor si senzatiilor.
Aceasta lume suntem noi,fara granite si tipare,neconditionata si nedirectionata anume,dovada fiind dinamica ei,lipsa de control din partea biomasinilor in ginduri si sentimente.
De ce acest aspect?Pentru ca majoritatea se confunda cu acest minunat costum de scafandru la propriu,practic suntem scufundati aici,iar solutia ar fii sa invatam sa respiram sub apa si sa ne putem lipsi de costum,folosindu-l doar din respect pentru cei care cred in el.Costumul in sine are valoare de moment,viata e scurta,insa prezenta noastra este eterna si imuabila,dupa atitea costume schimbate incepem sa realizam macar faptul ca suntem niste scafandrii pe aici.
Acest lucru nu este o necesitate,cei care se bucura de plimbarea prin costumul cu 5 senzori aferenti datatori de senzatii inedite,poate nu au avut ocazia sa experimenteze la maxim calitatile costumului.Este un instrument minunat de perceptie si senzatie,insa si asa,de ce il folosim si ne bucuram de el si prin el,si in acelasi timp ne batem joc de el?Lasati costumul sa evolueze.Nu are nici o vina, faptul ca noi nu facem cu adevarat parte din el nu il face mai putin perfect si minunat,chiar asa limitat cum este el.
O caracteristica mostenita pe coordonatele lineare este instinctul,directia primordiala a corpului- costum este de a se conserva si de a functiona la parametrii maximi,insa cu voiosie inconstineta,avind simtul eternitatii adinc inradacinat in ei insisi,purtatorii ignora acest lucru si pur si simplu,isi bat joc de el.
Prin alimentatie,prin ginduri distructive,prin sex gresit inteles si necontrolat,ruinam prematur acest instrument de prezenta care face parte din evolutia acestui plan.Macar din respect fata de planul in care ne aflam se cere un respect fata de aceste corpuri,pentru ca si ele e vii,ca tot cea ce viu ne inconjoara,viata care este in Sursa si Liant,insa reflectia nefiind mai putin importanta.
Opusul a cea ce aminteam mai sus,cea ce intotdeuna lasi in urma intru completare,respectiv intelegere,este ingnoranta,pornind de la faptul ca daca putem merge inainte limitati fiind,daca putem accepta conditiile impuse si regulile stabilite de altii,evoluam la fel ca si cei care cauta si schimba permanent ceva,creatori la propriu in propria sfera de existenta.Se poate si asa,numai ca aceasta este calea cea mai ocolita,calea cu mii de costume.
De fapt nimeni in univers nu cere ceva anume,insa vedem si noi cum purtatorii de corp,in profunzimea lor,sunt nemultumiti.Vor schimbare cu orice pret,chiar si catastrofala sa fie,insa schimbare.Iar schimbarea nu vine fara efort,fie el si distructiv.Efortul este forma de energie focalizata necesara pentru ca o anumita stare sa capete forma,insa ingoranata creaza forme fara sa accepte si responsabiltatea consecintelor.
Cind vedem cit entuziasm si frenezie este investita in a fii bolnavi,neputinciosi,iresponsabili,intr-un cuvint nefericiti,ne vine sa afirmam si sa aplicam renumita expresie a renumitului OM:Opriti planeta,vreau sa cobor.
Insa atunci cind ne-am urcat era altfel,in stare de cimp totul este posibil iar cea ce acum pare dur si cap izibit de perete,parea pueril si facil,zeii vor sa schimbe lumea,insa poate lumea nu vrea sa se schimbe,se schimba ea,insa in ritmul ei.
Numai ca in acest joc nu este prezenta numai conventia numita lume,ci intregul univers,care se misca super dinamic,cu sau fara noi.De fapt fara noi nu se poate,suntem si suntem,insa daca refuzam sa ne miscam in ritmul firesc,natural,ne misca consecintele,nimeni nu sta si maninca prana degeaba,decit aparent si pe perioade cadru limitate.
Cei care au ales perioada schimbarilor ca punct de traire a gajbelii si ciupelii,bazat pe anumite experiente din trecut care au tinut probabil atunci,sunt pusi in situatia de a accepta si consecintele.Acel nivel de intelegere care te obliga sa pui ceva in loc,te obliga deasemenea si sa renunti la ceva.Si nu neaparat obligatie,ca si cind existenta ar avea preferinte si necesitati,cit acceptarea armoniei universale ca unic sens de evolutie constienta.
In inconstienta poti sa negi orice,chiar si propria apartenenta la TOT,poti avea orice impresii si senzatii iti doresti,poti chiar si sa negi ca ai vreo valoare sau sens,insa vine un moment in care esenta noastra epuizeaza acest joc,si itit cere pur si simplu sa renunti,si daca poti,sa si reconstruiesti ce ai proiectat gresit,gresit din punctul de vedere al propriei evaluari.Daca iti este peste masura sa repari ceva,repara existenta,insa aceasta presupune asumarea responsabilitati,acel simplu:am gresit,imi pare rau,imi cer iertare,Imi insemnind de fapt totul.
Acest mic rechizitoriu il priveste in egala masura si pe cel care scrie aceste rinduri,perioadele de orbire fiind proprii tuturor,inca nu sa inventat starea de sfint perfect,tocmai anumite aspecte imperfecte ne aduna pe toti in acest plan.Daca inca traim cu impresia ca personajele perfecte din povesti perfecte au tangenta cu realitatea acestei lumi,am gresit adresa in momenul in care ne-am incarnat.Povestile perfecte isi au locul in cauzalitate si dincolo de ea,si chiar si aici exista necesitatea experimentarii lor pentru a devenii cea ce sunt,insa in momentul experimentarii ele devin perfectibile ,si jocul continua.
Finalitatea,capul si coada,este cea mai mare iluzie senzoriala la care asistam zimbitori,pentru ca daca un singur element s-ar sfirsi,totul poate avea sfirsit,cea ce este cea mai mare negatie,a nega dinamica universala.Specificata foarte simplu de Isus:Cel ce huleste tatal sau fiul,i se va ierta,insa cel ce huleste sfintul duh,nu i se iarta nici in cer, nici pe pamint.Cu alte cuvinte,faceti ce vreti cu mintea voastra si cu voi insiva,insa nu negati existenta in Sine.De fapt,este chiar imposibil sa negi existenta,te poti amagi si sugestiona ca este o reactie chimica complexa care creeaza anumiti stimul electrici intr un cimp electromagnetic numit bio,insa aceasta nu explica necesitatea zimbetului sau legii atractiei.
Existenta,Iubire,Spirit,Divintate nu cere nimic,insa nici nu da nimic,cum ar putea sa isi dea ceva in propriul Sine,si cum s-ar putea sfirsi ceva din cea ce reprezinta,in cadrul unui singur TOT?De accea spunem ca totul este,si ca Eu sunt,reprezinta baza si esenta a tot cea ce poate fii manifestat,imaginat,concretizat,sau schimbat,in acelasi cadru imuabil iar fizicianul destept din asta lume spune ca nimic nu se pierde.Cresterea in vibratie,in constienta si prezenta,in responsabiliate chiar,schimbarea nivelului de perceptie,nu presupune a lua si a da in cadrul Totului,marea iluzie senzoriala,cit a accepta sau a nega,si in triada la nivelul cel mai armonic,a observa si a zimbii.Nu zimbetul ala de circumstanta,care seaman a rinjet si face parte din hubloul de la costumul de scafandru,cit acel zimbet cu totul,din crestet pina in talpi si pe o raza cit cuprinde perceptia de jur imprejur,si mult peste toate astea.Zimbiti,miine va fii.